Cutremuraţi şi rămaşi fără grai, noi, ortodocşii de pretutindeni, greci sau nu, am aflat de hotărârea cu totul neîntemeiată a Curţii de Apel din Atena, privind arestul preventiv al Părintelui Stareţ Efrem.
Vă dorim un Crăciun fericit!
"Știm că adevărul va ieși oricum la lumină, dar nu trebuie să întârzie sub obroc din pricina nepriceperii și lașității noastre. Adevărul reiese din confruntare, nu din cedare – a nu se confunda deci smerenia cu capitularea și dragostea cu slăbiciunea, căci în primul rând iubim pe Dumnezeu, adică Adevărul." Ioan Ianolide
O bogată şi valoroasă literatură de specialitate, românească şi străină, produsă mai ales în ultimele două secole, a demonstrat irefutabil că aromânii nu sunt nimic altceva decât o ramură a poporului român şi că dialectul vorbit de împreună cu alte dialecte înrudite (dacoromâna, meglenoromâna, istroromâna) limba română. Cele mai prestigioase foruri ştiinţifice ale ţării noastre, în frunte cu Academia Română şi institutele sale specializate (Institutul de Istorie „N. Iorga” şi Institutul de Studii Sud-Est Europene, de pildă), au demonstrat şi au acreditat definitiv concepţia conform căreia aromânii, în întregul lor, reprezintă ramura sud-dunăreană a românităţii orientale, cea din care s-a format, de-a lungul secolelor, la nord (în spaţiul carpato-danubiano-pontic) şi la sud de Dunăre (în spaţiul balcanic) poporul român și limba română. Aşadar, aromânii nu sunt un popor diferit de cel român. Spre deosebire de statele moderne de la sud de Dunăre, în sânul cărora aromânii trăiesc ca minorităţi naţionale (cu sau fără recunoaşterea oficială a acestui statut de către autorităţile respective) în România, spaţiu geografic spre care ei au năzuit şi în care au văzut mereu patria-mamă, aromânii nu sunt şi nici nu pot fi consideraţi sau recunoscuţi ca minoritate naţională. Pentru că, reiterăm un adevăr ştiinţific proclamat – printre alţii – de somităţi ale cercetării istorice, filologice şi etnografice de talia lui A.D. Xenopol, Gh. I. Brătianu, N. Iorga, Ioan Bogdan, C.C. Giurescu, Matilda Caragiu-Marioţeanu, Şerban Papacostea, Nicolae Şerban Tanaşoca, Thede Kahl, aromânii din România sunt români, iar idiomul vorbit de aceştia este un dialect al limbii române.
Viorel Badea – senator PDL, Preşedinte al Comisiei pentru Românii de Pretutindeni
Sfinţii împăraţi Constantin şi Elena
frescă, sfânta mănăstire Târgşor, Prahova
În anul 312, înaintea bătăliei decisive cu Maxentius pentru cucerirea Romei, Constantin cel Mare a avut viziunea unei cruci pe cer, alături de cuvintele: "In hoc signo vinces". Adică: "Întru acest semn vei birui". Se mai spune, totodată, că însuşi Mântuitorul Hristos i s-a arătat în vis şi i-a poruncit să pornească în lupta purtând simbolul crucii pe armuri şi pe steaguri. Constantin reuşeşte să învingă, cu doar 20.000 de soldaţi, o armată de 8 ori mai numeroasă. O asemenea intervenţie divină, care avea să schimbe din temelii lumea antică, prin Constantin, este de aceaşi forţă cu aceea a convertirii Sfântului apostol Pavel. Se năştea un imperiu creştin care va dăinui peste 1000 de ani: imperiul Bizantin.
OMUL ŞI TIMPUL, TVR1, 21.05.2011
Semne: Sfinţii împăraţi întocmai cu apostolii Constantin şi Elena
Invitaţi: conf. univ. dr. Marin Cojoc, facultatea de teologie ortodoxă din Bucureşti, prof. univ. dr. Tudor, Teoteoi, facultatea de istorie a Universităţii Bucureşti, părintele Teofil, stareţul mănăstirii Darvari, Bucureşti, Andrei Vlădăreanu, jurnalist, revista "Lumea credinţei".
(Reportajul-documentar poate fi descărcat in variantă mpeg de aici).
Circulă pe „YouTube" un reportaj amuţitor realizat de Prahova TV. Într-un sat oarecare, un tânăr reporter îi întreabă pe trecători dacă ştiu cine a scris Biblia. Să fiu slujbaş al Bisericii, preot, teolog sau profesor, aş cădea, după cele şase minute ale reportajului, într-o neagră nevroză. Drept-credincioşii autohtoni, cei care rup hainele aproapelui pentru o fiolă de apă sfinţită, cei care stau la rând cu zilele ca să mângâie moaşte de sfinţi, cei care pun Biserica pe primul loc în ierarhia încrederii lor, n-au nici cea mai mică idee despre Cartea Sfântă a religiei pe care o practică. Cei mai cinstiţi recunosc că nu-i cunosc autorul, ba chiar că n-au citit-o niciodată. Dar hai să zicem că problema autorlâcului, când vorbim de un text sacru, e o problemă sofisticată şi că un enoriaş din popor se poate mântui fără să intre în asemenea fineţuri. În definitiv, dacă duce o viaţă decentă, dacă merge regulat la biserică şi dacă respectă datina, poate spera, cu oarecare îndreptăţire, să fie bine privit la Judecata Finală. Vorba lui Thomas à Kempis: la sfârşitul vremurilor nu te întreabă nimeni câte cărţi ai citit...
Nu mă grăbesc, prin urmare, să condamn ignoranţa oamenilor simpli, deşi mi-e greu să privesc înţelegător spre parohul care nu se simte obligat să o trateze. Mai mult decât răspunsurile celor care nu ştiu, mă îngrijorează însă răspunsurile celor care cred că ştiu sau fac supoziţii „plauzibile", după ureche, după ce aud pe la televizor sau după ce li se pare lor că sună „patriotic". Căci aici nu mai e vorba de educaţie religioasă lacunară, ci de un fals spiritual întreţinut de mai multe instituţii, între care şcoala, politica şi o anumită presă nu sunt cele mai inocente.
Cei mai mulţi dintre cei întrebaţi sunt aproape siguri că Biblia (pronunţată uneori „Blibia") a fost scrisă de un român. Atâta li s-a tot spus, pe toate canalele de comunicare, că suntem buricul pământului, că avem o relaţie specială cu Dumnezeu şi cu soarta, că „noi suntem români" şi că i-am bătut pe toţi cotropitorii, încât nu-şimai pot închipui vreo ispravă notabilă care să nu ne fi trecut prin mână. Şi dacă autorul Bibliei e un român, atunci musai să fie Eminescu. Că doar e ăl mai mare din toţi. Majoritatea prahovenilor din satul cu pricina cad de acord că „Blibia" e scrisă de Eminescu, la care s-ar putea adăuga unele contribuţii ale lui Alecsandri şi Ion Creangă. Iată rezultatul nătângei îndoctrinări practicate în şcolile noastre de decenii: Eminescu-voievod, Eminescu-sfânt, Eminescu şi poporul... Un poet extraordinar îngropat sistematic într-un morman incult de exaltări şi temenele. E cu siguranţă genul de „posteritate" care l-ar fi scos din minţi. Un alt „intervievat" răspunde scurt: „Biblia a scris-o popa". „Popa din sat?" - întreabă perfid reporterul. „Aş, nici vorbă!" - sună răspunsul. „Ăsta e un hoţ". Trebuie să fie ăla din Târgovişte". „Preotul nu stă de vorbă cu noi!" - zice altul. În treacăt, apare şi ideea că „preoţii noştri nu sunt în stare să scrie aşa ceva!". Cum vedem, când e vorba de preotul local, patriotismul enoriaşilor se mai smochineşte...
Dintre toţi interlocutorii reporterului prahovean, unul singur răspunde convenabil: „Păi cine s-o scrie? Dumnezeu. Şi Fiul Lui, Iisus Hristos". Omul are o înfăţişare mai curând jalnică. Pare niţel băut şi, în mod sigur, nu face parte din „elita" locului. Apariţia lui are, tocmai de aceea, frăgezimea unei parabole. Bunul Samaritean ridicându-se deasupra leviţilor. Păcătosul mântuit şi mântuindu-i pe toţi cu smerenia lui.
Andrei Pleșu, 19 Aprilie 2011 (în Adevărul)
Invitaţi: Virgiliu Gheorghe, autorul cărţii „Pornografia, maladia secolului XXI", Cristina Sâmboan, avocat, prof. dr. Ilie Bădescu, Facultatea de Sociologie a Universităţii Bucureşti, prof. dr. Adrian Restian, membru titular al Academiei de Ştiinţe Medicale, prof. dr. Pavel Chirilă, Facultatea de Teologie din Craiova, Mircea Diaconu, senator, dr. ing. Iulian Iancu, deputat, Pavel Stan, elev la școala nr. 5 “Corneliu M. Popescu” din București, ”, Alina Ștefanache, P.R. manager generatiaonline.ro, Ana Lazăr, asociația “Bunavestire”, Xenia Teodorescu, traducător, asociația “Bunavestire.
(La rezoluţie mpeg - ~700 Mb - reportajul de poate descărca de aici.)
OMUL ȘI TIMPUL, TVR1/ 16.04.2011/ 7:10 – 8:25 / Semne: Abuz și pornografie/ Imaginea: Ion Cristodulo / Realizator: Rafael Udrişte/ Producător: Dan Micu/
UPDATE:
CLUJ-NAPOCA, 27 aprilie (MEDIAFAX) - Deputatul Mircia Giurgiu, aflat în proces de excludere din PDL, va iniţia un proiect de lege care prevede marcarea ziarelor tipărite şi a celor online cu buline de restricţionare a citirii, similare celor folosite în televiziune, pentru a proteja minorii, transmite corespondentul MEDIAFAX.
foto: Monitorul de Cluj
Giurgiu a declarat, miercuri, corespondentului MEDIAFAX, că, dacă în cazul televiziunilor situaţia este reglementată prin normele CNA, în cazul presei scrise aceasta este "scăpată de sub control".
"Voi iniţia un proiect de lege care prevede marcarea cu buline a ziarelor tipărite şi a celor online în vederea restricţionării citirii lor de către minori, pentru protejarea acestora. E un sistem similar cu cel de la televiziune, unde situaţia este reglementată prin normele CNA, dar care, în cazul presei scrise, a scăpat de sub control. Copiii care citesc ziare, în formă tipărită sau pe internet, trebuie să fie cumva feriţi de a vedea poze indecente sau şocante, care sunt la liber", a spus deputatul.
Mircia Giurgiu a explicat că a văzut că ziarele, în special tabloidele, dar şi site-urile lor şi ziarele exclusiv online sunt pline de poze indecente, inclusiv pe prima pagină, în care abundă subiecte despre sex, cu pozele aferente.
"Este nevoie de responsabilitate din partea adulţilor pentru că aceste ziare ajung şi pe mâna copiilor. Un copil de zece ani vede pe masă ziarul cumpărat de tatăl său, unde se vorbeşte explicit despre sex, iar pe prima pagină tronează color o femeie goală. Sau copilul intră pe site-ul unui ziar să citească o ştire despre sport şi dă peste un colaj de poze cu poziţii sexuale. Sau poze de la o sinucidere unde se vede explicit un spânzurat cu limba scoasă, ori de la un accident şocant în care şoferul este scos prin parbriz cu creierii pe capotă. Nu cred că e normal aşa ceva", a spus Giurgiu.
El a precizat că va propune fie marcarea tabloidelor cu buline care impun restricţii de citire tinerilor sub 16 sau 18 ani, fie doar a unor articole sau pagini din ziare. Astfel de buline ar urma să apară şi în cazul publicaţiilor online şi al site-urilor ziarelor.
"Este nevoie de astfel de măsuri pentru copiii noştri. Văzând bulina de avertizare, şi părinţii vor deveni mai responsabili, iar copiii vor fi protejaţi de astfel de imagini", a completat Giurgiu.
Mircia Giurgiu a precizat că se va consulta în perioada următoare cu Clubul Român de Presă şi cu alte organizaţii profesionale de presă din România pentru a analiza propunerea sa legislativă şi a-i da, ulterior, o formă finală, după care va depune documentul în Parlament.
"Sper să depun proiectul până la finalul lunii mai", a spus Giurgiu.
La investirea într-o funcţie publică demnitarii români depun un jurământ cu mâna pe Biblie, încheiat cu formula “Aşa să mă ajute Dumnezeu” şi, totuşi, în România au fost emise acte normative, susţinute şi votate în Parlament, care sunt în contradicţie, uneori făţişă, cu fundamentele biblice şi, desigur, cu învăţătura Bisericii. Se încearcă legiferarea unor comportamente, obiceiuri, deviaţii, considerate de învăţătura creştină bi-milenară ca fiind îndeletniciri ale pierzaniei: prostituţia, homosexualitatea, concubinajul, avortul, mai nou pornografia, tinzându-se spre înlocuirea, rând pe rând, a legilor inspirate din cultura tradiţională.
Reportajul documentar este o pledoarie pentru restaurarea ordinii morale creştine în spaţiul românesc, pentru stoparea procesului devastator prin care este dezintegrată azi familia şi societatea creştină, mesaj care se regăseşte şi în ultima pastorală de Crăciun, veritabil testament duhovnicesc, a recent dispărutului mitropolit al Clujului, Î.P.S. Bartolomeu Anania. Invitaţi: Radu Preda, teolog, directorul Institutului Român de Studii Inter-ortodoxe, Inter-confesionale şi Inter-religioase (INTER) din Cluj-Napoca, pr. Bogdan Ivanov, purtătorul de cuvânt al Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului şi Clujului, Florin Budescu, publicist, editorul website-ului "Starea presei", Dorel Covaci, deputat în colegiul Buziaș-Făget (Timiş), Mircea Gherboveţ, membru fondator al Ligii Studenţilor din Universitatea Bucureşti, Ileana Jacola, redactor revista "Familia Ortodoxă". (La rezoluţie mpeg - 700 Mb - se poate descărca aici).
OMUL ŞI TIMPUL, TVR1, sâmbătă 26 martie 2011 SEMNE: Biblia din Parlament. Ultimul cuvânt Imaginea: Ion Cristodulo Realizator: Rafael Udrişte Producător: Dan Micu
"Domnul înviază pe rând, ca un val de lumină purtat pe rotundul pământului, de douăsprezece ori triumfător la stele, din Ierusalim până’n Ierusalim. Un văzduh de clopote se stinge aici şi un altul izbucneşte dincolo, către apus, mereu pe urma soarelui, din prag în prag, pe rotund.
E o înviere pentru noi, oamenii; pentru cei din orizontul satului şi al cetăţii şi al ţării şi al pământului. Noaptea învierii nu cunoaşte somn; ea e numai veghe, împlinire şi aşteptare, întru bucuria nemărginită a biruinţei asupra morţii.
Fie ca această aşteptare şi bucurie să vă fie sporite de toate bunătăţile lui Dumnezeu şi să vă devină o necurmată înviere lăuntrică". (fragment din Scrisoarea Pastorală de Sfintele Paști 2010)
Dumnezeu să-l odihnească pe fericitul întru adormire I.P.S. Părinte Mitropolit Bartolomeu.