duminică, 24 ianuarie 2010

AGORA CREŞTINĂ A LUI AMENABAR

Reproduc mai jos un articol deosebit de interesant, postat astăzi de Cristian Geambaşu. Din câte ştiu, este singurul comentariu publicat în ţară despre modul în care un regizor homosexual, Alejandro Amenabar, falsifică istoria şi ne pângăreşte sfinţii în ultimul său film, "Agora". Iată cum sună prezentarea oficială a filmului care a avut premiera alaltăieri: "Agora descrie Egiptul antic aflat în secolul 4 după Hristos, unde faimoasa astrologă, filosoafă şi învăţată Hypatia (Rachel Weisz) din Alexandria le împărtăşeşte discipolilor ei din cunoştinţele sacre egiptene. Viaţa poporului egiptean se schimbă însa pentru totdeauna atunci când Egiptul intră sub dominaţia Imperiului Roman, iar soldaţii sosiţi de la Roma dărâmă statuile idolilor păgâni şi templele închinate acestora pentru a implementa religia creştină. Luptându-se cu disperare să salveze vechile valori ale lumii egiptene antice şi mai cu seamă comoara de învăţătură conţinută de celebra bibliotecă din Alexandria, Hypatia este ajutată de către credinciosul ei sclav Davus (Max Minghella), care este prins în capcana între iubirea faţă de frumoasa lui stăpână şi oportunitatea de a-şi redobândi libertatea prin intermediul creştinismului". Pare un film bun, nu?

Hypatia le vorbeşte unor studenţi destul de copţi într-un amfiteatru, despre care vom afla repede că era parte din faimoasa bibliotecă din Alexandria. Decorurile respiră grandoare, costumele respectă linia clasică a vremii, de zici că însuşi Armani cu “Bote” îşi dăduseră mîna să iasă ceva cool. Dar cine-i Hypatia? Hypatia este matematiciană, astronoamă şi filosoafă, deci e genul acela rar de femeie căsătorită cu ştiinţa. De aceea respinge avansurile lui Orestes, fiul unui alt Orestes. Mai respinge ceva frumoasa şi puţin frigida Hypatia. Convertirea la credinţa creştină. Şi uite aşa ajungem la subiectul propriu-zis al filmului “Agora” semnat de spaniolul Alejandro Amenabar.

Dacă un extraterestru tocmai picat pe Terra intră într-un cinematograf dintr-un mall, oricare ar fi acela, din orice oraş al lumii noastre, ar înţelege repede, fără să-şi pună mintea foarte tare la contribuţie. Şi fără să stăpînească vreo limbă, nici măcar de circulaţie internaţională. Ce vede extraterestrul nostru care habar nu are cu ce se mănîncă istoria şi religia lumii în care el tocmai a fost paraşutat? În primul rînd, un oraş prosper şi civilizat, în care au înflorit artele şi ştiinţa, un loc în care se gîndeşte liber, un spaţiu unde oamenii luptă cu ideile şi mai puţin cu sabia, dar un loc care începuse să fie terorizat de o grupare barbară. Aceşti indivizi violenţi, nemiloşi, fanatici, vicleni, primitivi şi murdari se numeau creştini. În treacăt se înţelege că şi creştinii ăştia ar fi fost cîndva persecutaţi, dar acum îşi cîştigaseră dreptul să activeze la lumină. Situaţie de care tocmai profitau.

Spre deosebire de ceilalţi locuitori ai Alexandriei, cetăţeni cu spirit civic, liniştiţi, culţi, umanişti, cei care îşi spuneau creştini credeau într-un singur Dumnezeu, un anume Iisus. Asta nu ar fi fost foarte grav, deşi încălca curentul vremii de a te închina la mai mulţi zei. Nenorocirea este că intruşii din Agora, locul acela din cetatea antică unde se dezbăteau problemele urbei şi ale ţării, voiau să-şi impună punctul de vedere cu forţa. Ceea ce şi reuşesc cu largul concurs al autorităţii romane din provincia alexandrină. Creştinii calcă pe cadavre şi pe foc în drumul lor spre confiscarea puterii în Alexandria. Numitul Ammonius este conducătorul unei facţiuni paramilitare a creştinilor, parabolanii. Ei sînt cei care devastează şi incendiază Biblioteca din Alexandria, locul sacrelor papirusuri fiind luat după asalt de tot felul de animale domestice care păşteau nu se ştie ce printre ruine.

În cea mai bună tradiţie a naziştilor, parabolanii ard ştiinţa “păgînă” conţinută de zecile de mii de papirusuri ale Bibliotecii, în vreme ce faimoasa Hypatia, salvată in extremis de cîţiva sclavi credincioşi, îşi continuă cercetările despre traiectoria elipsoidală a Pămîntului. Tot creştinii, prin braţul lor înarmat şi paramilitar numit parabolanii sînt cei care împing în negura violenţei ultimul licăr de spiritualitate al Alexandriei. Filosoafa refuză să se convertească la noua credinţă, deşi fusese implorată de Orestes, ajuns între timp prefect al Alexandriei, şi de Synesius, episcop de Cyrene, şi el fost student. Chiril, şeful creştin al Alexandriei şi, implicit, al parabolanilor, ordonă eliminarea Hypatiei, iar ciracii nu stau pe gînduri omorînd-o prin lapidare, adică prin bătaie cu pietrele. Ce mai contează că profetul acela numit Iisus îi povăţuise să se gîndească bine înainte să ridice piatra?

Filmul se termină cu lacrimile lui Davus, sclavul care o iubise pe Hypatia, dar împotriva căreia se răzvrătise. Ba nu, filmul se termină cu extraterestrul nostru care se ridică de pe scaunul cinematografului convins că acei oameni răi numiţi creştini trebuie pedepsiţi cumva. Cei care ucid, distrug şi terorizează în numele unor idealuri nobile nu au ce căuta nici pe Pămînt, nici pe Alfa Centauri.

Carevasăzică, Alejandro Amenabar a reuşit.
A reuşit să facă un film anticreştin.
A reuşit fiindcă e un regizor foarte bun şi îşi făcuse mîna cu “Mar Adentro”.
A reuşit fără să rişte nimic, fiindcă el ştie că, de fapt, creştinii nu sînt aşa. Şi nu au fost niciodată aşa, şi nu ei au incendiat Biblioteca din Alexandria.

Dar e la modă un nou sport printre mulţi intelectuali de vază ai timpurilor noastre. E în trend să te declari laic. Ori liber cugetător. Deschis la minte. În viziunea dînşilor, a noilor Hypaţi, morala creştină e ceva expirat. E ceva care pune piedici minţilor curajoase şi libertine. Acel ceva trebuie combătut. La treabă! Drumul spre Sodoma şi Gomora a fost pietruit, iar acum e în curs de asfaltare. Alejandro Amenabar îşi face bine treaba. Mult mai bine decît Bechtel.

Cristian Geambaşu

http://blogsport.gsp.ro/geambasu/


12 comentarii:

Eugen Ion spunea...

Hmmm, se pare ca cel rau lucreaya pe cai pe care unii le descoperim. Oare cati vad Calea adevarata? Cati au limpezimea sa vada ca sunt manipulati de cel rau?

Donkeypapuas spunea...

O spune acest Amenabar (nume care pare a veni dinspre altă religie) că acei parabolani au fost folosiţi din plin împotriva.... creştinilor? Sinodul "tâlhăresc" de la Efes i-o spune ceva? Ştiu că e vorba de alt episcop al Alexandriei dar orice cunoscător ccât de cât al antichităţii creştine cunoaşte faptul că episcopii de Alexandria au încercat să-şi impună supremaţia în lumea creştină. Alungarea Sfântului Ioan Gură de Aur din scaunul de Constantinopol e opera lor.

vladimir b. spunea...

În completarea bibligrafiei despre filmul lui Amenabar:
http://ochiuldeveghe.over-blog.com/article-hypathia-in-agora-43666450-comments.html#c

profudereligie spunea...

Iată ce a scris Mircea Eliade în Istoria credinţelor şi ideilor religioase, vol. II, cap. XXX, paragraful 239:

...Oricum ar sta lucrurile, convertirea lui Constantin a asigurat creştinarea oficială a Imperiului. Primele simboluri creştine au început să apară pe monede din anul 315, iar ultimele imagini păgâne dispar în 323. Biserica primeşte un statut juridic privilegiat, adică statul recunoaşte validitatea sentinţelor tribunalului episcopal, chiar în materie civilă. Creştinii acced la cele mai înalte demnităţi şi măsurile de restricţie împotriva păgânilor se înmulţesc. Sub Theodosie cel Mare (379-395), creştinismul devine religie de stat şi păgânismul este interzis definitiv; prigoniţii devin prigonitori...

...Pe de altă parte, solidaritatea creştinilor era fără egal; comunitatea îşi lua asupra ei sarcina întreţinerii văduvelor, orfanilor, bătrânilor şi îi răscumpăra pe cei căzuţi în mâinile piraţilor. În timpul epidemiilor şi asediilor oraşelor, creştinii erau singurii care se îngrijeau de cei răniţi şi îi îngropau pe cei morţi. Pentru toţi dezrădăcinaţii Imperiului, pentru victimele alienării culturale şi sociale, Biserica era singura speranţă de a dobândi o identitate, de a găsi sau de a regăsi o semnificaţie existenţei...

...Înnoirea cea mai neaşteptată şi care a avut consecinţe considerabile în istoria religioasă, culturală şi socială a Europei a fost monahismul, caracterizat prin separarea de lume şi printr-un ascetism foarte sever...
...După cum remarcă Peter Brown, călugării îşi aleseseră de bunăvoie "anticultura", pustiul şi peşterile...

...Către finele sec. al IV-lea, se asistă, din Mesopotamia până în Africa de Nord, la un val de violenţe săvârşite de călugări: în 388 ei incendiază o sinagogă din Callinicum, lângă Eufrat, şi terorizează satele siriene în care se găseau temple păgâne; în 391, patriarhul din Alexandria, Theofil, îi cheamă pe călugări să "cureţe" Serapeumul, citadela marelui templu al lui Serapis. În aceea epocă ei pătrund cu forţa în casele păgânilor ca să caute idoli. În 415, un grup de călugări fanatici comit una din cele mai odioase crime din istorie: ei o lişează pe Hypathia, nobila femeie-filosof din Alexandria, pe care discipolul ei, episcopul Synesios, o evoca astfel: "mamă, soră, profesoară şi binefăcătoare".
În Orient, episcopii îi ocrotesc pe călugări ca să-şi întărească propria situaţie: împreună, episcopi şi călugări, se pun în fruntea poporului şi îi dictează acestuia opiniile...


Fără cuvinte...

Cristian spunea...

Profu' de religie e un fel de Pavel Corut mai doct si mai sententios. Motoul acestui caraghios (crestineste vorbind, ca omul e citit, dar cam degeaba, ca nu are discernamant nici cat o baba din Gheboaia):

Este o certitudine - Diavolul nu există!
Nu vă temeţi să fiţi raţionali! Deşi asta presupune efort..

Sa faci efortul sa-i spui ca Hristos a avut de-a face cu tupeul (ispitirea) si frica diavolului fata de Dumnezeu (ex.-porcii) in mai multe randuri, descrise de Evanghelii, e tot atat de fara rost ca si daca i-ai explica mamei Omida ca magia "alba" e tot distrugatoare de suflete ca si aia "neagra".

Fara (alte) comentarii.

Horia spunea...

Cred ca i-ar prinde bine sa-l vada pe ala in care nu crede (ce de certitudini, dom'le!). Nu trebuie multe intalniri, una ar fi suficienta. Ar deveni un bun crestin. Asa e doar un bun progresist, iluminist, umanist, urechist(a)gnostic, bla, bla, bla.

profudereligie spunea...

@Cristian
@Horia
Credeam că vă interesează adevărul istoric, sau măcar ce spune Mircea Eliade, un amărât de român ce nu a avut altă treabă decât să adune atâta informaţie despre cum suntem noi (oamenii, în general) "homo religiosus".

"Homo religiosus" nu este o înjurătură, înseamnă "omul religios" şi reprezintă latura noastră spirituală. Câtă a mai rămas...

GalaxiaIubirii spunea...

Sa afirmi ca tu, personal crezi in ceva, pot intelege. Sa afirmi insa cu tarie ca tu stii ca Dumnezeu exista, asta este schizofrenie. Si din pacate este in masa.
Potrivit crestinismului pamantul are 6000 de ani vechime! Si noi suntem rezultatul unui incest continuu care a inceput la indemnul unui sarpe vorbitor!
E penibil! Va bucurati de toate placerile si confotul adus de stiinta dar negati tot ce nu va convine. Religia este o jignire la adresa oricarui om cult si educat! A oricarui om care a gandit si gandeste!

alex stanciu spunea...

se pare ca fimlul e adevarat totusi,cu toate ca m-a socat.
citez http://www.crestinortodox.ro/sfinti/sfintii-atanasie-chiril-patriarhii-alexandriei-98803.html

Dar nu numai in acest caz Chiril a aratat un spirit de intansigenta exagerata. Aceleasi manifestari aspre le dezvaluie fata de necrestini, iudei, sau novatieni. Fata de iudei a mers pana la a le distruge sinagogile si a-i alunga din cetate, confiscandu-le averile. Uciderea Hypatiei, fiica filosoful Theon, vestita conducatoare si profesoara a scolii de filosofic pagana (Mouseion) din Alexandria, a fost o actiune de care cercurile intime ale lui Chiril, daca nu cumva si el personal, data fiind cerbicia lui, nu au fost straine.

totusi mi se pare ciudat,aproape ca nu pot crede adevarul!

Ioan spunea...

Salut
Desi cam tarziu, incerc si eu o parere despre film
(asta e, acum am vizionat si eu celebrul film).

Dupa film am rasfoit si eu din curiozitate "Istoria credintelor si ideilor religioase".
Si sunt f.f.curios daca e adevarat ce a scris despre evenimentele petrecute in Alexandria, si cu aceasta Hypatie.
Ce se stie despre Eliade e ca nu prea avea la inima Crestinismul
(dupa cum recunoaste el insussi, Crestinismul a fost pentru el un fel de "distrugatoru" a unor "interesant-de-studiat" religii pagane)

Referitor la credibilitatea surselor lui Eliade, am citit ceva interesant pe alt blog:

Referintete lui Eliade sunt studiile lui Peter Brown, respectiv "The World of Late Antiquity" si "The Rise and the Function of the Holy Man in Late Antiquity".
Ca vorbesc de surse nu ma refer la resurse bibliografice, la uzanta absolut fireasca si necesara de a se cita istoricii intre ei,
mai ales cei dintr-o generatie, care folosesc acelasi esafodaj teoretic demonstratii;
ma refer mai exact la sursele primare!
La marturiile contemporanilor evenimentelor despre care vorbim si le analizam,
ne bazam pe cronicile vremii si alte marturii scrise sau iconografice.
In acest caz concret, ele sunt fie lacunare, fie cu totul inexistente.

Confectionarea miturilor este si ea o indeletnicire a istoricilor!

Ioan spunea...

Neadevaruri prezentate in film ca fiind adevarate (FACTS) :

1). Hypatia nu era tanara (avea cel putin 45 ani)
2). Hypatia nu era nici ea "usa-de-biserica", a impiedicat o intelegere pasnica intre Orestes (prefectul fiind sub influenta ei) si Sf.Chiril
3). Nu calugarii (sau clerul) au omorat-o, ci un citet (dascal la biserica) numit Petru, impreuna cu o grupare de extremisti (si nici nu e dovedit ca Sf.Chiril ar fi instigat la linsaj)
4). Detaliile contextului (f.importante in intelegerea unor evenimente), in buna traditie a manipularilor, nu sunt prezentate corect sau lipsesc:
La data aceea, Alexandria era un oras cu personalitate, in care autoritatea era in mainile comunitatilor de greci invatati si a negustorilor evrei.
Noua oficializata religie care venea cu o noua conceptie de viata si noi reguli, nu era pe placul atat a invatatilor pagani, cat si a comunitatii evreiesti (f.puternica in Alexandria)
Acestia din urma au reactionat violent ucigand crestini la marginea orasului.

Ioan spunea...

Concluzia mea este clara:
1). filmul este mincinos din punct de vedere istoric
(din film reiese ca Sf.Chiril este 100% negativ, iar Ipatia este 100% pozitiva, deci un scenariu potrivit pt spalatii-pe-creier, este exact ca in viata-de-zi-cu-zi)
2). filmul este intentionat anti-crestin (nu intamplator regizorul este homosexual)

Si pe cand un film despre reversul "fenomenului-ipatia", despre o alta invatata celebra a Alexandriei secolului trei, Sf.Ecaterina, martirizata de autoritatile de atunci ale cetatii ??!!
Sau mai bine, lasati, d-lor regizori, slugi ale corectitudinii politice,
un astfel de film nu poate fi decat ceva de genul "history-comedy", de mistocareala americana (gen comedie Monty Python)