Cu inima se crede spre dreptate,
iar cu gura se mărturiseşte
spre mântuire (Romani X, 10)
iar cu gura se mărturiseşte
spre mântuire (Romani X, 10)
Din noianul de erori ce văzură lumina tiparului, cu prilejul scandalului provocat de fixarea sărbătoririi Sf. Paşti, este una care, atacând nodul problemei, ne oferă prilejul restabilirii unor principii esenţiale structurii ortodoxismului. S-a scris anume că trebuie să ne supunem hotărârii Sf. Sinod, oricare ar fi ea, deoarece Sf. Sinod este alcătuit din arhierei, care nici în materie de credinţă dogmatică, nici în legiferarea canonică nu sunt supuşi erorilor. Afirmaţie ce închide o masivă ignoranţă în materie de teologie ortodoxă; este vorba, aci, de principiul infailibilităţii hotărârilor sinodale…
Cu drept cuvânt, spune Homiakov că Biserica nu cunoaşte altă autoritate decât "autoritatea Duhului". Dar, atunci, care este criteriul recunoaşterii infailibilităţii? Răspundem: ecumenicitatea.
Biserica nu recunoaşte hotărârea unei autorităţi ce ar putea să rupă ecumenicitatea ei.
Dar ce este, pentru Biserica Ortodoxă, această ecumenicitate ?
Chestiunea merită discuţie, cu atât mai mult cu cât unele manuale, inspirate de-a dreptul din cărţile catolice, cuprind, în această privinţă, erori incompatibile cu fiinţa Ortodoxiei. Într-adevăr, dacă biserica romano-catolică recunoaşte, în vicarul lui Isus Hristos, pe deţinătorul infailibilităţii în materie de învăţătură, atunci când se rosteşte ex cathedra, o face întemeiată pe o concepţie despre biserică potrivit căreia fiinţa ei văzută, deşi de aceeaşi esenţă, este substanţial deosebită de cea nevăzută, fiecare necesitând o unitate proprie de conducere. În vreme ce dreapta credinţă, cunoscând în biserică două firi (văzută şi nevăzută), unite într-o singură fiinţă, nu cunoaşte decât unul singur şi acelaşi Cap nevăzut: Iisus Hristos; iar unitatea ei nu poate veni de la un organ văzut, ci numai de la legătura ei tainică în Duhul Sfânt, cu Ocârmuitorul ei, veşnic de faţă în viaţa tainică a Bisericii, cu Capul ei cel nevăzut, unitate care este însăşi unitatea Duhului, [din care] izvorăşte şi infailibilitatea în materie de învăţătură. Biserica, în întregul ei, este „stâlp neclintit şi îndreptar adevărului”. Rolul preoţiei, în ceea ce priveşte infailibilitatea în materie de învăţătură, nu poate fi, în nici un caz, asemuit cu cel izvorând din concepţia catolică. Scrisoarea patriarhilor se rosteşte, cum nu se poate mai limpede, în această privinţă:
"...iar nestricarea dogmei şi curăţia rânduielii nu sunt date în paza unei ierarhii oarecare, ci în paza întregului cler şi popor bisericesc, strâns unit în dragostea unora faţă de alţii, care este, cu alt nume, însuşi trupul Domnului Hristos, adică Biserica credincioşilor."
În lumina acestora, cum se lămureşte ideea ortodoxă a ecumenicităţii? Ecumenicitatea nu poate fi o unitate politico-juridică formală, ci constatarea identităţii de fapt, a afirmaţiilor Bisericii întregi, în timp şi spaţiu. Dar acesta nu este decât un alt fel de a exprima invariabilitatea învăţăturii — această invariabilitate rămânând, în ultimă analiză, singurul criteriu de recunoaştere a ecumenicităţii. Spre deosebire de catolici, la care papa şi sinodul se socotesc pe ei înşişi judecătorul şi măsurătorul adevărului cuprins în tradiţie, în ortodoxie, tradiţia este cea care mărturiseşte de ecumenicitatea unui sinod; Sf. Sinod însuşi nefiind decât mărturisitorul a "ceea ce pretutindenea s-a păzit, de toţi, totdeauna" (Sf. Vincent de Lerins, Canon 84, Sind. VI ecum.; Mărturisirea ortodoxă, Petru Movilă).
Prin urmare, pentru ca un Sinod general să se învrednicească de atributul ecumenicităţii, nu ajunge participarea la el a tuturor episcopilor ortodocşi în viaţă, ci mai trebuie ca mărturisirea acestui Sinod, în fapt, să nu fie întru nimic deosebită de ceea ce s-a mărturisit de către Biserică, totdeauna, de toţi şi pretutindenea…
Care este, acum, situaţia Sf. Sinod al Bisericii noastre?... Despre a cărui alcătuire, spune mitropolitul Gurie astfel: "nu toţi chiriarhii erau la şedinţă; unii din cei prezenţi cereau amânarea, iar o parte a fost de părere să se sărbătorească la 5 mai. Şi la şedinţă n-a fost patriarhul"…
Întrebăm: în această situaţie, mai poate fi vorba de "duh de răzvrătire", de "conservatism idiot" din partea poporului şi de ameninţări din partea Sf. Sinod? Cine sunt nesocotitorii credinţei ortodoxe? Şi cine străjerii ei?...
Încă o dată minunata îndărătnicie a credincioşilor ortodocşi întru păstrarea „comorii de mult preţ” se dovedeşte a fi un formidabil răspuns lumescului "duh al înnoirilor". Căci: "chiar dacă noi înşine sau înger din cer ar binevesti peste ceea ce am binevestit vouă, anatema să fie!" (Galateni, I, 8).
16 comentarii:
Am inteles eu bine ?
Poporul credincios poate contesta anumite hotarari ale ierarhilor,daca i se pare ca acestia gresesc ?In acest caz trebuie sa distingem ce se intelege prin poporul credincios .Cati credinciosi trebuie sa se stranga pentru a invalida hotararea unui Sf.Sinod ?Mai departe,interpretam fiecare Cartile Sfinte si certam Intai Statatorii,indoindu-ne de harul lor ??Nu cumva asa se ajunge cel mai usor la schisma ?
Nu e vorba de democratie (adevarul nu se stabileste statistic) ci de sobornicitate - concordanta cu Sfintele Canoane.
pentru STEFANITA:
Nu ai inteles bine.
1. Poporul credincios este pururea de partea ierarhilor dreptcredinciosi. Mai bine te intrebai care sunt aceia.
2. In Ortodoxie, daca unul tine Adevarul si-L marturiseste, acolo este Adevarul intreg. Asadar, nu este nevoie de 1.000.000 de semnaturi.
3. Mai departe, sa cercetam fiecare interpretarile Sfintilor Parinti la Cartile Sfinte si "Sa stam bine, sa stam cu frica, sa luam aminte" la semnele vremurilor, care de la Dumnezeu sunt. A striga cand credinta este primejduita nu inseamna cearta, ci marturisire si strigat de salvare. Macar de ar auzi cine trebuie.
4. "Schisma" inseamna ruptura. Ruptura se face cand te desparti de Hristos, de Ortodoxie, de invataturile Parintilor. Un credincios constient nu simte nevoia sa plece nicaieri, deci nu cauta schisme. El are Adevarul intreg, pe Hristos, Biserica, Singur Ortodoxia.
http://www.razbointrucuvant.ro/2008/01/21/sfantul-maxim-marturisitorul-nor-calauzitor-in-intunericul-generalizat-al-apostaziei-prin-tacere/
"(...) Apoi, acuzele aduse de către prigonitori privitoare la faptul că Sfântul ar dezbina biserica. Acuzat cu vehemenţă că dezbină, ca face “schisma” Sfântul Maxim Mărturisitorul nu mai avea comuniune cu Biserica din Constantinopol. Dar noi oare pe cine recunoastem astazi ca reprezentand Biserica, aproape singur, in acel moment istoric? Pe marele Maxim sau pe prigonitorii lui, ierarhii acelor vremuri? Cine s-a rupt de Biserica? Si astazi ni se vantura prin fata de catre unii aceeasi “sperietoare” a dezbinarii, a schismei, punandu-se imediat etichetele compromitatoare de “schismatici” pe toti cei care indraznesc sa atraga atentia ca directia pe care merge la nivel oficial Biserica noastra nu este tocmai cea conforma Sfintilor Parinti si ca deja se fac compromisuri inacceptabile. Nu afirma nimeni insa ca acum Biserica este cazuta din har, dar nici nu se poate spune, dupa cum se teme si parintele Iustin Parvu, ca nu este un pericol iminent in sensul acesta daca se inainteaza pe linia de acum: “Vin foarte mulţi oameni şi mă întreabă ce să facă: să mai intre sau nu în bisericile în care s-au făcut slujbe ecumenice? Eu le-am spus că, atunci când vor vedea că se vor împărtăşi unii de la alţii, să nu mai stea. Dar nici aşa. Ne temem de cuvintele Sfinţilor Părinţi care interzic să stăm sub acelaşi acoperiş cu ereticii. Ba canoanele spun că nici cu creştinii necununaţi să nu stai la masă, darmite cu ereticii. În cazul acesta ea nu mai e Biserică. De altfel e şi prorocit că toate organizaţiile ecleziastice vor cădea groaznic şi deodată, chiar şi instituţia Bisericii. Sf. Ignatie Briancianinov spune asta. Biserica decade prin primirea umanismelor. Umanismul este închinare la idoli, iar dogma infailibilităţii papale este o latură a umanismului, după cum spune şi Sf. Iustin Popovici, reînviind idolatria. Toţi se închinau şi venerau Partidul ca pe un idol. Iar cei care au tăcut şi s-au supus ideologiei comuniste chiar siliţi, socotesc că sunt asemenea închinătorilor la idoli“.
Prin urmare nici un parinte duhovnicesc nu afirma ca acum tainele Bisericii noastre n-ar mai fi valide si nimeni nu indeamna la razvratire, la “ruptura”, nu se pune problema sa iesim din Biserica, sa ne revoltam! Aceasta ar fi o foarte mare ispita, nemaivorbind de caracterul satanicesc al gruparilor sectare (gen “Biserica secreta”, “Biserica paralela”, “fenomenul Vladimiresti” s.a.m.d. - multe din ele sunt tratate aici) care contestau in mod nebunesc, aberant conducerea BOR, cel putin pe cea de pana anul trecut. La fel, marii nostri parinti si invatatori se delimiteaza clar si de extrema “stilistilor”, care, fugind de ecumenism s-au rupt de la continuitatea transmiterii harului in Biserica si si-au creat o Biserica neintemeiata pe succesiunea apostolica. Ce ne spun insa parintii sa facem? Sa ramanem treji si curajosi in marturisire, sa lucram toate cele ale vietii duhovnicesti si sa rabdam starea de acum, sa induram cu nadejde..."
http://www.razbointrucuvant.ro/2008/11/02/parintele-arsenie-in-atitudini-in-momentul-cand-aperi-adevarul-deja-esti-pe-tine-cu-haina-mortii/
"- E nevoie de diplomaţie în Biserică?
- Ce diplomaţie!? E nevoie de ţigănie, mai degrabă, de târg. Adevărul e unul. Şi dacă unul singur ţine adevărul, acolo e Biserica. Nu e numai o fracţiune [factiune] din Biserică, e toată Biserica. Aveţi ocazia să fiţi acel unul. Pe Bartolomeu Anania îl spovedesc şi el este unul din cei care mai ţin adevărul şi nu o să cedeze. Mai spovedesc şi pe alţi ierarhi şi dacă nu fac ce le-am zis şi nu ţin adevărul până la capăt, o cam slăbesc cu ei. Dar eu nu sunt decât un mic preoţaş care vrea să moară în culcuşul acesta creştin. Nu vă jucaţi cu adevărul. Că avem impresia că murim, dar nu murim. Nu vă temeţi, tată. Dar să ştiţi că nu poţi să aperi adevărul dacă nu te-ai îmbrăcat în haina morţii întâi. Acum sunt semne de sfârşit de veac şi dracul vrea să schimbe adevărul. Şi mi se pare mie că sunt mai mulţi mireni decât călugări care îmbracă haina morţii. Şi haina morţii înseamnă să mori pentru adevăr. În momentul când aperi adevărul deja eşti pe tine cu haina morţii. Mântuitorul n-a cedat cu nici un chip şi nu o să ajungem la marea cinste în care a fost El, de L-au jupuit, de L-au băut, de L-au umilit; vă daţi seama, dracul prinsese momentul. Cine a biruit: cel care a fost lovit sau cei care loveau?
Apostolul Pavel, această grozavă figură, spune că dacă înger de sus vă va învăţa altceva, anatema să fie. Bine, că unii vor să fie ortodocşi şi să mai stea şi la o cafea sau la masă cu ereticii. Exact ca greco-catolicii - închinaţi-vă ca voi, dar să ţineţi administraţia de noi. Şi aşa greco-catolicii au fost foarte catolicizaţi. Acesta e sistemul - ca să te amorţească, să nu mai vezi, pentru că neadevărul în care ei trăiesc îi mustră pe dedesubt. Voi nu vă daţi seama ce durere ai când eşti un om vândut. Încă o dată vă spun: adevărul poate fi la unul singur, şi să fii fericit că eşti singur, căci cu atât mai puternic vei fi. Pentru că de acum urmează să mă ajute Hristos, eu am făcut tot ce mi-a stat în putinţă, de acum Hristos va birui întru mine“
Foarte bine,Ionel,
Cum stabileste poporul credincios care sunt ierarhii drept credinciosi ?
Acel unul singur care crede ca tine adevarul si-l marturiseste ,acela e Adevarul intreg ?Nu cumva ai uitat aici de restul credinciosilor ?Ce sa faca acela care crede ca "tine Adevarul"?Sa-si faca biserica separat ?Eu cred ca nu te-ai exprimat suficient de clar.Eu cred ca de aceea avem intelepti in Biserica sa raspandeasca Lumina si Adevarul Credintei.Nu noi,cei care nu stapanim bine tainele credintei suntem in masura sa cartim si sa judecam Sfintii Parinti care conduc Biserica.Este valabila si reciproca ...Atunci cand unii ierarhi cred ca ei sunt stapanii Adevarului,atunci turma se dezbina si apar schismele.Uitati-va la ce dezbinare s-a ajuns in probleme cum sunt cele legate de indreptarea Calendarului si cu cata ura vorbesc despre noi {cei pe stil nou}fratii ortodocsi ramasi pe vechiul stil.Aici e intrebarea cea mare !Au dreptul simpli credinciosi sa -si renege pastorii ?Dar ierarhii care dezbina turma si pleaca pe alte drumuri cu o parte din ea ,sunt apropiati de Domnul ?
E foarte delicata problema aceasta a infaibilitatii Bisericii,mai ales daca nu ai cunostinte minime de drept canonic bisericesc,insa nu chiar atat de greu de inteles atunci cand o explica oameni care au citit ceva in domeniu.
Problema este ca exista si o infaibilitate "vie",as numi-o,care tine de Sfantul Duh:adica sa fii in acelasi duh cu toti care in acelasi timp si cu aceeasi traire marturisesc adevarul,indiferent ca sunt mireni,preoti sau ierarhi.
Nu stiu daca m-am facut inteles...
E vorba de o infailibilitate care tine de "prezenta",aceeasi "prezenta" de care vorbeste pr.Arsenie Papacioc de multe ori.
Oricum,Sinodul nostru m-a dezamagit prifund...
pr.Victor Agache
Sarut dreapta Parinte!
Acum am priceput si eu in sfarsit, "litera ucide si Duhul face viu"! Desigur ca Sinodul nu este prin sine infailibil, si oricand poate gresi amarnic, istoria a aratat sinoade "ecumenice" talharesti! Ai nostri mari pastori fiind in ratacire, incotro vom scapa noi cei mici? Cine vor fi schismaticii? Pestele de la cap...?
O mentiune necesara .
Observ ca un oarecare neica nimeni, binevoieste sa semneze la fel ca mine ,incercand sa expuna cateva idei pe care eu le consider excesive si potrivnice bunei randuieli si armoniei care trebuie sa existe in Biserica noastra intre credinciosii ortodocsi .
1.Doresc sa subliniez ca este o blasfemie din partea acelui domn care semneaza cu nerusinare "Stefanita"sa califice el,un biet pacatos ,drept "talharesti"unele Sinoade ecumenice !
2.La fel acest domn nimeni isi propune sa spuna ca "Ai nostri mari pastori fiind in ratacire".Eu spun ca abia acum el este in ratacire si pacatuieste grav .L-as sfatui sa inceapa prin a folosi un alt nume ,pentru a nu creea confuzii nedorite intre mine si derbedeul care este el...
http://www.razbointrucuvant.ro/2008/09/25/ascultarea-pretextele-si-abuzurile-ei-parintele-savatie-pune-punctul-pe-i/
Iata, ispitele Postului m-au biruit si m-am trezit ocarand si tulburand armonia bisericii pentru care atata ma zbat peste tot. Dupa multe matanii voi cauta duhovnicul spre deslegare si povata, iertare inca o data fratilor si surorilor!
Asa frate, ca bine zici, si eu am simtit aceleasi, mestesugurile vrajmasului, dar, cu post si pocainta, le vom birui. Iertati si binecuvantati!
Bai cameleonilor ,
Va place sa maimutariti pe altii,bieti imbecili fara personalitate si redusi mintali ce sunteti ?Voi nu aveti nume,rapandulelor ?Va dati drept STEFANITA si ALIN ?
Uite cum facem,prapaditilor ...Eu va botez acum pe loc pe unul din voi DEMAGOG ,iar celalalt specimen PROSTOVAN.Folositi cu mandrie aceste nume ,si spuneti tot ce va taie capul,ca sa va faceti cu folos de tot rahatul,inapoiatilor si mankurtilor ce sunteti !Degeaba tineti post,ca tot niste neispraviti si imitatori infantili ramaneti .Acum mars la cotet,Prostovane si Demagogule !.
Ufff, tocmai am facut 100 de metanii si m-a mai lasat un pic mania, de, ispitele sunt mari.
Şi degeaba sunt îndemnat să-mi dau identitatea pe faţă, nu mă voi lăsa nicicum prins în capcanele kgb-ului! Port cu cinste numele de user "Stefanita" (chiar şi de nu m-ar chema aşa de adevărat, dar ce contează?)! Nume de voievod viteaz, aşa cum sunt şi eu în lupta dreaptă ce o duc pe net cu toţi neisprăviţii... Na, Doamne iartă-mă, că era să-mi dau iar drumul..
"Pune Doamne pază gurii mele, Şi uşă de îngrădire împrejurul buzelor mele!"
Pentru ,,Stefanita originalul,,
si cei ca el care infecteaza toate blog-urile
Ai primit ceea ce meriti . Oricum m-am amuzat copios citind posturile .
Uff,am terminat cele 100 de metanii,si mai ma lasat un pic mania,ca ispitele sunt mari !Acum pot sa-mi dau identitatea pe fata si sa marturisesc smerit ca m-am inchinat diavolului numit si k.g.b.sau necuratul...Promit sa pun lacat gurii mele pacatoase si sa nu mai postez mesaje dracesti impotriva crestinilor de pe forum .Sa fiu iertat ,fratilor,ma pocaiesc ,plec in pustie si imi pun cenusa in cap !
Trimiteți un comentariu