vineri, 26 februarie 2010

SARMISEGETUSA, VANDALIZATĂ

Vladimir Brilinsky, redactor şef "Dacia Magazin"


În urma recentei vandalizări a Marelui Sanctuar Circular de la Sarmisegetusa Regia, mă adresez exclusiv persoanelor sau grupurilor de persoane înregimentate într-o sferă sau alta de credinţă, care, vizitând Sarmisegetusa Regia: aprind şi abandonează lumânări, profanează prin comportament indecent monumentele, se urcă pe monumente căutând energii, divinităţi sau vindecări divine, îşi scrijelesc numele pe pietrele din ziduri şi pe copaci, aprind focuri în zonele de protecţie a monumentelor, campează în Incinta Sacră făcându-şi nevoile în dosul copacului cel mai apropiat de cort, abandonează deşeuri prin pădure sau chiar lângă monumente, depun şi abandonează icoane creştine sau simboluri păgâne pe monumente, sparg pietrele din sanctuare pentru a duce acasă o bucată de energie, confundă Incinta Sacră cu Vama Veche, dezbrăcându-se şi făcând plaja lor; numai lor mă adresez şi nu miilor de oameni civilizaţi, care vin să viziteze, decent, cu inima deschisă, leaganul civilizaţiei poporului român.

Ticăloşia, nesimţirea, fanatismul, prostia, răutatea, indiferenţa, superficialitatea, incultura, cretinismul, aroganţa, intoleranţa, toate aceste rele, scoase din cutia Pandorei sau derivate ale lor, sunt atributele care vă caracterizează. Da, este adevărat, faceţi toate aceste rele, pentru că statul român, legislaţia incoerentă, funcţionărimea impotentă a Ministerului Culturii vă permit să le faceţi sau mai bine zis, nu le pasă că le faceţi. Dar voi, care vă căutaţi acolo alinarea, liniştea, credinţa, energia sau sănătatea, distrugând şi pângărind, totuşi, nu vă temeţi că veţi plăti pentru toate aceste fărădelegi? Ba, vă sfătuiesc să vă temeţi, pentru că într-o zi veţi plăti scump toate pagubele pe care le aduceţi patrimoniului de la Sarmisegetusa. Nimeni nu vă poate judeca pentru ceea ce sunteţi sau pentru ceea ce credeţi. Libertatea gândirii şi a credinţei este un lucru care trebuie şi vă este respectat. Dar puteţi fi judecaţi pentru ceea ce faceţi. Închinaţi-vă cui doriţi! Invocaţi toţi zeii în care credeţi, luaţi toată energia pe care credeţi că o gasiţi în acele locuri, dar lăsaţi monumentele în pace! Sub semnul iubirii faţă de acest loc, veniţi şi distrugeţi, în numele credinţei voastre, dar de fapt nu sunteţi decât nişte bieţi farisei, care sunt departe de iubirea adevarată faţă de istorie, de stramoşi şi de pământul natal.

Această scrisoare va ajunge în toată lumea, la mii de oameni care cred cu adevărat în valorile autentice ale Sarmisegetusei şi care vă vor judeca dupa cum meritaţi. Fac un apel la toţi oamenii de bună credinţă, la toate asociaţiile care promovează istoria şi civilizaţia dacilor, să ia act de această stare de lucruri şi să vă sancţioneze pe voi, cei care săvârşiţi astfel de nemernicii. Veţi sta în boxa acuzaţilor alături de indiferenţii slujbaşi ai Ministerului Culturii, care asistă la distrugerea deliberată a zidurilor de la Sarmisegetusa Regia şi alături de alte persoane cu îndatoriri exprese în protejarea monumentelor istorice. Cercetaţi-vă adânc cugetul şi faceţi loc schimbării de mentalitate! Altfel pedeapsa vă va veni de unde nu vă gândiţi.

Fără nicio consideraţie şi cu toată compătimirea,

Vladimir Brilinsky

Redactor şef Dacia Magazin

P.S. Ataşez fotografii edificatoare care au determinat aceasta scrisoare deschisă.





Linkuri utile în acest caz:
Evenimentul zilei: Sarmisegetusa, vandalizată

joi, 25 februarie 2010

ION COJA: UNDE SUNT EVREII CARE NU SUNT CA SILVIU BRUCAN?



Sunt aproape douăzeci de ani de când fac, zi de zi, eforturi disperate să nu cedez anti-semitismului şi să caut, iar când nu găsesc, să inventez dovezi că nu toţi evreii sunt ca Silviu Brucan sau ca Jean Ancel ori ca Andrei Oişteanu, ca Radu Ioanid sau Andrei Cornea ori Aurel Vainer! Dar unde sunt evreii care nu sunt ca Silviu Brucan sau ca Jean Ancel ori ca Andrei Oişteanu, ca Radu Ioanid sau ca Andrei Cornea ori Aurel Vainer?!...

Ce simplă este viaţa pentru românul antisemit!... Nu e zi lăsată de la bunul Dumnezeu să nu i se ofere pe tavă încă o dovadă sau chiar mai multe în aceeaşi zi despre răul făcut nouă, românilor, ba de un evreu nenorocit, ba de altul, uneori în bandă asociaţi, caz în care îşi trag alături şi câţiva parteneri români dintre cei mai neaoşi...

Circulă pe Internet un filmuleţ cu un evreu, Shimon Peretz, fost prim ministru în Israel, mare sculă aşadar, care declara la o întâlnire de mafioţi că ei, mafioţii evrei, au cumpărat Manhattanul, Polonia, Ungaria şi România... Nu trec multe zile şi primesc un vast material intitulat „Doi ani de când Israel a cumpărat România” cu date concrete, cu numele evreilor descurcăreţi care au preluat rolul statului român prin aşa zisa dezetatizare sau privatizare. O bună, cea mai bună parte din ce a fost proprietatea statului român şi a „întregului popor muncitor” este acum proprietatea unor evrei... După câteva zile găsesc acel material într-un ziar, publicat pe două pagini... Într-un singur ziar. Restul presei din România tace cu nemernicie pe acest subiect tabu!



Mai trec câteva zile şi mă întâlnesc cu un procuror, şi-l întreb dacă este ceva adevărat în aceste materiale semnate de „Adevăratul Serviciu de Informaţii” (sau cam aşa ceva) şi procurorul confirmă: la majoritatea tunurilor ilicite care s-au dat în România capitalistă profitorii au fost „investitori” evrei...

Şi exemplele pot continua, exemple de fapte şi împrejurări în care îngăduinţa şi cumsecădenia noastră românească este pusă la grea încercare. Constat în jurul meu, la tot mai mulţi tineri îndeosebi, că se generalizează sentimentul că nici nu te poţi aştepta la altceva de la evrei...

Mă simţeam tare, bine înarmat sufleteşte, ca să nu cad în acest păcat. Totdeauna m-am simţit capabil să gândesc nuanţat, fără generalizări comode şi pripite, pe fiecare ins asupra căruia mă pronunţ să-l judec cu prudenţă şi numai pentru faptele sale, judicios probate. Deunăzi însă, pentru prima oară m-am simţit vulnerabil! Am simţit că nu mai pot la infinit să susţin public că nu toţi evreii sunt ca Silviu Brucan. Repet, unde sunt evreii care nu sunt ca Silviu Brucan? Şi de unde să ştim noi că aceşti evrei mai există de vreme ce nici unul dintre ei nu iese în faţă şi nu se dezice de Silviu Brucan & compania de anti-români?!

Ce s-a întâmplat? Mai întâi s-a întâmplat că la emisiunea "Se întâmplă acum" a domnului Tudor Barbu de la OTV, invitatul său, profesorul Mircea Coşea, fost ministru al privatizării, a făcut o dezvăluire teribilă, cumplită: legea 15, emisă de guvernul Petre Roman, lege care a decis cum să se desfăşoare privatizarea economiei româneşti şi a avuţiei statului român, nu a fost lucrată de nimeni din guvern, nu a fost elaborată de experţii noştri, din guvern sau din Parlament, ci a fost adusă şi depusă pe biroul lui Petre Roman de către Silviu Brucan! Informaţia a fost reluată şi comentată a doua zi împreună cu domnul Constantin Cojocaru. Aşadar, nu este o vorbă oarecare, ci o dezvăluire care pur şi simplu îţi taie răsuflarea. Cine a conceput legea 15? Cine a impus-o, cu ajutorul lui Silviu Brucan şi Petre Roman modul în care să se producă privatizarea în România? Cui trebuia să-i folosească această lege? Cine şi ce interese sunt în spatele acestei trădări?

Nu pot să nu-mi aduc aminte de comédia jucată pe 22 decembrie 1989 de cei doi, Silviu Brucan şi Petre Roman, când primul se făcea că-l ia la rost pe tinerelul în pluover roşu, cu vorbele „Dar tu cine mai eşti?” Adică cominternistul şi trădătorul de Ţară Silviu Brucan se purta ca şi când nu ar fi avut cunoştinţă de trădătorul Valter Roman că este tatăl fiului său, Petre Roman, la fel de cominternist şi de trădător... L-am criticat deseori pe Petre Roman, l-am acuzat de multe, considerându-l principalul vinovat pentru o bună parte din neajunsurile şi eşecurile noastre, dar tot timpul am „sperat” că explicaţia ar sta în lipsa de experienţă, în incompetenţa şi precaritatea sa morală. Nu am acceptat argumentele celor care susţin că Petre Roman cu premeditare şi cunoaşterea exactă a efectelor a dus o politică prin care s-a declanşat şi în parte s-a înfăptuit distrugerea economiei româneşti. Acum însă îmi dau seama şi la rândul meu susţin cu tărie că nu există altă explicaţie pentru felul cum a guvernat Petre Roman decât intenţia sa de a distruge economia României, de a lovi cât mai devastator în valorile societăţii româneşti. Iar această intenţie a slujit-o în cadrul unui program care, cel puţin parţial, a fost imaginat de alţii, în altă parte, nu în clădirea guvernului României...

Cumva în Israel?... Ipoteză năucitoare, pe care mi-o sugerează, fireşte, alocuţiunea lui Shimon Peretz, după regula cui prodest?, coroborată cu apartenenţa celor doi nemernici, Silviu Brucan şi Petre Roman, la comunitatea etnică evreiască. Şi întreb public: comunitatea evreiască, din România şi de pretutindeni, se simte solidară cu cei doi, cu opera lor malefică? Se simte solidară cu evreii care „au cumpărat România”?

Informaţia că privatizarea în România, care ne-a adus atâtea nenorociri, s-a făcut după un proiect de lege conceput fără implicarea autorităţilor româneşti, proiect de lege adus de evreul cominternist Silviu Brucan foarte probabil din străinătate, nu poţi să n-o raportezi la declaraţia lui Shimon Peretz şi la alte dovezi cu privire la evreii care „au cumpărat România”. Legătura este perfect logică, se impune de la sine... Și poartă un nume: conspiraţie împotriva României, a intereselor româneşti vitale!

A doua întâmplare este legată de Maximilian Katz, beneficiarul unei aşa zise fundaţii sau asociaţii preocupată de „monitorizarea antisemitismului din România”. Nu mai întreb pe ce bani ai statului român funcţionează escrocheria!... Acest nefericit, pe care Dumnezeu l-a însemnat cu toate dovezile degenerării umane, a găsit de cuviinţă zilele trecute să reclame direcţiei festivalului de film de la Berlin prezentarea în cadrul festivalului a unui film românesc inspirat din lupta partizanilor din munţi, a partizanilor anti-comunişti. Cică partizanii din munţi ar fi fost antisemiţi!... Pentru orice om normal şi mai ales pentru orice cetăţean român lupta dusă de aceşti partizani constituie un capitol glorios de istorie, fără pereche în istoria rezistenţei anti-comuniste din Europa. Afirmaţia lui Katz că aceşti partizani au fost anti-semiţi pentru că erau toţi legionari, este inexactă. Iar şi mai inexactă este afirmaţia că legionarii au fost antisemiţi! I-am cerut dnei Lia Benjamin, mare historiografă anti-legionară, dovezile acestui antisemitism legionar şi mi-a răspuns după ani de scociorît literatura şi arhiva legionară cu un text de o pagină şi un pic... Mai multe dovezi nu a găsit!

Aşadar, pe lângă legionari au mai luptat în munţi şi ţărăniştii, ca Aurel Şeitan, de exemplu, rudă cu subsemnatul. Iar mulţi dintre partizani nu au fost membrii niciunui partid. Au fost români şi punctum! Ceea ce era suficient ca să determine crezul şi comportamentul lor eroic! Astfel că protestul adresat organizatorilor de la Berlin, protest semnat nu numai de Katz, ci şi de reprezentantul evreilor victime ale Holocaustului, nu poate fi interpretat altfel decât ca un gest anti-românesc neruşinat, un act de adversitate făţişă faţă de valorile fundamentale ale poporului român. Pentru asemenea atitudine în alte state, bunăoară în Israel, se practică, cu bună îndreptăţire, expulzarea neobrăzaţilor!

Tot un Katz – nu ştiu dacă acelaşi, în 1993 a făcut o golănie şi mai mare. În urma unei propuneri care a fost corect cântărită de juriul de acordare a premiului Nobel pentru Pace, a intrat în faza finală a selecţiei şi propunerea ca prestigiosul premiu să fie acordat foştilor deţinuţi politici din România, pe motivul că în ciuda suferinţelor nedrepte îndurate înainte de 1989, aceştia nu au cerut răzbunare, pedepsirea foştilor călăi etc., ci au acţionat după 1990 ca un factor de stabilitate socială, de reconciliere naţională etc. Ei, bine, încercând a se face un oarecare loby în Statele Unite în sprijinul candidaturii româneşti, ne-am trezit cu reacţia energică şi bine susţinută logistic a unui Katz, care pretindea că protestează în numele „tuturor evreilor”, revoltaţi la ideea că prin acest premiu ar putea fi onoraţi şi legionarii, care, cum se ştie, au dat cel mai mare număr de deţinuţi politici. Nu ştiu dacă acest loby evreiesc anti-românesc a determinat juriul să prefere altă candidatură decât cea românească, dar faptul în sine te pune în faţa aceleiaşi întrebări: unde sunt evreii care nu sunt ca Katz? Unde sunt evreii capabili să se dezică de Petre Roman, de Silviu Brucan, de mafioţii pe care îi felicita primul ministru israelian că au reuşit „să cumpere România”?... Mai există asemenea evrei? Iar dacă există, de ce nu li se aude vocea?...

Eu cam ştiu de ce nu li se aude vocea şi le acord acestor compatrioţi circumstanţele atenuante cuvenite. Odată cu sincera mea compasiune... Dar sunt tot mai mulţi românii care, revoltaţi de comportamentul „iudaic” al unui Silviu Brucan sau Radu Ioanid, simplifică lucrurile şi trag concluzia valabilă pentru un număr tot mai mare de situaţii: nu antisemitismul românilor produce suferinţe printre evrei, ci antiromânismul evreiesc, activ şi judicios organizat, produce din ce în ce mai mari prejudicii şi suferinţe românilor...

Faptul că acest anti-românism nu este caracteristic decât pentru „unii evrei” începe să conteze tot mai puţin în comparaţie cu efectele catastrofale şi tot mai vizibile ale ingerinţei „evreilor” în viaţa noastră. Pasivitatea „celorlalţi evrei”, a evreilor evrei, a evreilor oameni, neputinţa sau teama lor de a lua atitudine publică în această chestiune, nu va întârzia să-i determine pe români să conchidă că avem de-a face cu o complicitate evreiască generalizată. Complicitate la care aderă, din nefericire, aproape întreaga noastră clasă politică, al cărei anti-românism vizibil şi tenace are un singur efect pozitiv: mai reduce din vinovăţia „evreilor”, împărţind cu aceştia răspunderea pentru starea de dezastru naţional în care am ajuns...

Ion Coja

Post scriptum: Un coleg din Vatra Românească, după ce a citit textul de mai sus, mi-a pus următoarea întrebare: Nu cumva din aceeaşi sursă cu legea 15/91 provine şi textul ordonanţei de urgenţă nr. 31 din 2002, prin care se interzice orice punere la îndoială a crimelor de care a fost acuzat regimul mareşalului Ion Antonescu?! Drept care întreb şi eu public: care sunt experţii români care au lucrat la amintita ordonanţă? Dacă dumnealor cred că au făcut un lucru bun prin acea ordonanţă, să aibă bărbăţia de a-şi declina identitatea. Măcar pentru a şti că textul nu a fost şi acesta importat din Israel... Avem nevoie măcar de această certitudine în acţiunea noastră de descurajare a antisemitismului din România.

PĂRINTELE GHELASIE: CÂTEVA SFATURI DE VIEŢUIRE CREŞTINĂ

Tudor şi Andrei la Sf. mănăstire Frăsinei, iunie 2007


(Textul este preluat din Jurnalul Anei)

* nu fi fixist (adică să faci doar ce crezi tu); cu voinţă ascultă şi de alţii. Astfel te vei vindeca de propriile iluzii şi încăpăţânare;
* nu fi izolat şi însingurat, ci în dialog cu toţi şi cu toate (păcatul demonic face tocmai un gol de dialog). Viaţa este comunicabilitate. Fii comunicabil, chiar dacă te forţezi;
* fii vesel, chiar dacă nu te simţi bine, pentru că fondul vieţii este bucuria - lumina. Impune-ţi un zâmbet permanent;
* suportă şi ce nu-ţi place la alţii şi treci peste toate defectele lor (care sunt legate de caracterul propriu);
* nu mustra direct, nu spune greşelile, fii delicat când totuşi faci câte o observaţie;
* nu te enerva că alţii nu sunt ca tine şi-ţi stau chiar împotrivă. Astfel te vei vindeca de contrarietate şi te vei bucura de convieţuire în tot momentul, încearcă să ai afecţiunea mai tare decât respingerea;
* nu admite frica, timorarea, grija zilei de mâine; nu-ţi fă iluzii, lasă toate la momentele lor. Timorarea este slăbănogirea sufletului.
* fii optimist, chiar dacă lucrurile par total încurcate; crede în rezolvarea miraculoasă;
* toate simptomele de boală, toate certurile, toate contradicţiile, greşelile tale şi ale altora, consideră-le trecătoare şi tu vei rămâne astfel neatins;
* chiar dacă ai avut şi mai ai crize violente, toate vor trece;
* nu admite teama că va fi mai rău, ci mai bine;
* nu admite tristeţea după greşeli şi conflicte, lasă-le la momentul când te vei analiza pe tine (la spovedanie mai ales). Nu fă o scrupulozitate patologică;
* nu abandona activitatea, chiar dacă nu te simţi bine şi dai randament puţin. Cât ai fi de bolnav, nu renunţa la ceva activ, cât de cât. Este odihna a toate. Bucură-te chiar dacă ţi se pare că nu ai progresat nimic. Viaţa are o Supralege, a odihnei sacre, indiferent de stare. În această odihnă nu mai contează nici o evaluare, este Darul lui Dumnezeu, peste toate considerentele.
Bucură-te şi tu cu adevărat de acest miracol!

duminică, 21 februarie 2010

TINEREŢE NĂUCĂ, NEAMURI VLĂGUITE


Disfuncţionalităţile diverse şi profunde ale societăţii româneşti postcomuniste au adus lucrurile într-o stare de pronunţată degradare a vieţii tinerilor. Nici contextele formale din instituţiile de învăţământ şi educaţie ale Statului, nici contextele non-formale din cadrul sistemului educaţiei permanente, din care face parte şi Biserica, nu au fost la înălţime în privinţa păstrării în rândurile tineretului a unui nivel de conştiinţă şi moralitate care să preîntâmpine înclinaţiile către consumul de tutun, alcool şi droguri, către violenţă, pornografie sau prostituţie.

Participă: I.P.S. Andrei, Arhiepiscop de Alba Iulia, lector univ. dr. Ioan Mihai Dan, Facultatea de Teologie Ortodoxă din Alba Iulia, pr. Mihai Milea, preşedintele fundaţiei "Sfântul Sava" din Buzău, Raluca Medeşan, coordonator proiecte la Asociaţia "Euro 26", Andrei Botescu, cercetător la Agenţia Naţională Antidrog, profesor Valer Cerbu, directorul Colegiului Naţional "Horia, Cloşca şi Crişan" din Alba Iulia, Mihaela Păun, sociolog, Centrul de Prevenire, Evaluare şi Consiliere Antidrog din Alba Iulia.


Tinereţe năucă, neamuri vestejite
Semne, TVR1, 6 februarie 2010
Producător Dan Micu
Director de imagine Ion Cristodulo
Realizator Rafael Udrişte
(la o rezoluţie mpg se poate descărca aici)

luni, 1 februarie 2010

PARASTAS PENTRU IOAN IANOLIDE, MĂRTURISITORUL DIN TEMNIŢELE COMUNISTE


Pe 5 februarie 1986 trecea la Domnul cu pace Ioan Ianolide, prietenul cel mai apropiat al Sfântului Valeriu Gafencu şi autorul nepreţuitelor mărturii “Întoarcerea la Hristos” şi “Deţinutul profet”. Îi aşteptăm pe toţi aceia care au fost primitori ai cuvintelor sale izvorâte din multă suferinţă, lacrimi şi iubire pentru noi, să-i cinstim memoria prin participarea la parastasul care se va săvârşi la mormântul lui Ioan de la cimitirul mânăstirii Cernica, sâmbătă, 6 februarie 2010, ora 12. Cei care doresc şi au posibilitatea sunt aşteptaţi să ajungă mai devreme la cimitir pentru pregătirea desfăşurării parastasului. Detalii suplimentare pe mail la adresa: valeriu_max@yahoo.com.

UPDATE: Sf. mănăstire Cernica, 6 februarie, ora 12.40

duminică, 24 ianuarie 2010

AGORA CREŞTINĂ A LUI AMENABAR

Reproduc mai jos un articol deosebit de interesant, postat astăzi de Cristian Geambaşu. Din câte ştiu, este singurul comentariu publicat în ţară despre modul în care un regizor homosexual, Alejandro Amenabar, falsifică istoria şi ne pângăreşte sfinţii în ultimul său film, "Agora". Iată cum sună prezentarea oficială a filmului care a avut premiera alaltăieri: "Agora descrie Egiptul antic aflat în secolul 4 după Hristos, unde faimoasa astrologă, filosoafă şi învăţată Hypatia (Rachel Weisz) din Alexandria le împărtăşeşte discipolilor ei din cunoştinţele sacre egiptene. Viaţa poporului egiptean se schimbă însa pentru totdeauna atunci când Egiptul intră sub dominaţia Imperiului Roman, iar soldaţii sosiţi de la Roma dărâmă statuile idolilor păgâni şi templele închinate acestora pentru a implementa religia creştină. Luptându-se cu disperare să salveze vechile valori ale lumii egiptene antice şi mai cu seamă comoara de învăţătură conţinută de celebra bibliotecă din Alexandria, Hypatia este ajutată de către credinciosul ei sclav Davus (Max Minghella), care este prins în capcana între iubirea faţă de frumoasa lui stăpână şi oportunitatea de a-şi redobândi libertatea prin intermediul creştinismului". Pare un film bun, nu?

Hypatia le vorbeşte unor studenţi destul de copţi într-un amfiteatru, despre care vom afla repede că era parte din faimoasa bibliotecă din Alexandria. Decorurile respiră grandoare, costumele respectă linia clasică a vremii, de zici că însuşi Armani cu “Bote” îşi dăduseră mîna să iasă ceva cool. Dar cine-i Hypatia? Hypatia este matematiciană, astronoamă şi filosoafă, deci e genul acela rar de femeie căsătorită cu ştiinţa. De aceea respinge avansurile lui Orestes, fiul unui alt Orestes. Mai respinge ceva frumoasa şi puţin frigida Hypatia. Convertirea la credinţa creştină. Şi uite aşa ajungem la subiectul propriu-zis al filmului “Agora” semnat de spaniolul Alejandro Amenabar.

Dacă un extraterestru tocmai picat pe Terra intră într-un cinematograf dintr-un mall, oricare ar fi acela, din orice oraş al lumii noastre, ar înţelege repede, fără să-şi pună mintea foarte tare la contribuţie. Şi fără să stăpînească vreo limbă, nici măcar de circulaţie internaţională. Ce vede extraterestrul nostru care habar nu are cu ce se mănîncă istoria şi religia lumii în care el tocmai a fost paraşutat? În primul rînd, un oraş prosper şi civilizat, în care au înflorit artele şi ştiinţa, un loc în care se gîndeşte liber, un spaţiu unde oamenii luptă cu ideile şi mai puţin cu sabia, dar un loc care începuse să fie terorizat de o grupare barbară. Aceşti indivizi violenţi, nemiloşi, fanatici, vicleni, primitivi şi murdari se numeau creştini. În treacăt se înţelege că şi creştinii ăştia ar fi fost cîndva persecutaţi, dar acum îşi cîştigaseră dreptul să activeze la lumină. Situaţie de care tocmai profitau.

Spre deosebire de ceilalţi locuitori ai Alexandriei, cetăţeni cu spirit civic, liniştiţi, culţi, umanişti, cei care îşi spuneau creştini credeau într-un singur Dumnezeu, un anume Iisus. Asta nu ar fi fost foarte grav, deşi încălca curentul vremii de a te închina la mai mulţi zei. Nenorocirea este că intruşii din Agora, locul acela din cetatea antică unde se dezbăteau problemele urbei şi ale ţării, voiau să-şi impună punctul de vedere cu forţa. Ceea ce şi reuşesc cu largul concurs al autorităţii romane din provincia alexandrină. Creştinii calcă pe cadavre şi pe foc în drumul lor spre confiscarea puterii în Alexandria. Numitul Ammonius este conducătorul unei facţiuni paramilitare a creştinilor, parabolanii. Ei sînt cei care devastează şi incendiază Biblioteca din Alexandria, locul sacrelor papirusuri fiind luat după asalt de tot felul de animale domestice care păşteau nu se ştie ce printre ruine.

În cea mai bună tradiţie a naziştilor, parabolanii ard ştiinţa “păgînă” conţinută de zecile de mii de papirusuri ale Bibliotecii, în vreme ce faimoasa Hypatia, salvată in extremis de cîţiva sclavi credincioşi, îşi continuă cercetările despre traiectoria elipsoidală a Pămîntului. Tot creştinii, prin braţul lor înarmat şi paramilitar numit parabolanii sînt cei care împing în negura violenţei ultimul licăr de spiritualitate al Alexandriei. Filosoafa refuză să se convertească la noua credinţă, deşi fusese implorată de Orestes, ajuns între timp prefect al Alexandriei, şi de Synesius, episcop de Cyrene, şi el fost student. Chiril, şeful creştin al Alexandriei şi, implicit, al parabolanilor, ordonă eliminarea Hypatiei, iar ciracii nu stau pe gînduri omorînd-o prin lapidare, adică prin bătaie cu pietrele. Ce mai contează că profetul acela numit Iisus îi povăţuise să se gîndească bine înainte să ridice piatra?

Filmul se termină cu lacrimile lui Davus, sclavul care o iubise pe Hypatia, dar împotriva căreia se răzvrătise. Ba nu, filmul se termină cu extraterestrul nostru care se ridică de pe scaunul cinematografului convins că acei oameni răi numiţi creştini trebuie pedepsiţi cumva. Cei care ucid, distrug şi terorizează în numele unor idealuri nobile nu au ce căuta nici pe Pămînt, nici pe Alfa Centauri.

Carevasăzică, Alejandro Amenabar a reuşit.
A reuşit să facă un film anticreştin.
A reuşit fiindcă e un regizor foarte bun şi îşi făcuse mîna cu “Mar Adentro”.
A reuşit fără să rişte nimic, fiindcă el ştie că, de fapt, creştinii nu sînt aşa. Şi nu au fost niciodată aşa, şi nu ei au incendiat Biblioteca din Alexandria.

Dar e la modă un nou sport printre mulţi intelectuali de vază ai timpurilor noastre. E în trend să te declari laic. Ori liber cugetător. Deschis la minte. În viziunea dînşilor, a noilor Hypaţi, morala creştină e ceva expirat. E ceva care pune piedici minţilor curajoase şi libertine. Acel ceva trebuie combătut. La treabă! Drumul spre Sodoma şi Gomora a fost pietruit, iar acum e în curs de asfaltare. Alejandro Amenabar îşi face bine treaba. Mult mai bine decît Bechtel.

Cristian Geambaşu

http://blogsport.gsp.ro/geambasu/


joi, 7 ianuarie 2010

BOBOTEAZA LA MAREA BALTICĂ

Comunicat de presă: Miercuri, 6 Ianuarie 2010, de Praznicul Botezului Domnului, Preasfinţitul Părinte Macarie Drăgoi, Episcopul Europei de Nord, a slujit împreună cu un sobor de preoţi Dumnezeiasca Liturghie în biserica Parohiei Ortodoxe Române „Adormirea Maicii Domnului” din Stockholm.

În cadrul Liturghiei, după rugăciunea amvonului, s-a organizat o procesiune în apropierea bisericii, la marginea lacurilor care au ieşire la Marea Baltică, unde s-a săvârşit slujba de sfinţire a apei şi au fost binecuvântaţi credincioşii cu Aghiasma Mare. La final, potrivit Tradiţiei ortodoxe, arhiereul a aruncat Sfânta Cruce în apă, fiind ridicată de unul dintre cei doi enoriaşi din comunitate care au intrat în apă pentru a împlini acest gest liturgic, primind fiecare din partea Preasfinţitului Macarie câte o icoană. Anul trecut Preasfinţitul Părinte Episcop Macarie a săvârşit de Bobotează aceeaşi rânduială, în mijlocul credincioşilor din Göteborg, Suedia, pe ţărmul Mării Nordului.

În cuvântul de învăţătură, Preasfinţitul Părinte Episcop Macarie a vorbit şi despre faptul că aruncarea şi scoaterea crucii din apă la Praznicul Botezului Domnului, semnifică intrarea şi ieşirea lui Hristos din apa Iordanului pe care o sfinţeşte cu propriul Său trup. Apa fiind seva universului şi a tuturor elementelor cosmice, întregul univers primeşte sfinţirea după cum arată şi una dintre cântările praznicului: Hristos S-a botezat, El iese din apă şi odată cu el purifică o lume întreagă.

Episcopia Română a Europei de nord
Skogsvägen 18, S-746 93 Bålsta, SUEDIA
Tel: + 46 739 836 901
Fax: +46 171 53126
E-mail: secretariat@episcopiascandinavia.se
http://www.episcopiascandinavia.se

luni, 4 ianuarie 2010

"SE POATE!"

Reportajul documentar propune o perspectivă creştină asupra bolii, cu referire la circumstanţa cu totul specială, în care, pentru bolnavul aflat într-o suferinţă majoră, dreptul la calitatea vieţii este mai important decât dreptul la viaţă. Ajuns într-un stadiu avansat al unei boli terifiante, un om apăsat de necazuri, victimă a racilelor şi inerţiilor sistemului de sănătate, este readus la un regim de viaţă omenesc, redându-i-se totodată şi demnitatea, ca urmare a unui concurs de factori favorabili.

Participanţi: Lincă Fâţă, pacient, pr. Petrişor Mirancea, parohia Sfântul Nicolae, Islaz, dr. Gheorghe Balint, medic de familie, Ionel Geară, primarul comunei Islaz, pr. conf. univ dr. Marin Cojoc, Facultatea de Teologie Ortodoxă din Bucureşti, medic primar Daniela Vrânceanu, doctor în medicină, coordonator Departament O.R.L. la S.U.U.B.





“Se poate!”
Semne, TVR1, 2 ianuarie, ora 7.55
Imaginea: Mihai Doina, Liviu Bratu
Realizator: Rafael Udrişte
Producător: Dan Micu
(la o rezolutie mpg se poate descărca aici)



joi, 31 decembrie 2009

UN CAZ REZOLVAT

Examinare postoperatorie
(Dr. Daniela Vranceanu, coordonatorul sectiei O.R.L. a S.U.U.B. )


Dragi prieteni,

In urma cu doua luni va lansam un mesaj cu rugamintea de a ajuta la solutionarea unei situatii extrem de critice, in care se afla bolnavul Fata Linca , situatie “decretata” de cei mai multi specialisti fara iesire, chiar si de catre cei ce il operasera in doua randuri, care l-au trimis acasa, fara a-i mai oferi vreo sansa; cand s-a intrezarit totusi o posibilitate de a fi tratat, i s-au cerut 100 de milioane, suma inaccesibila pentru el.

Marcel Linca inainte de operatie

Le multumim tuturor celor care ne-au ajutat sa descoperim un medic dintre cei adevarati, Dumnezeu sa-l binecuvanteze, ce nu-si opresc ochii pe portofelul bolnavului, restituindu-i lui Linca unul dintre cele mai importante bunuri: calitatea vietii.

Linca a putut sa isi petreaca Craciunul, in conditii firesti, ca si cei mai multi dintre noi, inconjurat, din nou, de cei ce incepusera sa il ocoleasca. (Fotografii care infatiseaza in mod elocvent cele de mai sus, la aceasta adresa, iar povestea intreaga in reportajul documentar difuzat sambata, 2 ianuarie, la ora 8, in emisiunea "Semne" a postului public de televiziune).

La multi ani, cu sanatate si prosperitate!


Colectivul redactional al emisiunii “Semne”

vineri, 11 decembrie 2009

IOAN VLĂDUCĂ, DESPRE GÂRBOVIREA NEAMULUI NOSTRU

Cuvânt la Evanghelia vindecării femeii gârbove, rostit la Sfânta Mănăstire Petru Vodă de praznicul Sfântului Nicolae

Evanghelia de astăzi, a vindecării femeii gârbove, ne înfăţişează pe de o parte iubirea de oameni a Domnului nostru Iisus Hristos, iar pe de alta, invidia şi mânia fariseilor.

Învăţa Iisus într-una din sinagogi sâmbăta. Ziua sâmbetei este zi de rugăciune publică la iudei. Şi iată o femeie care avea de optsprezece ani duh de neputinţă şi care era gârbovă, de nu putea să se ridice în sus nicidecum. Această sărmană femeie, crunt schilodită de către duhul cel rău, nu vedea nici cerul înstelat de deasupra, nici chipurile oamenilor din jur. În plus, trebuia să rabde şi dispreţul semenilor. Însă Iubitorul de oameni S-a uitat cu milă la nefericita femeie, văzând în ea o fiică a lui Avraam, un suflet zidit de Dumnezeu şi vrednic de milă.

Iar Iisus, văzându-o, a chemat-o şi i-a zis: Femeie, eşti dezlegată de neputinţa ta. Şi şi-a pus mâinile asupra ei şi ea îndată s-a îndreptat şi slăvea pe Dumnezeu. Precum păstorul care, văzându-şi oaia în primejdie, se grăbeşte s-o ajute, tot aşa, Domnul nostru, Bunul Păstor, S-a îndreptat către oaia Sa cea cuvântătoare aflată în legăturile diavolului. Şi i-a zis: Femeie, eşti dezlegată de neputinţa ta. De aici se vede clar Dumnezeirea Domnului nostru Iisus Hristos. Fiindcă Hristos este Dumnezeu adevărat şi Om adevărat. El nu S-a rugat pentru femeie, precum ar fi făcut un sfânt (un om ajuns la măsura sfinţeniei), ci i-a spus cu putere multă: Femeie, eşti dezlegată de neputinţa ta. Nu i-a vorbit ca rob al lui Dumnezeu, ci ca Dumnezeu, ca stăpân al firii.

Şi şi-a pus mâinile asupra ei şi ea îndată s-a îndreptat şi slăvea pe Dumnezeu. De aici învăţăm să mulţumim lui Dumnezeu pentru binefacerile pe care le primim.

În continuare vedem, una lângă alta, iubirea de oameni a lui Dumnezeu şi împietrirea inimii omului. Mai-marele sinagogii, mâniindu-se că Iisus a vindecat-o sâmbăta, răspunzând, zicea mulţimii: şase zile sunt în care trebuie să se lucreze; venind deci într-acestea, vindecaţi-vă, dar nu în ziua sâmbetei! Există în aceste cuvinte şi nemilostivire şi invidie şi făţărnicie şi mânie şi viclenie.

Nemilostivirea este lipsa sentimentului firesc de milă. Fariseilor nu le era milă de femeia aflată în suferinţă, ci aplicau orbeşte Legea.

Invidia este întristarea pentru binele aproapelui. Fariseii Îl invidiau pe Domnul, fiindcă El făcea multe vindecări şi minuni şi era bine văzut de mulţime, iar ei nu puteau da nici o tămăduire.

Făţărnicia este simularea virtuţii. Fariseii se prefăceau că sunt drepţi, că sunt împlinitori ai Legii Vechi. În realitate, ei erau călcători de Lege, fiindcă aceeaşi Lege care interzicea munca sâmbăta, poruncea iubirea faţă de aproapele: să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi.

Mânia este pornirea împotriva aproapelui, iar ura este mânia care aşteaptă timp de răzbunare. Fariseii Îl urau pe Mântuitorul şi căutau să-L omoare.

Viclenia este patima care îl face pe om să uneltească planuri pentru înşelarea celorlalţi, astfel încât el să pară nevinovat. Mai-marele sinagogii a dat dovadă de viclenie fiindcă, deşi voia să se împotrivească Mântuitorului, s-a adresat mulţimii. Nu i-a spus Mântuitorului: „De ce încalci Legea, de ce vindeci sâmbăta?” Ci s-a adresat mulţimii, zicând: şase zile sunt în care trebuie să se lucreze; venind deci într-acestea, vindecaţi-vă, dar nu în ziua sâmbetei! Viclenia l-a determinat să evite o confruntare directă cu Domnul, temându-se că va fi înfrânt şi că va fi făcut de ruşine în faţa oamenilor.

Aşadar, mai marele sinagogii era cuprins de aceste boli cumplite ale sufletului: nemilostivirea, invidia, făţărnicia, mânia şi viclenia.

Iar Domnul i-a răspuns şi i-a zis: Făţarnicilor! Fiecare dintre voi nu dezleagă oare sâmbăta boul său sau asinul de la iesle şi nu-l duce să-l adape? Dar aceasta, fiica lui Avraam fiind, pe care a legat-o satana, nu se cuvenea oare să fie dezlegată de legătura aceasta în ziua sâmbetei? Şi zicând El acestea, s-au ruşinat toţi cei ce erau împotriva Lui, şi toată mulţimea se bucura de faptele strălucite săvârşite de El.


Iubiţi credincioşi!

Neamul nostru românesc este acum gârbovit precum femeia din Evanghelia de astăzi. Puţini oameni se mai îngrijesc de suflet. Puţini oameni mai privesc spre împărăţia cerurilor. Cei mai mulţi suntem îndreptaţi spre pământ, spre deşertăciunile pământeşti.

Economia ţării este la pământ fiindcă trădătorii de neam au falimentat şi au vândut tot.

Politica este la pământ fiindcă a devenit o luptă pentru putere şi a pierdut din vedere binele cetăţii, binele acestui neam.

Sănătatea neamului este la pământ fiindcă suntem intoxicaţi cu aditivi alimentari foarte nocivi, cu medicamente care au două indicaţii şi douăzeci de efecte adverse, precum şi cu vaccinurile acestea periculoase care au apărut în ultima vreme. În plus purtăm povara a douăzeci de milioane de avorturi cunoscute oficial (de la Revoluţie până în prezent) la o populaţie actuală de douăzeci de milioane. O Românie sub pământ!

Mass-media este la pământ, fiind dominată de minciună şi imoralitate. Televiziunea şi internetul distrug sufletele şi trupurile copiilor noştri.

Învăţământul laic este la pământ, fiind intoxicat de ateism şi evoluţionism, începând din primele clase şi până la facultate.

Învăţământul teologic este la pământ, fiind parazitat de ecumenism, care este erezia ereziilor.

O singură nădejde mai avem: mila lui Dumnezeu. Şi precum Domnul a dezlegat-o de neputinţă pe femeia gârbovă, iar aceasta îndată s-a îndreptat, slăvind pe Dumnezeu, tot aşa Domnul este puternic a dezlega de neputinţă neamul nostru românesc, pentru a se îndrepta îndată şi a slăvi pe Dumnezeu.

Dar pentru aceasta este nevoie acum de voinţa noastră sinceră de îndreptare şi de rugăciunea noastră către Dumnezeu, către Maica Domnului, către Sfintele Cete cereşti netrupeşti şi toţi Sfinţii.

Mijlocitor pentru noi către Dumnezeu îl avem pururea pe Sfântul Ierarh Nicolae a cărui prăznuire o săvârşim astăzi. Acesta a trăit pe vremea împăraţilor păgâni Diocleţian şi Maximian. Mai întâi a strălucit prin vieţuire călugărească; iar pentru viaţa lui îmbunătăţită a fost făcut arhiereu. Dar pentru că Sfântul propovăduia cu îndrăzneală credinţa în Hristos, a fost prins de mai-marele cetăţii, a fost bătut şi chinuit, apoi aruncat în temniţă împreună cu alţi creştini.

De un astfel de ierarh avem nevoie astăzi, care să mărturisească Dreapta Credinţă şi care să-şi pună viaţa pentru neamul nostru românesc.

Iar apoi, când marele şi binecredinciosul împărat Constantin a ajuns, cu voia lui Dumnezeu, la conducerea imperiului roman, au fost eliberaţi din temniţe toţi cei închişi pentru Dreapta Credinţă. Atunci a fost slobozit şi Sfântul Ierarh Nicolae, care după puţin timp, a participat la cel dintâi Sfânt Sinod Ecumenic de la Niceea, din anul 325, mărturisind Dumnezeirea lui Hristos şi combătând pe ereticul Arie.

Multe minuni a făcut Sfântul Ierarh Nicolae, încă din timpul acestei vieţi, precum citim în Proloage şi în Vieţile Sfinţilor. Dar nici după trecerea din această lume nu şi-a uitat turma sa. Fiindcă pururea face bine cu îmbelşugare celor ce au trebuinţă de ajutor şi-i izbăveşte de tot felul de primejdii şi nevoi.

Să ne rugăm şi noi Sfântului Ierarh Nicolae să ne ierte, să ne ocrotească, să ne ajute să vieţuim curat în comuniune de iubire duhovnicească şi să mărturisim Dreapta Credinţă cu deplin curaj, cu preţul vieţii noastre pământeşti, ca să dobândim viaţa cea cerească, fericirea cea nesfârşită împreună cu Sfinţii în vecii vecilor. Amin.

miercuri, 9 decembrie 2009

17 DECEMBRIE, SALA RAPSODIA DIN CAPITALĂ: UN CONCERT DE COLINDE EVENIMENT


Concertul “Linu-i, Doamne, Dalbe flori în Ţara Colindelor”, organizat de Compania de Teatru Dan Puric şi Art & Event Management, care va avea loc la Sala Rapsodia, joi 17 decembrie de la ora 19:00, va aduce în faţa publicului corul psaltic Horevma al Mănăstirii Turnu – Prahova şi corul psaltic de maici de la Mănăstirea Diaconeşti – Bacău.

Alături de colinde tradiţionale, un moment important îl va constitui prezentarea albumului „Icoana Noilor Martiri ai Pământului Românesc”, o exemplificare a celor două dimensiuni esenţiale pentru cultura noastră: unicitatea esteticii iconografice bizantine şi paginile de istorie recentă a României de după cel de-al Doilea Război Mondial.

Evenimentul va fi transmis live pe www.rostonline.org şi va fi prezentat de Dan Puric şi Răzvan Codrescu

Bilete şi rezervări: Casa de bilete Sala Rapsodia, str. Lipscani 53, telefon: 021.315. 89.80, 0734.540.593

Adresa de contact: pr@passe-partoutdp.ro

Website: www.passe-partoutdp.ro

luni, 7 decembrie 2009

ROMÂNI ŞI AROMÂNI

Semne, TVR1, 5 decembrie 2009, ora 8.00

Deşi istoria le-a rezervat un destin tragic, marcat de asimilare, deznaţionalizare şi dispersare în Grecia, Macedonia, Albania, Bulgaria şi România, aromânii sunt dovada continuităţii milenare în Peninsula Balcanică a populaţiilor sud-est-europene romanizate şi ortodoxe. Zestrea genetică şi moştenirea culturală au constituit pilonii unei admirabile forţe de rezistenţă în faţa prigoanelor de tot felul, a proceselor de slavizare şi grecizare, conferindu-le o identitate aparte, chiar şi în raport cu românii, alături de care se află într-o relaţie profundă de familiaritate etnică şi spirituală.

(La o rezoluţie mai bună, reportajul se poate descărca aici)

UPDATE:

Textul integral al rezoluţiei adoptată la Tirana de asociaţiile prezente

Emil Petru Raţiu: Românii de la Sud de Dunare şi Congresul aromân de la Tirana

Alina Bârgăoanu-Vasiliu: Aromânii s-au unit împotriva celor care, pentru scopuri mercantile, vor să le schimbe istoria

joi, 26 noiembrie 2009

ECONOMIA LIBERTĂŢII. RENAŞTEREA ROMÂNIEI PROFUNDE


"Economia libertăţii. Renaşterea României profunde", o antologie care schiţează doctrina economică a mişcării "A Treia Forţă" a fost lansată astăzi după amiază la Târgul Gaudemus în prezenţa autorilor: John Chrysostom Medaille, profesor şi teolog la Universitatea din Dallas şi Ovidiu Hurduzeu.

O prezentare pe larg a conceptului economic propus, distributismul, va avea loc în această seară, la ora 19.30, la Teatrul Rapsodia.

marți, 24 noiembrie 2009

PREDANIA LANSEAZĂ ASTĂZI BIBLIOTECA VIRTUALĂ A CULTURII AROMÂNE













Asociaţia Predania lansează „Proiect Avdhela – Biblioteca Culturii Aromâne”, o resursă esenţială de informaţii on-line despre originea, evoluţia istorică, socială şi spirituală a aromânilor.

Asociaţia Predania vă invită marţi 24 Noiembrie 2009, ora 18.00, la Clubul Ţăranului (Muzeul Ţăranului Român) cu prilejul lansării site-ului „Proiect Avdhela – Biblioteca Culturii Aromâne”, care îşi propune să identifice, să editeze şi să

ofere operele ştiinţifice şi artistice ale patrimoniului culturii aromâne şi ale celor înrudite ei. Aceste bunuri culturale, în special cele aflate în custodia publică, vor deveni accesibile cercetătorilor şi tuturor celor interesaţi în mod gratuit, accesând adresa www.proiectavdhela.ro.
Participă: George Vrana (poet, eseist), Ionuţ Piţurescu (regizor), Aleksander Zikov (regizor)
Se vor viziona filmele: „Balkan’s Digest” realizat de regizorul Ionuţ Piţurescu şi „Calea Eschibaba” în regia lui Aleksander Zikov.

Contact: Ionuţ Gurgu, coordonator proiect

Tel.: 0748219996

E-mail: editura@predania.ro

www.proiectavdhela.ro


Proiectul Avdhela este non-profit, neguvernamental, realizat prin activitatea voluntară a persoanelor (autori şi colectiv editorial) şi instituţiilor care, în sens larg, se ocupă cu cercetarea, evoluţia şi păstrarea culturii aromâne.
Proiectul va include şi activităţi editoriale pe suport de hârtie (cărţi, reviste, broşuri), producţie multimedia (CD audio, CD-ROM, film etc.), va iniţia şi organiza întâlniri, simpozioane, şcoli de vară, programe culturale.
Această iniţiativă culturală se adresează, în principal, aromânilor în intenţia de a oferi mijloace de păstrare a limbii, de cunoaştere a originilor, evoluţiei istorice, sociale, spirituale, dar şi popoarelor spaţiului balcanic, în mijlocul cărora trăiesc comunităţile aromâne, pentru cunoaşterea mai temeinică a acestora, pentru a li se aprecia cultura, limba, tradiţiile străvechi, pentru a fi respectate şi tratate cu demnitate de către cei cu care convieţuiesc.

vineri, 13 noiembrie 2009

PATRIA "RECUNOSCĂTOARE"

Semne, 14.11.2009, TVR 1, ora 7.55

Reportajul documentar readuce în atenţie faptele de vitejie ale unor eroi români din cel de-al doilea război mondial. Faptele lor de arme, necunoscute publicului larg, sunt pilduitoare pentru o generaţie care a sacrificat totul pentru păstrarea demnităţii armatei române, pentru credinţă şi pentru ţară.

Participă: Radu Mărculescu, autorul cărţii "Patimi şi iluminări din captivitatea sovietică", Gabriel Constantinescu, director al revistei "Puncte Cardinale" din Sibiu, Maria Constantinescu, fost deţinut politic, general de aviaţie Ion Di Cezare, , general de aviaţie Dan Stoian, Costion Nicolescu, cercetător la Muzeul Ţăranului Român, dr. Florin Mătrescu, autorul cărţii "Holocaustul Roşu".

Patria "recunoscătoare"

Realizator Rafael Udrişte

Imaginea: Ion Cristodulo

Producător: Dan Micu

(reportajul-documentar se poate DESCĂRCA AICI)