SCRISOARE DESCHISĂ A FORULUI ORTODOX ROMÂN: "Cerem să ne fie emise documente de identitate fără nici un fel de mecanisme electronice încorporate"

Către Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române,
Preşedintele României,
Parlament,
Guvern,
şi către toţi creştinii ortodocşi români

Doamne al puterilor, fii cu noi, că pe altul afară de Tine,
ajutor întru necazuri, nu avem.
Doamne al puterilor, miluieşte-ne pe noi!

A trecut o mai bine de o săptămână de la lucrările Sfântului Sinod al BOR din 25-26 febru­arie 2009, Sinod de la care poporul dreptcredincios român aştepta acel cuvânt profetic şi mărturisitor al Duhului Sfânt prin care să fie readusă pacea în inimi, în sufletele celor care-şi văd din nou primejduite libertatea şi conştiinţa creştină prin impunerea actelor de identitate electronice cu cip în ţara noastră. Timpul ce a trecut nu a fost, din păcate, decât o confirmare a bănuielilor pe care le-a născut încă din primul moment textul comunicatului biroului de presă al Patriarhiei.

Încă din ziua imediat următoare încheierii întrunirii Sinodului, pe 27 februarie, Forul Ortodox Român (F.O.R.) observa că nu s-a primit din partea Sinodului nici un text oficial de răspuns la problema paşapoartelor biometrice, dându-se publicităţii doar un simplu comunicat (nr. 21/26 febr. 2009)[1] al Biroului de Presă al Patriarhiei. Textul confuz şi contradictoriu al comu­nicatului a fost „explicat” într-un mod incalificabil de purtătorul de cuvânt al Pa­triarhiei, cunoscut pentru scandalurile provocate în mai multe rânduri prin decla­raţiile sale „semi-oficiale”, unele dintre acestea fiind cu totul străine de învăţătura Bisericii Ortodoxe. Ca urmare a constatării acestei incorecte informări a poporului ortodox privind hotărârea luată de Sfântul Sinod, F.O.R. a emis un comuni­cat[2] prin care solicita punerea la dispoziţia credincioşilor a stenogramei inte­grale a dezbaterii sinodale.

Întrucât au trecut zece zile de la solicitarea respectivelor asociaţii şi nu s-a dat nici un răspuns din partea cancelariei Patriarhiei, şi nici măcar nu a fost scoasă la lumină presupusa hotărâre (nr. 638/2009) urmată de semnăturile ierar­hilor, credem că este de datoria noastră de fii duhovniceşti ai Bisericii Ortodoxe Române să luăm atitudine. Cu tot respectul, considerăm că prin acest comunicat insidios se urmăreşte denigrarea în faţa propriilor credincioşi a însuşi Sfântului Sinod al BOR, a tuturor membrilor lui, şi prin aceasta crearea unei rupturi grave între ierarhii Bisericii şi turma încredinţată lor de către Hristos spre păstorire.

Cu adâncă durere în suflet ţinem să precizăm urmă­toarele:

1. Considerăm comunicatul de presă nr. 21/26 febr. 2009 un fals, întrucât prin acesta biroul de presă al Patriarhiei se substituie Sfântului Sinod, emiţând un text prolix şi evaziv, pricină de tulburare şi sminteală în rândul cre­dincioşilor, fără a da publicităţii sursa (decizia nr. 638/2009), în cazul în care aceasta există cu adevărat (fapt care nu reiese deloc din enumerarea deciziilor Sfântului Sinod făcută în comunicatul nr. 22/27 februarie 2009 al aceluiaşi birou de presă, unde nu se re­găseşte şi decizia „nr. 638”). Dacă totuşi documentul există, în virtutea transparenţei de care se cuvine să dea dovadă o atare instituţie, trebuie ca textul original al deciziei să fie dat urgent pu­blicităţii, mai ales că în ultimii ani documente de mare importanţă au ajuns să vadă lumina tiparului într-o altă formă decât fuseseră formulate în plenul Sfân­tului Sinod.

2. Numărul de înregistrare al deciziei invocate este acelaşi cu cel al scrisorii trimise de Patriarhul BOR către Ministrul Administraţiei şi Internelor, respectiv nr. 638/28 ian. 2009. Este oare doar o simplă sfidare, un artificiu, sau Dumnezeu a îngăduit acest lucru pentru a ne se demonstra prin această „coincidenţă” legătura existentă între scrisoarea în cauză şi conţinutul comunicatului? De altfel, cea mai simplă analiză poate scoate în evidenţă faptul că mare parte din afirmaţiile ce constituie fondul justificativ al comunicatului au fost preluate fără nici o modificare (cuvânt cu cuvânt) din răspunsul pe care Ministrul Administraţiei şi Internelor l-au dat la scrisoarea Patriarhiei Române. Lucrul încă nu ar fi fost chiar atât de grav dacă unele afirmaţiile reproduse în comunicat nu ar fi cu totul false:

a) Paşaportul nu este un hatâr pe care ni-l face statul[3], ci modalitatea prin care ni se asigură un drept fundamental consfinţit de Constituţie – dreptul la liberă circulaţie. Statul este obligat să ne asigure exercitarea acestui drept potrivit posibilităţilor noastre materiale şi conştiinţei. A ne elibera paşaportul numai cu preţul respectării unor condiţii pe care nu le putem accepta (renunţarea la libertate, intimitate şi conştiinţă creştină) înseamnă de fapt că, în chip mascat, se refuză pe viitor celor care vor avea această conştiinţă dreptul de a avea un paşaport. Extinderea acestui principiu şi la cartea de identitate, precum şi la celelalte drepturi, cum ar fi cel la şcolarizare sau la asigurări de sănătate etc. ne oferă perspectiva unui stat în care creştinii, pentru a-şi păstra credinţa, nu vor mai avea posibilitatea să-şi exercite nici un drept; parafrazând comunicatul, au libertatea de a nu exista. Ne întoarcem oare la formula prin care Nero clasa problema creştinilor: Nu este permis să existe creştini!? Cel mai grav rămâne însă faptul că validarea acestui principiu anticreştin este făcută printr-un comunicat pus pe seama Sfântului Sinod.

b) Comisia Europeană este cu totul altceva decât Grupul de etică amintit în comunicat[4]. Comisia ia act de studiile unor astfel de grupuri ale unor oameni de ştiinţă, dar poate să nu îşi asume punctul lor de vedere, aşa cum se întâmplă şi în acest caz. Astfel că, în prezent, Comisia Europeană nu interzice implanturile în scopuri nemedicale, ci susţine în mod ardent dezvoltarea tehnologiei şi aplicaţiilor cipurilor RFID, pornind de la premisa (falsă) că tehnologia este neutră[5].

Se citează dintr-un raport din 2005 al sus-numitului Grup de etică: „utilizarea pentru scopuri nemedicale a implanturilor de informare şi comunicare constituie o potenţială ameninţare la demnitatea umană şi societatea democratică”. În aceeaşi zi, 25 februarie 2009, poporul român primea în legislaţia proprie un cal troian prin publicarea în Monitorul Oficial a Hotărârii de Guvern nr. 55/2009 privind “dispozitivele medicale” implantabile active.

De ce oare într-un comunicat care avea ca subiect documentele electronice cu cip şi-a făcut apariţia pe neaşteptate problema implantului cipului „în scop nemedical”? Cât de întâmplător este faptul că exact în aceeaşi zi intra în vigoare implantul „medical” prin care se deschide posibilitatea legală a implantării cipurilor la om în România?

Faptul că specialişti ai Ministerului de Interne sunt de fapt artizanii conţinutului de fond al comunicatului rezultă şi din punctul 3 al acestuia. Cererea de a se extinde prevederile „referitoare la cazuri de urgenţă (paşaport temporar) şi la cazuri când, din motive de conştiinţă sau religioase, persoana nu doreşte paşaport electronic care include date biometrice” este extrem de tehnică, fiind sugerată în prima fază chiar în răspunsul ministerului la scrisoarea Părintelui Patriarh. Membrii Sfântului Sinod nu ar fi putut cere decât ca statul să asigure creştinilor şi posibilitatea de a primi paşapoarte fără cip, ceea ce este foarte posibil să se fi întâmplat. Cel puţin aceasta reiese din titlul comunicatului, nu însă şi din conţinut.

Soluţia cu paşapoartele de urgenţă nu este decât o amăgire specifică metodelor de manipulare psihologică folosite pe plan mondial în promulgarea legilor nepopulare. Portiţa numită excepţie lasă speranţa că va exista posibilitatea alegerii. În realitate, excepţia poate fi înlăturată foarte uşor ulterior. Pe de altă parte, excepţia este şi o modalitate de a efectua presiune psihologică asupra celor care o aleg, adică lasă poarta deschisă discriminării şi presiunilor psihologice.

Faptul că argumentaţia comunicatului biroului de presă al Patriarhiei Române este ca şi dictată de Ministerul de Interne ne produce o mare mâhnire, văzând că, după numai 19 ani de la ieşirea de sub comunism, ne întoarcem la regimul în care politicul, prin mijloacele-i specifice, are puterea de a se interpune între Sfântul Sinod şi poporul dreptcredincios. Avem oare voie să ne resemnăm văzând că punctul de vedere al cezarului se substituie cuvântului Sfântului Sinod rostit în Duhul Sfânt? Sau, dacă spunem că Sfântul Duh ar fi glăsuit prin comunicatul amintit, nu ar fi fost firesc ca într-un mod identic să fi glăsuit şi prin toate celelalte Sfinte Sinoade ale celorlalte Biserici Ortodoxe?

3. Constatăm că poziţia care transpare din comunicatul de presă amintit şi care este afirmată apoi explicit de către purtătorul de cuvânt al Patriarhiei Române vine într-o evidentă contradicţie cu:

a) poziţia Sinodului Bisericii Ortodoxe a Greciei, care descria noile acte elec­tronice ca pe o „ameninţare de coşmar” la adresa libertăţii personale (circulara nr. 2548/1 aprilie 1993 şi circulara nr. 2626/7 aprilie 1997, semnate de toţi ierarhii în frunte cu PF Serafim şi publicate în oficiosul Sfântului Sinod);

b) scrisoarea Sinodului Bisericii Ortodoxe din Creta din 22 martie 1993, în care actele de identitate electronice sunt numite „un nou gen de dosar … prin care regimul democratic este desfiinţat şi conştiinţa naţională este anulată”;

c) poziţia Sf. Sinod al Bisericii Ortodoxe din Ucraina (Patriarhia Moscovei) ce a criticat „codificarea” populaţiei, într-un act din 1998 şi într-o pastorală din 29 decembrie 2003, semnate de Mitropolitul Vladimir al Kievului şi de toţi membrii Sfântului Sinod;

d) atitudinea Sinodului Bisericii Ortodoxe Ruse care a reamintit statului că „strângerea, păstrarea şi utilizarea informaţiei despre viaţa privată a persoanelor fără acordul acestora nu este permisă (art. 24)”;

e) poziţia Sinodului Bisericii Ortodoxe Sârbe care a cerut cu hotărâre în 2006 ca legea privind actele de identitate electronice „să nu fie pusă în practică”;

f) declaraţia Sfintei Chinotite a Sfântului Munte Athos din 21.08.1997, sem­nată de toţi stareţii mănăstirilor Sfântului Munte, în care părinţii athoniţi afirmă că datoria fundamentală a mărturisirii credinţei şi încrederea în proorociile des­coperite Sfinţilor de Mântuitorul „ne obligă să refuzăm orice fel de act de identitate electronic cu cod numeric unic, ca aducând prejudicii libertăţii persoanei şi conştiinţei noastre creştine”; (documentele amintite la punctele a-f au fost depuse la registra­tura Patriarhiei Române sub forma referatului nr. 1588/25.02.09 de către editura Predania);

g) epistolele şi afirmaţiile clare ale unor mari Cuvioşi (epistola „Semnele vre­murilor - 666” a Cuviosului Paisie Aghioritul de acum exact 22 de ani) şi duhov­nici contemporani (arhim. Iustin Pârvu, arhim. Arsenie Papacioc, părintele Adrian Făgeţeanu, părinţii români de la Sfântul Munte Athos şi mulţi alţii).

h) poziţia exprimată de zeci şi zeci de asociaţii ortodoxe din România, care au depus în ultimele două luni mai multe memorii la cancelaria Sfântului Sinod, unele dintre ele prezentând şi o foarte bogată bază de documentare;

i) poziţia a peste o sută de mii de români care şi-au exprimat prin semnătura lor, prin scrisori, formulare şi petiţii, respingerea acestei tentative de control şi în­grădire a libertăţii persoanei umane.

Trebuie spus că majoritatea Bisericilor Ortodoxe au tratat teologic problema actelor de identitate electronice, luând ca bază a discuţiilor Apocalipsa Sfântului Ioan Evanghelistul şi profeţiile Sfinţilor Părinţi.

De cea mai mare importanţă este şi comunicatul emis de Sinodul Mitropoli­tan al Clujului în urma şedinţei din 19 februarie 2009 (semnat în unanimitate de cei 8 membri ai Sinodului), în care sistemul de identificare biometric inaugurat de actele de identitate electronice cu cip a fost caracterizat în termenii următori: „acest sistem de supraveghere e un atentat la libertatea şi intimitatea oamenilor, drepturi consfin­ţite nu numai de legile civile, ci şi de normele religioase. E ca şi cum un duhovnic ar di­vulga secretul spovedaniei, fapt aspru pedepsit în rânduielile bisericeşti, dar cu drept de cetăţenie în sistemul transparenţei fără perdea. Biometria nu numai că nu o sancţionează, dar, dimpotrivă, o legiferează, omul fiind tratat nu ca făptură a lui Dumnezeu, înzestrată cu suflet, inteligenţă şi libertate.”

Mărturisim că nu putem crede că ierarhii BOR (exceptând dintru început pe ÎPS Bartolomeu Anania, care nu a fost prezent la lucrări şi care îşi făcuse publică poziţia; deci nu se poate vorbi în nici un caz de „unanimitate” la nivelul întregu­lui Sinod) au putut semna o hotărâre care vine în contradicţie cu poziţia celorlalte Biserici Ortodoxe surori. Se cuvine ca cei care au alcătuit comunicatul cu nr. 21/26 februarie a.c. să-şi asume în faţa lui Dumnezeu şi a cre­dincioşilor ortodocşi de pretutindeni tulburarea şi confuzia pe care au provocat-o. Ne rugăm lui Dumnezeu să le dăruiască, în marea Sa milostivire, vreme de po­căinţă.

Totuşi, din toată această lucrare de manipulare a celor simpli şi de muşama­lizare a unei chestiuni de cea mai mare importanţă, a rezultat şi o atitudine care, dacă pe unii îi mulţumeşte, iar pe alţii îi sminteşte, pe cei mai mulţi dintre noi ne obligă la o poziţie clară. Este vorba despre declaraţia publică a purtătorului de cuvânt al Patriarhiei, în care acesta afirmă că doreşte să se numere printre primii cetăţeni români posesori ai unui paşaport biometric cu cip. Se cade să considerăm această atitudine sfidătoare ca pe o invitaţie la a ne preciza fiecare, limpede şi răspicat, propria poziţie faţă de actele de identitate electronice, dar şi, pe viitor, faţă de alte provocări ale ateismului contemporan.

În acest context, credem că fie­care creştin ortodox, fie el ierarh, preot, monah sau mirean, trebuie să-şi asume mărturisitor, în faţa lui Dumnezeu şi a propriei conştiinţe, o poziţie fără echivoc faţă de aceste măsuri care atentează la identitatea sa de persoană liberă creată după chipul lui Dumnezeu.

Prin această atitudine a noastră nu urmărim compromiterea nimănui, nu dorim în nici un fel crearea unor situaţii păgubitoare pentru toţi, ci ne îndeplinim o datorie de conştiinţă, aceea de a mărturisi adevărul fără fa­natism.

În concluzie, prin această scrisoare deschisă, noi, semnatarii ei, creştini ortodocşi, cerem să ne fie emise documente de identitate fără nici un fel de mecanisme electronice incorporate, şi prin aceasta ne afir­măm opţiunea de a nu accepta documentele de identitate electronice cu micro-chip, solicitând totodată ca ierarhii Bisericii Ortodoxe Române şi autorităţile statului să acţioneze în conse­cinţă, respectându-ne alegerea, libertatea şi conştiinţa creştină.

Discernământul duhovnicilor noştri, îndelunga răbdare a poporului român în faţa provocărilor şi pacea sufletească pe care o simţim asumându-ne o asemenea atitudine (urmând aşadar şi îndemnului Sinodului Mi­tropoliei Moldovei şi Bucovinei din 2 februarie 2009) ne aduc mângâiere duhov­nicească. Ne rugăm la Bunul Dumnezeu ca prin harul Său să ne ajute să ducem „lupta cea bună” până la sfârşit, cu ajutorul arhiereilor ortodocşi, care drept învaţă cuvântul Adevărului Hristos.

Aşa să ne ajute bunul Dumnezeu şi Maica Domnului!

Forul Ortodox Român
Sf. 40 de Mucenici din Sevastia, 9 martie 2009

Precizare: Scrisoarea deschisă va fi depusă la cancelaria Sfântului Sinod şi la toate cancelariile mitropoliilor şi episcopiilor din BOR.
Partea concluzivă a scrisorii cuprinzând solicitările semnatarilor va fi depusă la Preşedinţie, la Parlament şi la Guvernul României, semnăturile strânse adăugându-se astfel acelora care şi-au exprimat deja opţiunea de a păstra documente de identitate simple, fără cip biometric încorporat.

Forul Ortodox Român (F.O.R.), structură federativă fără personalitate juridică, a fost fondat la 29 noiembrie 2008, prin consensul reprezentanţilor a 60 de organizaţii civice cu caracter cultural şi social, care au participat la Conferinţa Asociaţiilor Laicatului Ortodox Român. F.O.R. este coordonat de liderii organizaţiilor: Fundaţia „Sfinţii Martiri Brâncoveni”, Asociaţia Pro Vita – Bucureşti, A.R.T.R.I., Asociaţia Christiana şi Asociaţia „Rost”.

---

[1] ttp://www.basilica.ro/ro/comunicate/sfantul_sinod_solicita_alternativa_la_pasapoartele_biometrice.html

[2] http://www.forul.ro/

[3] „a. A avea un paşaport este un drept şi nu o obligaţie, paşaportul fiind un document eliberat la cerere pentru cei ce doresc să călătorească în afara spaţiului Uniunii Europene. Astfel, se deduce că cei care invocă obiecţii de conştiinţă sau motive religioase au libertatea să nu solicite acest nou tip de paşaport;” (fragment din răspunsul ministerului inclus în comunicatul nr. 21/2007)

[4] „Constată că însăşi opinia Comisiei Europene exprimată, la 16 martie 2005, prin Grupul European pentru etica în ştiinţă şi noile tehnologii este împotriva implantării în corpul uman a cip-ului electronic: «utilizarea pentru scopuri nemedicale a implanturilor de informare şi comunicare constituie o potenţială ameninţare la demnitatea umană şi societatea democratică» (pct. 6.4), iar «implanturile destinate supravegherii … ar putea fi folosite de către autorităţile statale, indivizi sau grupuri pentru a creşte puterea lor asupra altora» (pct. 6.4.4).” (din comunicatul nr. 21/2007)

[5] A se vedea seminarul organizat, în iulie 2007, de oficialii Comisiei Europene, printre care şi Viviane Reding, comisar european al comunicaţiilor, intitulat „European Policy Outlook RFID”. După oficialii europeni, instrumentele tehnologice RFID sunt inovaţii care au mare potenţial de dezvoltare economică. În ciuda problemelor de ordin etic, recunoscute, fie şi în treacăt, de oficialii europeni, premisa de la care pleacă C.E. este că o lege specială dedicată folosirii RFID nu e necesară, de dragul de a păstra legislaţia europeană neutră faţă de tehnologie (!?). Oricât de multe dileme şi capcane la adresa libertăţii ar putea ascunde tehnologia RFID, oricât de mult ar periclita demnitatea umană, Comisia Europeană propune o abordare de tip pozitiv. Sursa: http://www.iot-visitthefuture.eu/fileadmin/documents/roleofeuropeancommision/European_Policy_Outlock_RFID.pdf

MIRCEA VULCĂNESCU: INFAILIBILITATEA BISERICII ŞI FAILIBILITATEA SINODALĂ

Cu inima se crede spre dreptate,
iar cu gura se mărturiseşte
spre mântuire (Romani X, 10)

Din noianul de erori ce văzură lumina tiparului, cu prilejul scandalului provocat de fixarea sărbătoririi Sf. Paşti, este una care, atacând nodul problemei, ne oferă prilejul restabilirii unor principii esenţiale structurii ortodoxismului. S-a scris anume că trebuie să ne supunem hotărârii Sf. Sinod, oricare ar fi ea, deoarece Sf. Sinod este alcătuit din arhierei, care nici în materie de credinţă dogmatică, nici în legiferarea canonică nu sunt supuşi erorilor. Afirmaţie ce închide o masivă ignoranţă în materie de teologie ortodoxă; este vorba, aci, de principiul infailibilităţii hotărârilor sinodale…
Cu drept cuvânt, spune Homiakov că Biserica nu cunoaşte altă autoritate decât "autoritatea Duhului". Dar, atunci, care este criteriul recunoaşterii infailibilităţii? Răspundem: ecumenicitatea.
Biserica nu recunoaşte hotărârea unei autorităţi ce ar putea să rupă ecumenicitatea ei.
Dar ce este, pentru Biserica Ortodoxă, această ecumenicitate ?
Chestiunea merită discuţie, cu atât mai mult cu cât unele manuale, inspirate de-a dreptul din cărţile catolice, cuprind, în această privinţă, erori incompatibile cu fiinţa Ortodoxiei. Într-adevăr, dacă biserica romano-catolică recunoaşte, în vicarul lui Isus Hristos, pe deţinătorul infailibilităţii în materie de învăţătură, atunci când se rosteşte ex cathedra, o face întemeiată pe o concepţie despre biserică potrivit căreia fiinţa ei văzută, deşi de aceeaşi esenţă, este substanţial deosebită de cea nevăzută, fiecare necesitând o unitate proprie de conducere. În vreme ce dreapta credinţă, cunoscând în biserică două firi (văzută şi nevăzută), unite într-o singură fiinţă, nu cunoaşte decât unul singur şi acelaşi Cap nevăzut: Iisus Hristos; iar unitatea ei nu poate veni de la un organ văzut, ci numai de la legătura ei tainică în Duhul Sfânt, cu Ocârmuitorul ei, veşnic de faţă în viaţa tainică a Bisericii, cu Capul ei cel nevăzut, unitate care este însăşi unitatea Duhului, [din care] izvorăşte şi infailibilitatea în materie de învăţătură. Biserica, în întregul ei, este „stâlp neclintit şi îndreptar adevărului”. Rolul preoţiei, în ceea ce priveşte infailibilitatea în materie de învăţătură, nu poate fi, în nici un caz, asemuit cu cel izvorând din concepţia catolică. Scrisoarea patriarhilor se rosteşte, cum nu se poate mai limpede, în această privinţă:
"...iar nestricarea dogmei şi curăţia rânduielii nu sunt date în paza unei ierarhii oarecare, ci în paza întregului cler şi popor bisericesc, strâns unit în dragostea unora faţă de alţii, care este, cu alt nume, însuşi trupul Domnului Hristos, adică Biserica credincioşilor."
În lumina acestora, cum se lămureşte ideea ortodoxă a ecumenicităţii? Ecumenicitatea nu poate fi o unitate politico-juridică formală, ci constatarea identităţii de fapt, a afirmaţiilor Bisericii întregi, în timp şi spaţiu. Dar acesta nu este decât un alt fel de a exprima invariabilitatea învăţăturii — această invariabilitate rămânând, în ultimă analiză, singurul criteriu de recunoaştere a ecumenicităţii. Spre deosebire de catolici, la care papa şi sinodul se socotesc pe ei înşişi judecătorul şi măsurătorul adevărului cuprins în tradiţie, în ortodoxie, tradiţia este cea care mărturiseşte de ecumenicitatea unui sinod; Sf. Sinod însuşi nefiind decât mărturisitorul a "ceea ce pretutindenea s-a păzit, de toţi, totdeauna" (Sf. Vincent de Lerins, Canon 84, Sind. VI ecum.; Mărturisirea ortodoxă, Petru Movilă).
Prin urmare, pentru ca un Sinod general să se învrednicească de atributul ecumenicităţii, nu ajunge participarea la el a tuturor episcopilor ortodocşi în viaţă, ci mai trebuie ca mărturisirea acestui Sinod, în fapt, să nu fie întru nimic deosebită de ceea ce s-a mărturisit de către Biserică, totdeauna, de toţi şi pretutindenea…
Care este, acum, situaţia Sf. Sinod al Bisericii noastre?... Despre a cărui alcătuire, spune mitropolitul Gurie astfel: "nu toţi chiriarhii erau la şedinţă; unii din cei prezenţi cereau amânarea, iar o parte a fost de părere să se sărbătorească la 5 mai. Şi la şedinţă n-a fost patriarhul"…
Întrebăm: în această situaţie, mai poate fi vorba de "duh de răzvrătire", de "conservatism idiot" din partea poporului şi de ameninţări din partea Sf. Sinod? Cine sunt nesocotitorii credinţei ortodoxe? Şi cine străjerii ei?...
Încă o dată minunata îndărătnicie a credincioşilor ortodocşi întru păstrarea „comorii de mult preţ” se dovedeşte a fi un formidabil răspuns lumescului "duh al înnoirilor". Căci: "chiar dacă noi înşine sau înger din cer ar binevesti peste ceea ce am binevestit vouă, anatema să fie!" (Galateni, I, 8).

1 MARTIE: POMENIREA EPISCOPULUI MARTIR AL HUŞILOR GRIGORIE LEU

Un mucenic vândut, o moarte uitată

Descendent al mai multor generaţii de preoţi şi oameni de seamă, dintre care unii chiar slujitori ai domnilor Moldovei (începând cu vremea lui Ştefan cel Mare), episcopul cărturar al Huşilor, Grigorie Leu (1881 - 1949), a avut o viaţă şi activitate pilduitoare pentru întreaga ierarhie ortodoxă românească. A luptat împotriva bolşevismului până la ultima suflare, cu armele creştinului, sabia duhului şi puterea cuvântului, neplecându-şi capul în faţa ameninţărilor şi opresiunilor la care l-a supus aparatul comunist.
A plecat la Domnul în după-amiaza zilei de 1 martie 1949, acum 60 de ani. Veşnică să îi fie pomenirea!

Invitaţi: P.S. Corneliu, episcop al Huşului, P.S. Calinic, episcop al Argeşului, Corneliu Leu, scriitor şi publicist, prof. Theodor Codreanu (Huşi), pr. dr. Nicolae Hurjui (Catedrala "Înălţarea Domnului" din Bacău)
Imaginea: Ion Cristodulo
Realizator: Rafael Udrişte
Reportaj-documentar difuzat la TVR 1, SEMNE, 21.02.2009


UPDATE
Paul Leu: Remember Episcopul Grigorie Leu

FORUL ORTODOX ROMÂN CONTESTĂ CANONICITATEA ŞEDINŢEI SINODULUI DIN 25.02.2009

Fotografie oficială a Sf. Sinod al B.O.R., dată publicităţii în iulie 2008,
din care lipseşte tocmai Î.P.S. Părinte Mitropolit Bartolomeu...

Forul Ortodox Român (F.O.R.) – organizaţia federativă a asociaţiilor ortodoxe din România - luând act de comunicatul Biroului de Presă al Patriarhiei Române şi de felul în care a fost prezentată presei hotărârea Sfântului Sinod al BOR din 25 februarie 2009 de către purtătorul de cuvânt al Patriarhiei Române, pr. Costel Stoica, face următoarea declaraţie:

1. Comunicatul Biroului de Presă al Patriarhiei Române nu precizează nicăieri că Sinodul nu a fost complet. Din adunare a lipsit Î.P.S. Bartolomeu, unul dintre cei cinci mitropoliţi ai Bisericii Ortodoxe Române. Se ştie că în data de 19 februarie 2009, Sinodul Mitropolitan al Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului, alcătuit din opt ierarhi şi prezidat de mitropolitul Bartolomeu s-a exprimat categoric, în unanimitate, împotriva introducerii paşapoartelor biometrice, invocînd argumente teologice şi lipsa unei dezbateri publice prealabile.

Prin urmare, Sinodul nu a fost complet, din el lipsind unul dintre cei mai respectaţi şi iubiţi ierarhi ai BOR, aflat pe poziţii contrare faţă de hotărîrea din 25 februarie 2009, declarată ulterior „unanimă”.

Cerem să fie făcută publică, fără întârziere, stenograma integrală a dezbaterii sinodale, pentru a vedea pe ce baze s-a ajuns la concluziile comunicate. Altminteri este justificată impresia că Sinodul a luat o hotărâre doar în baza unei declaraţii, de altfel jignitoare, venită din partea Ministerului de Interne, prin care ortodocşilor li se oferă „dreptul” de a nu solicita noile paşapoarte, adică de a nu călători. Amintim că dezbaterile Sinoadelor Ortodoxe ecumenice s-au făcut întotdeauna cunoscute credincioşilor, pentru a arăta felul în care s-a ajuns la o concluzie sau alta, făcînd referire şi la opinia exprimată de fiecare episcop în parte prezent la sinod (vezi Actele Sinoadelor Ecumenice). E un exemplu obligatoriu de urmat într-un caz de importanţă capitală ca acesta.

2. Comunicatul Biroului de Presă al Patriarhiei Române nu oferă o soluţie corectă la problema pusă în dezbatere, fiind mai degrabă o tentativă de intimidare, prin recurs la autoritate, a celor care au propus o dezbatere democratică în sînul Bisericii, în calitate de cetăţeni ai statului român. Prin exprimările ambigue ale acestui comunicat, care nu poartă semnătura Sfântului Sinod, ci doar pe aceea a Biroului de Presă al Patriarhiei Române, se produce o tulburare mult mai mare decât aceea pe care Sinodul şi-a propus să o stăvilească.

3. Este inadmisibilă logoreea purtătorului de cuvânt al Patriarhiei Române, pr. Costel Stoica (la Realitatea TV), care lasă impresia că se identifică cu Sfântul Sinod, depăşindu-şi, în declaraţiile sale de presă, atribuţiile sale de purtător de cuvânt şi asumându-şi rolul de judecător în numele Bisericii.

Costel Stoica nu a fost încă judecat pentru declaraţia sa că “Biserica Ortodoxă încuviinţează avortul în cazul violului”, făcută vara trecută în cazul fetei de 11 ani însărcinate în urma unui viol. Cazul a fost folosit de lobby-ul pro-avort pentru a încerca liberalizarea şi mai pronunţată a unei legi care a permis deja uciderea în 19 ani peste 7 milioane de suflete.

Declaraţia sa de ieri, 26 februarie 2009, prin care a smintit adunarea credincioşilor, contrazice flagrant tradiţia biblică şi canonică a Bisericii, precum şi rezoluţiile emise de un organ bisericesc – Comisia de Bioetică.

Considerăm că, înainte de a-l lăsa pe Costel Stoica să reprezinte Patriarhia Română, Sfântul Sinod ar trebui să-l judece pentru astfel de declaraţii necugetate făcute în presă. Acum, purtătorul de cuvânt al Patriarhiei, folosindu-se de prilejul anunţării unei hotărâri de Sinod, a făcut dezvăluiri din viaţa sa privată, declarând că el şi „colegii săi” îşi vor face paşaport biometric „pentru a fi printre primii”, ceea ce este o sfidare a celor pe care Sinodul declară că îi menajează pe motive de conştiinţă şi de credinţă şi o manipulare a opiniei publice care nu este compatibilă cu funcţia lui Costel Stoica.

4. Având în vedere declaraţiile necugetate şi necanonice ale purtătorului de cuvânt al Patriarhiei, potrivnice duhului şi literei Sfintei Scripturi, cerem Sfântului Sinod să confirme că încercările de reducere la tăcere a credincioşilor în stil miliţienesc nu reprezintă punctul de vedere al Sinodului, ci eventual o nouă iniţiativă personală a lui Costel Stoica.

Sfântul Sinod trebuie să rămână garantul păcii şi al armoniei, pronunţându-se categoric şi fără echivoc ori de câte ori cineva încearcă să răpească libertatea credincioşilor.

Forul Ortodox Român

27 februarie 2009

Cuv. Mărturisitori Procopie şi Talaleu (Harţi, dezlegare la lapte, brânză, ouă şi peşte - zi aliturgică)

Forul Ortodox Român (F.O.R.), structură federativă fără personalitate juridică, a fost fondat la 29 noiembrie 2008, prin consensul reprezentanţilor a 60 de organizaţii civice cu caracter cultural şi social, care au participat la Conferinţa Asociaţiilor Laicatului Ortodox Român. F.O.R. este coordonat de liderii organizaţiilor: Fundaţia „Sfinţii Martiri Brâncoveni”, Asociaţia Pro Vita – Bucureşti, A.R.T.R.I., Asociaţia „Christiana” şi Asociaţia „Rost”.

COMUNICATUL DE PRESĂ AL PATRIARHIEI ROMÂNE, O BATJOCURĂ LA ADRESA PROPRIILOR CREDINCIOŞI

Comunicatul Patriarhiei Române cu privire la noile paşapoarte biometrice
Părintele Stoica la Realitatea TV!



Reacţii:
Avortaţi-l pe părintele Stoica!
Sinodul le face un hatâr "habotnicilor"
Patriarhia Română a binecuvântat Statul Poliţienesc

PAŞAPOARTELE BIOMETRICE ROMÂNEŞTI: M.A.I. RĂSPUNDE CELOR 21 DE ÎNTREBĂRI ALE F.O.R.

La solicitarea Forului Ortodox Român, reprezentat în mod legal de Av. Mihaela Dobre si Ion Ghigheanu, în baza contractului de asistenţă juridică şi reprezentare nr. 115324 din 03.02.2009 şi a împuternicirii avocaţiale, în temeiul Legii nr. 544/2001 privind liberul acces la informaţii de interes public, în vederea lămuririi unor aspecte privind caracteristicile legale şi tehnice ale paşapoartelor biometrice şi ale noilor permise auto, am primit astăzi, 24.02.2009, precizările solicitate pe care le supunem dezbaterii publice.

Subliniez, deocamdată, doar două aspecte: mai întâi ca permisele de conducere auto nu au micro-chipuri, apoi că răspunsurile M.A.I., chiar dacă au venit promt, nu reuşesc să lămurească dilemele noastre. Cazul rămâne deschis.

Serviciul de Comunicare al M.A.I.:

Urmare a cererii dumneavoastră, formulată în baza Legii nr. 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public, cu modificările şi completările ulterioare, vă comunicăm faptul că aspectele referitoare la caracteristicile legale şi tehnice ale paşapoartelor biometrice v-au fost comunicate prin adresa nr.3622101 din 20.02.2009 a Direcţiei Generale de Paşapoarte.

În ceea ce priveşte noul model de permis de conducere precizăm că acesta nu este un document electronic neavând inclus un microcip. Acesta este realizat în conformitate cu prevederile Directivei 2006/126/EC pentru modificarea şi completarea Directivei 91/439/EC privind permisul de conducere şi cu standardele ISO 7810, 7816-1 şi 10373.

Prevederile comunitare cuprinse în aceste directive au fost implementate prin emiterea mai multor acte normative, printre care menţionăm O.m.a.i. nr.1455/2006 privind forma, dimensiunile şi conţinutul permisului de conducere, publicat în Monitorul Oficial al României nr.822/05.10.2006. În acest ordin sunt prezentate caracteristicile şi elementele de securitate pentru prevenirea falsificării permiselor de conducere. Un element care asigură o protecţie sporită este acela că datele personale sunt gravate cu laser în straturile interioare ale documentului. Prevederea legală conform căreia codul numeric personal al titularului este cuprins în conţinutul permisului de conducere este cuprinsă la art.1 din anexa la O.M.A.I. nr.1455/2006.

Direcţia Generală Paşapoarte:

Urmare memoriului dvs. adresat Direcţiei Generale de Paşapoarte în temeiul Legii nr. 544/2001 privind liberul acces la informaţii de interes public în vederea lămuririi unor aspecte privind caracteristicile legale şi tehnice ale paşapoartelor biometrice şi ale noilor premise auto, conform competenţelor specifice, precizăm următoarele:

În conformitate cu actele normative care reglementează atribuţiile Direcţiei Generale de Paşapoarte, această structură nu are competenţe legale privind emiterea permiselor auto, sens în care nu ne putem pronunţa asupra aspectelor supuse atenţiei cu privire la emiterea acestor documente.

Precizăm, totodată, că la art. I pct. 1 din O.U.G. nr. 94/2008 pentru stabilirea unor măsuri privind punerea în circulaţie a paşapoartelor electronice, precum şi producerea altor documente de călătorie este prevăzută competenţa Companiei Naţionale “Imprimeria Naţională” S.A de a produce, cu titlu de exclusivitate, în condiţiile Regulamentului Consiliului (CE) nr. 2252/2004 şi ale Deciziei Comisiei nr. C(2005)409, paşapoarte electronice, precum şi alte documente. Dispoziţiile art. II alin. (1) din acelaşi act normativ stabilesc că personalizarea paşapoartelor electronice se realizează de către Centrul Naţional Unic de Personalizare a Paşapoartelor Electronice din structura Direcţiei Generale de Paşapoarte din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor.

Totodată, în conformitate cu dispoziţiile art. II alin. (3) din actul normativ sus-menţionat, “Compania Naţională “Imprimeria Naţională” S.A este abilitată să procure şi să pună la dispoziţia Ministerului Administraţiei şi Internelor şi a Ministerului Afacerilor Externe echipamentele şi produsele soft necesare pentru personalizarea paşapoartelor electronice, colantelor uniforme de viză şi colantelor pentru vize biometrice, asigurând comunicaţiile şi serviciile necesare funcţionării neîntrerupte a întregului sistem de emitere, gestionare şi eliberare a documentelor sus-menţionate.

În ceea ce priveşte informaţiile solicitate în cuprinsul memoriului, conform competenţelor, vă comunicăm următoarele (am inserat în comunicatul Direcţiei Paşapoarte şi întrebările F.O.R., n.n):

1.Care sunt caracteristicile (aprobate prin lege) ale documentului electronic românesc – paşaport şi permis de conducere - (tip de memorie, tip de criptare, model de RFID utilizat, rolul microchip-ului în gestionarea informaţiilor, câte nivele de securitate s-au proiectat pentru protecţia informaţiilor, cum se poate proteja informaţia la distrugere sau suprascriere)?

Forma şi conţinutul paşaportului electronic au fost stabilite în Anexa 3 a H.G. nr. 557/2006 privind stabilirea datei de la care se pun în circulaţie paşapoartele electronice, precum şi a formei şi conţinutului acestora, cu modificările şi completările ulterioare. Celelalte informaţii la care faceţi referire pot fi furnizate doar de producătorul paşaportului simplu electronic, stabilit prin O.U.G. nr. 94/2008 pentru stabilirea unor măsuri privind punerea în circulaţie a paşapoartelor electronice, precum şi producerea altor documente de călătorie.

2.Care sunt standardele europene şi naţionale care au stat la baza proiectării arhitecturii interne a paşaportului românesc, în formatul actual cuprinzand mediu de stocare electronica a datelor?

Standardele pentru elementele de securitate şi elementele biometrice integrate în paşapoarte şi în documentele de călătorie emise de statele membre, respectiv specificaţiile tehnice aferente dispozitivelor de securitate sunt stabilite prin:

Regulamentul Consiliului (CE) nr. 2252/2004 al Consiliului Uniunii Europene privind standardele pentru elementele de securitate şi elementele biometrice integrate în paşapoarte şi în documente de călătorie emise de statele membre

Decizia Comisiei nr. C(2005)409 pentru stabilirea specificaţiilor tehnice aferente dispozitivelor de securitate şi elementele biometrice integrate în paşapoarte şi documentele de călătorie eliberate de statele membre, completată prin:

- Decizia Comisiei nr. C(2006) 2909

- Biometrics Deployment of EU Passports – EU Passport Specification

- ICAO Doc 9303, Parts I, II, III – Specifications for Machine Readable Travel Documents

- ICAO Machine Readable Travel Documents – Development of a logical data structure – LDS for optional capacity expansion technologies.

3.Care este instituţia investită cu protecţia şi accesul la datele înscrise în noile acte cu mediu de stocare electronica a datelor?

Structurile care au atribuţii legale privind eliberarea paşaportului simplu electronic, respectiv verificarea identităţii titularului şi autenticităţii documentului de călătorie, cu respectarea actelor normative care reglementează prelucrarea datelor cu caracter personal.

După înmânarea paşaportului către titular, acesta are obligaţia de a păstra documentul de călătorie în condiţii care să nu implice riscul deteriorării, distrugerii sau pierderii acestora, de a nu îl înstrăina decât autorităţilor competente, conform dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 248/2005 privind regimul liberei circulaţii a cetăţenilor români în străinătate, cu modificările şi completările ulterioare.

4.Ce instituţie şi la ce nivel (Punct de trecere a Frontierei, Unitate de Poliţie, Primărie, Spital, Consulat/Ambasadă, Autorităţi din alte ţări) are dreptul de actualizare şi/sau modificare a informaţiilor conţinute în mediile de stocare electronica a datelor cuprinse in pasapoarte/permise de conducere (Dispozitiv de Identificare prin Radiofrecvenţă DIRF (RFID) sau altceva). În acest caz este inclus, ca etapă obligatorie, şi acordul prealabil al posesorului documentului?

Informaţii despre condiţiile în care se pot efectua modificări ale datelor din dispozitivul integrat fără contact din paşaportul electronic pot fi furnizate doar de producătorul paşaportului electronic.

5.Care este procedura de supraveghere a autorităţilor cu privire la corectitudinea utilizării informaţiilor stocate pe microchip-uri în scopul strict al identificării persoanei?

şi

6.Care este procedura de auditare a autoritatilor privind utilizarea corectă a informaţiilor stocate? Cine face auditul acestor autorităţi? Cine asigură auditarea nivelului de criptare a documentelor şi a metodologiei folosite ?

Procedura de supraveghere şi control al prelucrărilor de date cu caracter personal este prevăzută la art. 21 din Legea nr. 677/2001 pentru protecţia persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal şi libera circulaţie a acestor date, cu modificările şi completările ulterioare. Astfel, în conformitate cu dispoziţiile art. 21 alin. (3) din acest act normativ, Autoritatea Naţională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal “monitorizează şi controlează sub aspectul legalităţii prelucrările de date cu caracter personal care cad sub incidenţa prezentei legi.”

La nivel european, prin Regulamentul (CE) nr. 45/2001 al Parlamentului European şi al Consiliului din 18 decembrie 2000 privind protecţia persoanelor fizice cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal de către instituţiile şi organele comunitare şi privind libera circulaţie a acestor date, a fost desemnată ca autoritate independentă de supraveghere, Autoritatea Europeană pentru protecţia datelor, care, conform art. 41, “răspunde de respectarea de către instituţiile şi organele comunitare a drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale persoanelor fizice, în special, a vieţii private a acestora.”

7.Care este actul normativ ce prevede sancţionarea instituţiilor cu atribuţii în materie, în cazul încălcării normelor de utilizare a informaţiilor stocate în microchip?

Capitolul 8 din Legea nr. 677/2001 pentru protecţia persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal şi libera circulaţie a acestor date, cu modificările şi completările ulterioare, prevede contravenţiile şi sancţiunile aplicabile în cazul încălcării dispoziţiilor legale referitoare la prelucrarea datelor cu caracter personal.

8.Care este garanţia (în condiţiile în care nu au apărut normele de aplicare a OUG 207/2008) că vor fi respectate prevederile art. 7 din Legea 248/2005 modificată prin OUG 207/2008 privind regimul de circulaţie al cetăţenilor români în străinătate?

Dispoziţiile art. 32 şi 33 din Legea nr. 677/2001 pentru protecţia persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal şi libera circulaţie a acestor date, cu modificările şi completările ulterioare, care sancţionează prelucrarea nelegală a datelor cu caracter personal.

9.Care este modalitatea de achiziţie a echipamentelor şi serviciilor aferente implementării sistemului de emitere a paşapoartelor / permiselor de conducere cu medii de stocare a informaţiilor biometrice?

şi

10.Care este istoricul modalităţii de achiziţie a echipamentelor şi serviciilor aferente implementării sistemului de emitere a paşapoartelor electronice (studiu de fezabilitate, proiect tehnic, punctaje tehnice acordate, etc) şi care sunt criteriile care au stat la baza declarării câştigătorului. Totodată, care sunt costurile implementării noilor acte de identitate biometrice şi de unde provin fondurile necesare?

Prin dispoziţiile art. 4 din H.G. nr. 557/2006 privind stabilirea datei de la care se pun în circulaţie paşapoartele electronice, precum şi a formei şi conţinutului acestora, cu modificările şi completările ulterioare, “pentru confecţionarea paşapoartelor electronice pentru cetăţenii români” a fost abilitat Secretariatul General al Guvernului, prin Regia Autonomă “Administraţia Patrimoniului Protocolului de Stat”, în calitate de producător, să organizeze, în colaborare cu Ministerul Administraţiei şi Internelor şi Ministerul Afacerilor Externe, procedura de licitaţie, în conformitate cu prevederile legale privind achiziţiile publice.

De la data aderării la Uniunea Europeană, prevederile Regulamentului Consiliului (CE) nr. 2252/2004 şi ale Deciziei Comisiei nr. C(2005)409 sunt obligatorii şi direct aplicabile în România, iar statul român a amânat, cu acordul Comisiei Europene, punerea în circulaţie a paşapoartelor electronice până la data de 1 iulie 2008, dată care nu a putut fi respectată din cauza imposibilităţilor obiective argumentate de exigenţa respectării dispoziţiilor legislaţiei naţionale armonizate privind achiziţiile publice.

Având în vedere că era necesară luarea unor măsuri pentru încadrarea în termenul-limită de punere în circulaţie a respectivelor documente, şi anume 31 decembrie 2008, astfel cum a fost prorogat ulterior prin H.G. nr. 571/2008 pentru modificarea şi completarea H.G. nr. 557/2006, întrucât fusese deja declanşată procedura necontencioasă împotriva României, premergătoare acţiunii în constatarea neîndeplinirii obligaţiilor în faţa Curţii de Justiţie a Comunităţii Europene, la data de 24 iunie 2008 a fost adoptată O.U.G. nr. 94/2008 pentru stabilirea unor măsuri privind punerea în circulaţie a paşapoartelor electronice, precum şi producerea altor documente de călătorie, întrucât aceste elemente au constituit situaţii extraordinare vizând interesul public şi contribuie la îndeplinirea obligaţiilor asumate de România, potrivit calităţii sale de stat membru al Uniunii Europene, şi la evitarea acţionării ţării noastre în justiţie în faţa Curţii de Justiţie a Comunităţii Europene.

Direcţia Generală de Paşapoarte nu are în competenţă aspecte referitoare la modalitatea de achiziţie a echipamentelor şi serviciilor aferente implementării sistemului de emitere a paşapoartelor electronice, la costurile implementării acestor documente şi la fondurile necesare în acest scop, sarcină ce revine Companiei Naţionale “Imprimeria Naţională” - S.A.

11.Ce studii de vulnerabilitate şi risc există asupra mediilor de stocare a informaţiilor biometrice sau a softurilor de scriere a noilor acte de identitate biometrice?

La Comisia Europeană, în cadrul comitetului “Articolul 6”, a fost înfiinţat un grup de lucru numit Bruxelles Interoperability Group (BIG), care a studiat vulnerabilităţile şi riscurile asupra mediilor de stocare ale paşapoartelor electronice, ale cărui rapoarte au fost prezentate în şedinţele comitetului.

12.Care este standardul internaţional aplicat în România privind funcţionarea sistemelor care lucrează cu date personale?

La nivel internaţional, a fost adoptată la Strasbourg, la data de 28 ianuarie 1981, Convenţia pentru protejarea persoanelor faţă de prelucrarea automatizată a datelor cu caracter personal; la nivelul Uniunii Europene, prelucrărilor de date cu caracter personal, efectuate total sau parţial prin mijloace automatizate, precum şi prelucrării prin alte mijloace decât cele automatizate a datelor cu caracter personal care fac parte dintr-un sistem de evidenţă sau care sunt destinate să facă parte dintr-un sistem de evidenţă, li se aplică prevederile Regulamentului (CE) nr. 45/2001 al Parlamentului European şi al Consiliului din 18 decembrie 2000 privind protecţia persoanelor fizice cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal de către instituţiile şi organele comunitare şi privind libera circulaţie a acestor date, respectiv ale Directivei nr. 95/46/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 24 octombrie 1995 privind protecţia persoanelor fizice în ceea ce priveşte prelucrarea datelor cu caracter personal şi libera circulaţie a acestor date.

13.De la ce distanţă pot fi citite mediile/dispozitivele de stocare a informaţiilor biometrice din paşapoarte / permise de conducere utilizând dotarea actuală a autorităţilor din România?

Informaţiile cu privire la distanţa de la care pot fi citite mediile/dispozitivele de stocare a informaţiilor biometrice sau a softurilor de scriere a paşapoartelor biometrice pot fi furnizate de producătorul acestui document de călătorie.

14. De la ce distanţă pot fi citite mediile/dispozitivele de stocare a informaţiilor biometrice din paşapoarte/ permise de conducere utilizând tehnologia existentă la nivelul autorităţilor din ţările membre ale UE şi SUA?

Conform ICAO Doc 9303, maxim 10 cm.

15.Sunt garantate următoarele cerinţe de confidenţialitate şi securitate a informaţiilor cu caracter personal? Cum?

a. sistemul să permită doar identificarea persoanei prin citirea informaţiilor de pe document (inscripţionate sau conţinute în mediul/dispozitivul de stocare a informaţiilor biometrice) dar nu şi înregistrarea lor pentru utilizarea ulterioară (de ex.: cei care citesc documentul - paşaport / permis de conducere etc. - nu pot salva informaţiile pentru o utilizare ulterioară în orice alt scop);

b. sistemul să permită interogări (cercetarea bazei de date) doar pe bază de mandat şi să se poată extrage informaţii (prin orice mijloc - imprimare, tipărire etc.) numai aferente persoanelor înscrise pe mandat.

Informaţiile despre arhitectura şi securitatea sistemului cât şi despre caracteristicile hardware şi software ale cititoarelor de paşapoarte electronice pot fi furnizate doar de producătorul acestui document de călătorie.

16.Precizaţi temeiul legal potrivit căruia posesorul paşaportului/permis de conducere poate să verifice daca informaţiile inscripţionate pe document – paşaport / permis de conducere etc. – şi cele stocate în mediile/dispozitivele de stocare a informaţiilor biometrice sunt identice şi că nu există informaţii suplimentare nelegale sau pentru care nu şi-a dat acordul în scris.

În conformitate cu dispoziţiile art. 4 alin. (1) din Regulamentul Consiliului nr. 2252/2004, “persoanele cărora li se emite un paşaport sau document de călătorie au dreptul să verifice datele cu caracter personal conţinute în paşaport sau în documentul de călătorie şi, dacă este cazul, să ceară rectificarea sau suprimarea lor”.

De asemenea, la art. 14 alin. (4) din proiectul hotărârii Guvernului pentru modificarea şi completarea H.G. nr. 94/2006 pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 248/2005 privind regimul liberei circulaţii a cetăţenilor români în străinătate, aflat în curs de elaborare, este prevăzută posibilitatea ca, la ridicarea paşaportului simplu electronic de la sediul serviciului public comunitar pentru eliberarea şi evidenţa paşapoartelor simple, titularul să poată solicita verificarea datelor înscrise în mediul de stocare electronică.

17.Care este procedura legală privind consimţământul posesorului documentului în cazul modificării informaţiilor din mediul/dispozitivul de stocare a informaţiilor biometrice?

Informaţii despre condiţiile în care se pot efectua modificări ale datelor din dispozitivul integrat fără contact din paşaportul electronic pot fi furnizate doar de producătorul paşaportului electronic. În conformitate cu art. 15 alin. (7) şi (8) din Legea nr. 248/2005, în situaţia în care titularul sau reprezentantul legal al acestuia constată faptul că datele înscrise în paşaportul simplu electronic sunt incomplete sau inexacte, trebuie să sesizeze autoritatea emitentă, care este obligată să îi elibereze un nou document, fără plata taxelor şi tarifelor aferente eliberării acestuia.

18.Care este fundamentarea juridică şi/sau tehnică potrivit căreia o memorie pasivă, cu rol de stocare a informaţiilor, în format criptat nu a fost considerată ca suficientă pentru a fi inclusă în paşaportul electronic?

Conform ICAO Doc 9303, dispozitivul integrat fără contact este un circuit pasiv (“memorie pasivă”) fără sursă de alimentare. Informaţiile tehnice despre dispozitivul integrat fără contact utilizat în paşaportul electronic românesc pot fi furnizate de producătorul acestui document de călătorie, respectiv Compania Naţională “Imprimeria Naţională” S.A.

19.Care este actul normativ în temeiul căruia se impune inserarea în cuprinsul documentelor, paşaport/ permis de conducere şi CNP-ul posesorului alături de toate celelalte informaţii?

În conformitate cu dispoziţiile art. 6 din O.U.G. nr. 97/2005 privind evidenţa, domiciliul, reşedinţa şi actele de identitate ale cetăţenilor români, codul numeric personal „reprezintă un număr semnificativ ce individualizează o persoană fizică şi constituie singurul identificator pentru toate sistemele informatice care prelucrează date cu caracter personal privind persoana fizică.” Prin urmare, introducerea codului numeric personal în paşaport este necesară pentru identificarea titularului acestuia şi evitarea folosirii frauduloase a documentului de călătorie.

20.Care este procedura legală prin care posesorul documentului poate verifica informaţiile conţinute în dispozitivul de stocare a informaţiilor biometrice?

În conformitate cu dispoziţiile art. 4 alin. (1) din Regulamentul Consiliului nr. 2252/2004, “persoanele cărora li se emite un paşaport sau document de călătorie au dreptul să verifice datele cu caracter personal conţinute în paşaport sau în documentul de călătorie şi, dacă este cazul, să ceară rectificarea sau suprimarea lor”.

Mai mult, în proiectul hotărârii Guvernului pentru modificarea şi completarea H.G. nr. 94/2006 pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 248/2005 privind regimul liberei circulaţii a cetăţenilor români în străinătate, aflat în curs de elaborare, postat spre dezbatere publică pe pagina de internet a Ministerului Administraţiei şi Internelor, la secţiunea „Transparenţă decizională”, este prevăzută posibilitatea ca, la ridicarea paşaportului simplu electronic de la sediul serviciului public comunitar pentru eliberarea şi evidenţa paşapoartelor simple, titularul să poată solicita verificarea datelor înscrise în mediul de stocare electronică.

21. A fost consultată Autoritatea de Supraveghere a Datelor cu Caracter Personal cu privire la introducerea mediului/dispozitivului de stocare electronică datelor biometrice ale persoanei? În acest sens există un act oficial în care să fie exprimată poziţia acestei autorităţi faţă de noile reglementări legislative privind paşapoartele/permisele de conducere?

Autoritatea Naţională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal a avizat favorabil proiectul actului normativ ce a devenit O.U.G. nr. 207/04.12.2008, publicată în M.Of. nr. 831/10.12.2008.

DAN DUNGACIU: LA UN AN DE LA KOSOVO, GÂNDIM ÎN TERMENII TIRASPOLULUI?

”Curat murdar, coane Fănică!”

Luna aceasta se împlineşte un an de la declararea independenţei Kosovo. Printr-o coincidenţă, la Chişinău a fost organizată cea de-a treia conferinţă internaţională dedicată chestiunii transnistrene. Prilej de dezbatere şi bilanţ în dosarul transnistrean. Dosar care, anticipând, nu arată deloc bine. Sau, oricum, nu mai arată aşa cum îl ştiam înainte.

Pe ce partitură cântăm?

Datele problemei s-au modificat nu doar pe teren (Kosovo, Georgia, războiul gazelor sau criza economică), dar şi la nivelul percepţiei. Iar percepţia este aici crucială. În orice subiect de acest gen, ceea ce contează în mod prioritar este viziunea prin care abordăm subiectul. Nicio măsură sau iniţiativă nu pot căpăta coerenţă sau eficienţă în afara unei perspective clare asupra a ceea ce se întâmplă acolo - de unde pleci şi încotro vrei să ajungi. Bătălia publică în asemenea cazuri post-conflict este pentru definirea termenilor, cui îi reuşeşte mai bine să fixeze în spaţiul public propria viziune şi să-i facă pe toţi să cânte pe acea partitură. Din acest punct de vedere, nu poţi să te abţii să nu constaţi că Tiraspolul pare astăzi victorios în această confruntare post-conflict. Pare că vorbim, cu ştiinţă sau fără ştiinţă, limba Moscovei şi a Tiraspolului atunci când desenăm portretul lui 1992 şi ceea ce a urmat.

Strategia celor 3D - „extremistă”?

Acest lucru a devenit pregnant odată cu intervenţia din conferinţă a unuia dintre veteranii bătăliei pentru Transnistria - intervenţie neconsonantă cu atmosfera întâlnirii, făcând notă aproape disonantă într-un panel care se voia „rezonabil”. Strategia celor 3D, în numele căreia pleda respectiva voce, nu mai este aşa, sau nu mai părea aşa într-o conferinţă în care despre retragerea trupelor ruse nu s-a vorbit decât în treacăt, la secţiunea de întrebări, undeva la sfârşitul zilei. Este mai mult decât semnificativ că, atunci când „cei trei D” au fost - rar - convocaţi în conferinţă, ordinea lor a fost: democratizare, decriminalizare, demilitarizare, adică exact inversul spiritului care a făcut societatea civilă să pună pe masă un asemenea proiect. Mai mult, după cum devenise evident cu ceva vreme în urmă, demilitarizarea înseamnă acum - aşa cum spune şi programul de guvernare al cabinetului Greiceanâi - demilitarizarea ambelor maluri ale Prutului. Au spus-o explicit în conferinţă şeful Misiunii OSCE şi reprezentantul UE pentru RM.

Legea din 2005 versus referendumul din 2006?

Lucrurile nu se opresc aici. Ca o consecinţă logică a trecerii pe linie moartă a viziunii celor 3D, e evident că tot ce a derivat din respectiva viziune devine caduc. Inclusiv mult invocata Lege din iulie 2005 privind statutul teritoriilor din estul RM, adoptată în unanimitate de parlamentul de la Chişinău. Nici mai mult, nici mai puţin, ea a devenit bornă a unui ax al viziunilor nerezonabile şi extreme, la celălalt capăt al căruia apare... Referendumul din 2006 din Transnistria, în care populaţia ar fi decis independenţa regiunii şi integrarea în Federaţia Rusă. Nici mai mult, nici mai puţin… Dacă judecăm la rece unde s-a ajuns, punerea la acelaşi nivel, fie şi tacită, a unei legi adoptate de un stat recunoscut şi a unui referendum organizat într-o regiune separatistă ne dă întreaga dimensiune a victoriei post-conflict, pe care malul stâng al Nistrului a repurtat-o asupra malului drept.

Cine are nevoie de viziuni juridice?

A mai existat un moment semnificativ în conferinţă. La un moment dat, o voce din sală a întrebat un panel din care făcea parte şi reprezentantul UE pentru RM, despre ignorarea aspectelor legale ale conflictului şi unde poate duce această omisiune (inclusiv perpetuarea în spaţiul public a discursului de tip RM şi Transnistria). Întrebarea nu a primit niciun răspuns coerent - din ce motive, nu ştim. Dar important este că interogaţia venea din perspectiva unei viziuni legaliste, conturată de două momente esenţiale în istoria post-conflict, respectiv, decizia de la CEDO din 2004, în procesul Ilaşcu versus Moldova şi Federaţia Rusă, în care Federaţia Rusă este considerată stat agresor, şi Raportul Baroului Avocaţilor din America, în care se recomandă: daţi în judecată Federaţia Rusă! Viziunea legalistă, dimpreună cu „strategia celor 3D”, devin astăzi literă moartă. În ciuda faptului că, împreună, erau cele mai redutabile instrumente pe care le-ar fi avut la dispoziţie Chişinăul.

Viziunea lipsei de viziune?

În condiţiile în care până şi aşa-zisele propuneri „la pachet” ale preşedintelui Vladimir Voronin au fost respinse de Tiraspol, care mai e viziunea după care acţionează Chişinăul (sau comunitatea internaţională)? Chestiunea este fundamentală pentru că, în lipsa unei viziuni directoare, toate măsurile pe care acesta le-ar lua devin incomprehensibile sau incoerente, indiferent că se numesc de „construire a încrederii” sau altfel. Proiectul (viziunea) trebuie să decidă măsurile, nu invers. Altminteri se intră într-o fundătură pe care discuţiile de la conferinţă au relevat-o, nu o dată… Ce se urmăreşte, până la urmă, în stânga Nistrului? Construirea unei societăţi civile sau modernizarea regiunii sunt scopuri nobile, în definitiv. Doar că, în sine, ele nu au nicio legătură directă cu ceea ce Chişinăul numeşte „reîntregirea ţării”. Dimpotrivă! Efectele unor asemenea intervenţii pot perpetua separatismul şi percepţia publică a avantajelor lui - bani de la comunitatea internaţională şi de la Rusia, paşapoarte multiple, pensii mai mari şi gaze mai ieftine.

Al cui agent electoral este Tiraspolul?

Ce rămâne de făcut? În aceste condiţii, două lucruri. Unul - aşteptarea unei clarificări privind poziţia Chişinăului şi a instanţelor internaţionale faţă de conflictul transnistrean. În condiţiile respingerii tuturor proiectelor, ce mai rămâne pe masă? Ce viziune (mai) are Chişinăul, căci cea a Tiraspolului este clară, evidentă şi susţinută consecvent… Până la această clarificare, al doilea lucru care trebuie evitat este intervenţia abuzivă a malului stâng în alegerile din 5 aprilie şi care poate fi anunţată, indirect, de vizita ministrului Lavrov şi mesajele acestuia. Chiar dacă, tehnic vorbind, e dificilă existenţa secţiilor de votare pe malul stâng, o deschidere masivă şi ostentativă a frontierei interne ar putea aduce pe malul drept autobuze de votanţi. O acţiune concertată - ce partid ar avea capacităţile administrative să o facă? - va umple sacul electoral cu câteva mii sau zeci de mii de voturi. Iar două, trei procente sunt suficiente pentru unele partide ca să treacă pragul în parlament sau, pentru altele, să aducă deputaţi în plus. Într-o asemenea eventualitate, unde vor merge aceste voturi şi cât vor cântări în evaluarea finală a corectitudinii alegerilor din RM - test major pentru parcursul ei democratic - urmează să vedem. Până la a-şi clarifica viziunea faţă de raporturile cu Tiraspolul, Chişinăul trebuie să fie atent ca Tiraspolul să nu vină peste el şi să decidă, abuziv, viitoarea configuraţie politică a RM…

Dan Dungaciu
www.timpul.md

PĂRINTELE AUGUSTIN DESPRE OSEMINTELE SFINTE DE LA AIUD

Un fragment din acest interviu a fost difuzat în reportajul-documentar "Pelerinaj la temniţa prigoniţilor", difuzat anul trecut la TVR1, emisiunea "Semne".
În această zi sfântă - ziua adormirii întru Domnul a lui Valeriu Gafencu - postez mărturia integrală a părintelui Augustin de la Schitul "Înălţarea Sfintei Cruci".
Dumnezeu să-i odihnească!

@CONSIGLIERE DESPRE CIPURILE RFID: "CITEŞTE AROGANTULE ŞI TE MINUNEAZĂ"

@Consigliere este un comentator al articolului publicat de Andrei Bădin pe propriul blog: "Diversiunea duhovnicească" a paşapoartelor cu cipuri biometrice.
Textul ziaristului A.B. nu merita comentat, am trecut repede peste el, însă mi-a atras atenţia o analiza aspră, publicată între comentariile articolului, un punct de vedere la obiect, care convinge şi totodată smereşte: credeam că după cele câteva săptămâni petrecute "intens", nu mai aveam să fiu surprins de nimic în problematica documentelor biometrice.
Eroare!
Nădăjduiesc să-i aflu, vreodată, numele de Botez al acestui comentator - e o simţire proprie de a-l pomeni în rugăciune pentru acest gest de excepţie. În fapt, o mărturisire.
Astfel încât, vă invit să citiţi mai întâi comentariul său de mai jos, apoi să intraţi câteva minute pe situl Hitachi şi abia apoi să mergeţi la pagina sursă.

Ne mai auzim! :)
Doamne, ajută!
R.



[Il Consigliere] spunea ....

Citeste Arogantule si te minuneaza!Cipurile RFID[2] sînt o creaţie tehnologică recentă, menită iniţial să înlocuiască codul de bare de pe produsele din magazine. În general, ele sînt compuse dintr-un cip electronic (care permite stocarea datelor şi alte operaţiuni electronice) conectat la o antenă miniaturală, putînd fi aplicate pe diferite obiecte. Dispozitivul cu antenă poate fi detectat de cititoare speciale. Cipurile RFID sînt de două feluri, active şi pasive, după felul construcţiei lor; astfel, cipurile active sînt conectate la o baterie, iar detectarea lor se poate face de la o distanţă de cel mult 100 de metri, iar cele pasive nu sînt prevăzute cu baterie, ci pot fi citite numai prin apropierea lor de un cîmp electric creat de un cititor special, detectarea lor fiind deocamdată imposibilă la distanţe mai mari de 10 metri. Cînd un cititor RFID emite un semnal radio, cipurile din apropiere reacţionează transmiţînd datele către cititor. Dacă iniţial producerea lor a avut un scop exclusiv comercial, cipurile putînd stoca mult mai multe date decît codul de bare, în ultimii ani mai multe firme producătoare de astfel de dispozitive s-au orientat pe producerea de cipuri şi pentru alte aplicaţii, precum acte de identitate, carduri de sănătate, carduri de credit, bancnote, etc. S-a mers pînă acolo, încît, invocîndu-se anumite situaţii excepţionale, să se urmărească implantarea unor astfel de cipuri în corpul uman.[3] Experimentele au început cu implantarea animalelor de casă, pentru a fi mai uşor recuperate în cazul rătăcirii lor, şi au continuat cu cîteva cazuri umane particulare. „Avantajul” implantului electronic este acela că cipul ar putea fi alimentat în permanenţă de căldura corpului uman, transformîndu-l în cip activ, deci detectabil de la mare distanţă. Deocamdată cipurile RFID implantate oamenilor au fost exclusiv pasive. Din datele pe care le deţinem la momentul de faţă (2009, Ianuarie) progresul tehnologic a permis miniaturizarea cipurilor produse de firma Hitachi (denumite μChip/mu chip) pînă la dimensiunea de 0.04 x 0.04 mm, fiind practic invizibile pentru majoritatea oamenilor. Momentan se produc cîteva miliarde de astfel de cipuri pe an, preţul lor fiind, în medie, puţin peste un eurocent. În cele ce urmează descriem cîteva din avantajele şi din dezavantajele tehnologiei cipurilor RFID, pentru informarea tuturor celor interesaţi, materialele pe această temă fiind extrem de puţine în limba română. Avantaje ale cipurilor RFID: 1. Dată fiind capacitatea de stocare a cipurilor, alăturarea lor unui produs face posibilă identificarea rapidă şi reducerea timpului petrecut de clienţi şi de vînzători la cumpărarea respectivului produs. Cititoare speciale ajută la identificarea şi evaluarea corectă întru-un timp extrem de scurt a tuturor produselor cumpărate de un client fără a mai fi nevoie ca vînzătorul să le treacă pe fiecare în parte prin faţa cititoarelor de coduri de bare. 2. Prezenţa cititoarelor de cipuri RFID pe rafturile supermarketurilor îmbunătăţeşte vînzările anumitor produse, administratorul ştiind cu precizie ce anume s-a vîndut şi în cît timp. Astfel se pot elimina timpii morţi pînă la refacerea stocului în cazul epuizării unui produs şi nevoiapersonalului care să supravegheze rafturile de produse.[4] 3. Controlul anumitor produse farmaceutice de la punctul de producţie la punctul de desfacere elimină posibilitatea dispariţiei substanţelor periculoase sau cu folosire specială şi permite identificarea oricărei încercări de sustragere a lor. 4. Controlul anumitor produse toxice care ar putea ieşi de sub stricta supraveghere. 5. În diferite sporturi desfăşurate contra-cronometru se poate determina cu mult mai multă precizie timpul parcurs pînă la linia de sosire. 6. Prezenţa cipurilor pasive în paşapoarte[5] a fost considerată o experienţă pozitivă de către guvernele ţărilor care le-au introdus pînă azi[6], pentru îmbunătăţirea controlului asupra cetăţenilor lor care călătoresc peste hotare. Anumite ţări permit nu doar citirea respectivului cip la ieşirea/intrarea în ţară, ci şi stocarea acestor date în cipul RFID din paşaport. Dezavantaje ale cipurilor RFID: 1. Codul de bare de pe majoritatea covîrşitoare a produsele aflate azi pe piaţă conţine explicit numărul 666, cu trimitere directă la pasajele din Apocalipsă referitoare la numărul numelui fiarei. Înlocuirea codului de bare cu cipul RFID pentru produsele din comerţ nu a fost niciodată adusă la cunoştinţa publicului ca pe o cucerire ştiinţifică cu care pe viitor vom reuşi să scăpăm de numărul 666 de pe cumpărăturile noastre. Dimpotrivă, cu mult mai grav chiar, prezenţa obligatorie a cipurilor în documentele de identitate personală şi pe majoritatea produselor de pe piaţa viitorilor ani, adică atît la cumpărător, cît şi la produsul cumpărat, ne trimite automat cu gîndul la versetul 13:17 din Apocalipsă: Ca nimeni să nu poată cumpăra sau vinde, fără numai cel ce are semnul, sau numele fiarei, sau numărul numelui ei. Pînă astăzi nici una din firmele producătoare de cipuri RFID nu a făcut dovada lipsei numărului 666 din memoria acestor cipuri pe care unii le vor obligatorii şi în actele de identitate din România. 2. Informaţiile din memoria cipului pot fi citite de către orice cititor, nu doar de către cele specializate. Astfel, cu un simplu calculator performant, orice date, oricît de criptate ar părea, pot fi sparte într-un timp extrem de scurt. Conectarea acestor informaţii cu anumite baze de date publice din cîteva ţări poate oferi în cîteva minute toate informaţiile vitale despre persoana căreia i se scanează (cu ştiinţă sau fără!) un document personal prevăzut cu cip RFID. Din acest moment, posesorul de buletin / paşaport / carnet de conducere / card de sănătate / card de credit[7] care conţine cip devine cea mai uşoară pradă în faţa oricui are un cititor de cipuri RFID şi un calculator. Pretextul eliminării terorismului pentru impunerea acestor cipuri este nimic altceva decît praf în ochi, orice terorist cu o minimă dotare electronică putînd dispune după bunul plac de informaţiile obţinute atît de uşor. Cu atît mai rău se întîmplă în cazul în care anumite state caută să-şi impună controlul total asupra cetăţenilor lor. Se va şti în orice clipă unde sîntem, cu cine sîntem, de unde venim şi încotro ne îndreptăm, ce am cumpărat şi în ce cantitate. Practic libertatea va deveni un mit, o frumoasă amintire de pe vremea părinţilor noştri. 3. Prin prezenţa cititoarelor de cipuri RFID în toate automobilele produse de marile firme auto din 2005 pînă azi, în trenuri, autobuze, avioane, magazine, gări, metrouri[8], şi pe principalele artere de circulaţie s-a început deja impunerea controlului total asupra omenirii. 4. Dimensiunea de astăzi a acestor cipuri le face să fie practic imposibil de detectat cu vreunul din simţurile omeneşti. Necesitatea hranei şi a îmbrăcămintei va face ca nimeni să nu poată sta departe de sistemul electronic de control total. 5. Unicitatea fiecărui cip RFID face ca orice document personal şi ca absolut tot ce se vinde şi se cumpără să poată fi monitorizat cu mare precizie. Prin efectuarea plăţii unui produs prevăzut cu cip nu se dezactivează cipul, ci acesta continuă să rămînă veşnic funcţional. 6. Cantitatea imensă de date cerută de o astfel de dezvoltare a industriei cipurilor RFID face absolut necesară existenţa unor gigantice baze de date unde se vor stoca informaţiile de pe cipuri, tranzacţiile financiare, rutele de călătorie, timpul petrecut în anumite locuri şi alte date ce vor fi folosite după bunul plac al posesorilor acestor baze de date. Conectarea acestor imense baze de date cu bazele de date personale aflate în evidenţa statului sau ale unor terţe companii duce la controlul total asupra individului. 7. Cititoarele de carduri pot fi ascunse în orice tip de material, introducerea lor în uşi, pavaje, podele, rafturi, tejghele, făcînd imposibilă cunoaşterea momentului în care cineva a fost scanat. 8. Microcipurile implantate la animale au provocat cancer în aproximativ 10% din cazurile implanturilor. Ţesutul cancerigen a apărut întotdeauna în jurul cipului RFID.[9] 9. Cipurile RFID sînt sensibile la anumite tipuri de radiaţii ori contactul cu surse încărcate cu electricitate. Astfel, microundele le fac să explodeze, în cazul implanturilor provocînd dezastre biologice. Devine imposibilă folosirea lor la oameni sau animale care au acces în zone cu astfel de radiaţii. 10. Cipurile implantate nu au stabilitate în ţesutul implantat, de multe ori, în urma mişcărilor organismului migrînd din locul unde au fost implantate şi necesitînd intervenţii chirurgicale. De asemenea, ele, în forma în care există astăzi, se pot sparge în interiorul ţesutului şi provoca răni cu diferite grade de pericol. 11. Anumiţi bolnavi din cîteva spitale au primit implanturi cu cipuri RFID fără să îşi dea acordul şi fără să ştie de ele. Astfel s-a întîmplat la clinica de bolnavi Alzheimer West Palm Beach din Florida, începînd cu anul 2007. Astfel de cazuri se pot generaliza, mai ales sub presiunea unor legi sau în cazul unor situaţii extreme precum starea de război. 12. Posesorii de animale de casă au fost obligaţi în Portugalia, Noua Zeelandă, Singapore, Bangkok, şi cîteva state din SUA să îşi implanteze animalele de casă cu cipuri RFID. De asemenea, de cîţiva ani buni şi posesorii de vaci, oi, capre, din România, sînt obligaţi să ataşeze un astfel de cip RFID tuturor animalelor producătoare de lapte, fără vreun motiv raţional. 13. Vigilenţa celor ce sînt chemaţi să verifice autenticitatea actelor va scădea foarte mult, de vreme ce un astfel de cip va certifica datele înscrise şi fotografia din paşaport, determinînd autorităţile să se încreadă în puterea cipului de a nu fi falsificat. Cercetări recente[10] arată că extragerea şi chiar falsificarea datelor din cipul RFID din paşapoarte este cît se poate de simplă pentru cineva cu minime cunoştinţe în domeniul informatic. Mica trecere în revistă de mai sus trage un semnal de alarmă asupra raţionalităţii existenţei cipurilor RFID în actele de identitate din România. Nu au trecut nici 20 de ani de cînd fraţii şi părinţii noştri au murit cu nădejde în suflet strigînd „Libertate, te iubim, ori învingem, ori murim!”. Din Ianuarie 2009 a început, cu o grabă suspectă, eliberarea de paşapoarte şi permise de conducere cu cip RFID, fără ca cineva din România să cunoască în detaliu datele stocate pe cip. Ni s-a spus doar, fără a putea verifica în vreun fel, că vor fi stocate datele personale, imaginea feţei şi a două amprente digitale. Dacă amprentarea unora dintre cetăţenii români din Italia ne-a umplut de indignare pe toţi, la doar cîteva luni după această idee care nu s-a pus în practică nu a fost nici o reacţie din partea nimănui la ideeaamprentării obligatorii a celor ce vor să-şi facă acum paşaport sau carnet de conducere. Putem spune fără să greşim că primirea actelor electronice înseamnă şi nevrînd asocierea numărului 666 cu datele de identitate personală, cu numele propriu şi cu fotografia personală, cu alte cuvinte cu chipul lui Dumnezeu, călcînd cuvîntul Sfîntului Pavel: Au nu ştiţi că trupul vostru este lăcaş Duhului Sfînt ce locuieşte întru voi, pe care îl aveţi de la Dumnezeu, şi nu sînteţi ai voştri? Că sînteţi cumpăraţi cu preţ. Proslăviţi dar pe Dumnezeu în trupul vostru şi întru duhul vostru, care sînt ale lui Dumnezeu. (1 Corintheni 6:19-20) şi aducînd pedeapsa scrisă în cartea Apocalipsei: Şi al treilea înger a urmat lor, zicînd cu glas mare: Oricine se închină fiarei şi chipului ei, şi ia însemnare pe fruntea sa sau pe mîna sa, şi acesta va bea din vinul mîniei lui Dumnezeu cel dres neamestecat în paharul mîniei Lui, şi se va chinui cu foc şi cu piatră pucioasă înaintea Sfinţilor Îngeri şi înaintea Mielului. Şi fumul chinului lor în vecii vecilor se suie; şi nu au odihnă ziua şi noaptea cei ce se închină fiarei şi chipului ei, şi cel ce ia semnul numelui ei. (14:9-11) De asemenea: Şi am auzit Glas mare din Biserică zicînd celor şapte îngeri: Duceţi-vă şi vărsaţi vasele mîniei lui Dumnezeu pe pămînt. Şi s-a dus cel dintîi, şi a vărsat vasul său pe pămînt, şi s-a făcut rană rea şi mare în oamenii cei ce aveau semnul fiarei, şi cei ce s-au închinat chipului ei. (16:1-2) S-a încercat să se spună că nu aceasta (cipul din paşapoarte şi permisele de conducere) este pecetea din Apocalipsă, pentru că nu este pe mînă şi nici pe frunte. Să stăm drepţi în faţa autorităţilor statului care ar trebui să ne apere drepturile, nu să ni le restrîngă, şi să cerem să ni se garanteze prin lege libertatea pentru care fraţii şi părinţii noştri au plătit preţ de sînge. Să le aducem aminte că şi cei ce ne conduc vor da socoteală pentru această mişelească încercare de înrobire a poporului creştin ortodox. Să mărturisim cu preţul vieţii sfînta credinţă ortodoxă, ca să ne învrednicim şi noi de răsplata făgăduită mărturisitorilor Ortodoxiei.

Articolul şi comentariile aici.

ORA DE ŞTIRI, TVR2: "OAMENI ŞI NUMERE"

Dezbaterea de aseară din cel mai bun program de ştiri al Televiziunii publice (Ora de ştiri, Tvr2, ora 21.3o, realizator Claudiu Lucaci) i-a avut ca invitaţi pe deputatul Costică Canacheu (preşedintele Comisiei de apărare din Camera Deputaţilor) şi pe avocata Mihaela Dobre (reprezentanta mai multor Asociaţii de orientare ortodoxă care contestă în instanţă decizia Guvernului României de introducere a paşapoartelor biometrice cu micro-chip RFID). Prin telefon, am ascultat şi punctul de vedere al deputatului Georgian Pop, ferm dar singular printre membrii Comisiei.
Am remarcat cinismul parlamentarului PD-L care a încercat să ne convingă - cu zâmbetul pe buze - că negrul este alb. O întrebare bună ar fi fost dacă deputatul C.C. , ales în colegiul 4 uninominal, sectorul 1, Bucureşti, a întrebat măcar unul dintre alegătorii săi dacă vrea sau nu paşaport cu micro-chip RFID - în plus, dacă a aflat de zecile de mii de români care au declarat în scris că nu vor paşaport cu micro-chip.
Dacă românii ar fi întrebaţi, procentul ar fi asemănător cu cel din campania de vaccinări cu Gardasil, adică 97% ar spune NU!

Alte opinii? Ce părere aveţi, de exemplu, de tinerii ieşeni? Dar de întâlnirea "societăţii civile" cu directorii Serviciilor Secrete? :)

JURNALUL NAŢIONAL: ACTE SMART/ "Un fleac: ne-au cipuit!"

M-am bucurat ca un copil când am aflat despre paşapoartele biometrice. Îmi văzusem visul cu ochii. Mereu să fiu găsită şi cercetată de oricare nătărău de pe planetă, asta e foarte tare. M-am bucurat ca un copil când am auzit c-or să mi se ia amprentele. Uau, mi-am zis, neam de neamul meu n-a văzut aşa ceva, ce cool! Mamă, vino să mă vezi, degeaba m-ai trimis la şcoală, că tot cu deştu' mă semnez. Vom avea cu toţii cip/ Şi vom face cip-cirip.

Motto:
"Şi ea îi sileşte pe toţi, pe cei mici şi pe cei mari, şi pe cei bogaţi şi pe cei săraci, pe cei slobozi şi pe cei robi, ca să-şi pună semn pe mâna lor cea dreaptă sau pe frunte. Încât nimeni să nu poată cumpăra sau vinde, decât numai cel ce are semnul, adică numele fiarei sau numărul numelui fiarei"
(Apocalipsa, 13: 16 - 17)

Mi-am şi imaginat cum or să mi se uite ăia-n ochi şi-or să-mi vadă superbii mei irişi. Ireproductibilii mei irişi. Cu irişi ca ai mei, oricine ar vrea să-şi facă paşaport biometric, sincer! M-am întristat puţin însă. Totuşi, doar atât? Haideţi, băieţi, că puteţi mai mult. Mai luaţi-mi şi alte date. Faceţi-mi analize peste analize, luaţi-mi sângele, luaţi-mi glicemia, luaţi-mi pulsul, stabiliţi-mi zilele de ovulaţie, spuneţi-mi şi mie dacă am ceva la căpăţână, că doar d-aia vă plătesc!

CUM NI SE GARANTEAZĂ DREPTUL LA VIAŢA PRIVATĂ
Art. 26 din Constituţia României, alin 1: "Autorităţile publice respectă şi ocrotesc viaţa intimă, familială şi privată." Lol. Păi cum vine asta, să-mi respecte mie statul viaţa privată, mie, ţie, oricui, probabil, chiar şi sieşi să-şi respecte viaţa privată???? Băi, ce drăguţi sunt! Nu sunt deloc ca, să zicem aşa, cârnaţii ăştia de ziarişti, că nu respectă nimic, n-au scrupule, sunt nişte măgari şi nişte măgăriţe, nişte hahalere de doi bani. Autorităţile, însă, altă treabă. Autorităţile ie băieţi buni, care, cum se iecsprima iei înşişi, "respectă viaţa privată" a omului. Ce oameni cumsecade!

"Art. 2) Persoana fizică are dreptul să dispună de ea însăşi, dacă nu încalcă drepturile şi libertăţile altora, ordinea publică sau bunele moravuri." Looool. Să se facă aşa cine minte?

"Legea nr. 298 din 18 noi. 2008, privind reţinerea datelor generate sau prelucrate de furnizorii de servicii de comunicaţii electronice destinate publicului sau de reţele publice de comunicaţii, precum şi pentru modificarea Legii nr. 506/2004, privind prelucrarea datelor cu caracter personal şi protecţia vieţii private în sectorul comunicaţiilor electronice." Adică, mai pe româneşte, că-ţi ascultă telefonul şi se uită-n mailul tău, că doar îţi respectă viaţa privată, ce nu ţi-e clar? Poate chiar să-ţi asculte şi ce zici în casă, chiar dacă ai telefonul închis. Scrii tu un mail în care înjuri pe româneşte pe ăla care a emis aşa ceva? Îl inviţi la acte de perversitate cu găinile, pe el şi pe neamul lui? El ştie. Ei şi ce!? Îl inviţi să-şi facă lobotomie la tot creierul, poate aşa devine ceva mai prost, că prea e deştept? Îl inviţi să-şi lege trompele, ca nu cumva să mai facă plozi la fel de inteligenţi ca el însuşi? Da, şi care-i treaba? Micile tale defulări de cetăţean frustrat că e căutat şi-n sânge n-ajută nimănui la nimic, dar te mai răcoreşti cât de cât, că doar eşti om, nu eşti parlamentar.

OBLIGAŢIA VIOLĂRII VIEŢII PRIVATE E LEGITIMATĂ DE STAT
"Art. 3, alin 1): Furnizorii de reţele publice de comunicaţii şi furnizorii de comunicaţii electronice destinate publicului au obligaţia (N.B.: OBLIGAŢIA!!! - n.r.) de a asigura, pe cheltuială proprie, crearea şi administrarea unei baze de date în format electronic, în vederea reţinerii următoarelor categorii de date (...): a) date necesare pentru urmărirea şi identificarea sursei unei comunicări; b) date necesare pentru identificarea destinaţiei unei comunicări; c) date necesare pentru a determina data, ora şi durata comunicării; d) date necesare pentru identificarea tipului de comunicare; e) date necesare pentru identificarea echipamentului de comunicaţie al utilizatorului sau a dispozitivelor ce servesc utilizatorului drept echipament; f) date necesare pentru identificarea locaţiei echipamentului de comunicaţii mobile."

Deci, noi ne plătim telefoanele, iar ei au OBLIGAŢIA de a ne intercepta convorbirile. Precum am stabilit de la bun început, aceşti oameni care ne conduc e clar că respectă dreptul la viaţa noastră privată, în rest, nimic deosebit de stabilit.

"1.) Datele se reţin timp de şase luni de la momentul efectuării comunicării." Deci, dragi copii, noi de aici învăţăm că statul român e foarte atent la viaţa privată a omului, i-o respectă foarte mult şi tocmai de aceea îi ascultă telefoanele şi-i interceptează mailurile, tocmai de aceea vrea să-i ia amprentele şi tocmai de aceea vrea să-i ia şi ochii, dintr-un respect extraordinar de mare faţă de propria lui viaţă privată. În plus, pe statul român îl preocupă foarte mult şi siguranţa omului. Pentru că e foarte bun şi pentru că-i pasă foarte mult de om, de omul acesta simplu, de aceşti papă-lapte care suntem noi, pentru că ne iubeşte şi ne ocroteşte, statul român a decis că aşa nu se mai poate şi că toţi oamenii să facă bine să-şi tragă cipuri la paşapoarte.

PARANOICII ŞI DEŞTEPŢII CARE SE RĂDE DE EI
Sunt eu nebună sau ceva nu-i în ordine? Nu înţeleg cum mi se garantează dreptul la viaţa privată dacă mi se ascultă telefonul. Nu înţeleg cum mi se garantează securitatea dacă (e demonstrat, n-o zic eu din capul meu) oricare nătăfleţ din lumea asta poate să falsifice un cip. Cum poate statul român să-mi asigure securitatea dacă oricine din lumea asta, pe baza accesului la internet, cu ajutorul unui cititor (d-ăla care face "bip") şi cu ajutorul propriului meu telefon, poate să-mi reproducă identitatea? Prin urmare, cum poate statul român să-mi asigure securitatea dacă oricare şmenar poate să facă şmenării cu ajutorul identităţii mele, de la capătul celălalt al Pământului? Cum îmi garantează mie statul român accesul la propria mea identitate? La propria mea viaţă? La demnitatea mea, adică la ce a mai rămas din ea?

"Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene. Titlul 1: DEMNITATEA. Art. 1: Demnitatea umană este inviolabilă. Aceasta trebuie respectată şi protejată." M-am liniştit. Dacă mă respectă şi mă protejează UE, pot să dorm liniştită. Nu pot însă să nu mă gândesc la fraţii creştini din Serbia şi Grecia care, pentru că n-au stat aşa liniştiţi ca noi şi nu şi-au pus baza-n UE şi-n grija ei pentru cetăţeni, s-au revoltat împotriva însemnării lor ca pe vite şi au obţinut de la autorităţile lor dreptul la inalienabila demnitate.

Au avut loc şi la noi proteste de stradă, însă nu semnificative ca prezenţă numerică. Poate că prezenţa numerică ar fi fost mai mare dacă ar fi beneficiat de o promovare mai amplă, însă lucrul ăsta nu s-a întâmplat. Acţiunile antibiometrie sunt mai intense, culmea!, pe internet, prin petiţiile semnate online. Spun "culmea", pentru că-i şi văd pe responsabilii cu interceptarea mailului rânjindu-şi fasolea la citirea acestor semnături. Cred că ne consideră foarte drăguţi.

ROMĂNII FAŢĂ CU DICTATURA
Douăzeci de mii de români şi-au exprimat revolta faţă de legea abuzivă a actelor biometrice de identitate. Cei mai mulţi dintre ei sunt creştini practicanţi, care nu-şi pun nădejdea nici în statul român şi nici în marele stat european, ci în Dumnezeu. Mulţi i-au luat de zevzeci, şi le-au râs în nas, şi i-au făcut paranoici. Nu le pasă şi bine fac. Mai bine paranoic decât vită. Cei care se râd de aceşti "paranoici" sunt victimele cele mai bune ale unui sistem care, la adăpostul unor concepte corupte şi al căror sens s-a perimat prin frecventa folosire (demnitate, adevăr, libertate), înţelege să-şi extindă controlul asupra oamenilor, furându-le, practic, viaţa însăşi. E bizar cum ne-am bucurat atât de mult c-am scăpat de o dictatură ca să dăm de altă dictatură, căreia ne supunem (vorbesc de cei care ne fac paranoici şi zevzeci) fără reţinere.

N-o să mai treacă mult şi, sub pretextul creşterii securităţii noastre, or să ne convingă să ne punem cipuri în corp. Unii au deja. Să fie la ei acolo! Dacă lor li se pare comod să facă "bip", mie uneia nu. Paşapoartele biometrice nu sunt decât începutul sfârşitului. Nouă nu ne rămâne decât să stăm cuminţi şi să acceptăm. Sau poate nu!

Luiza Moldovan, Jurnalul Naţional, 10 februarie 2009 (de urmărit şi comentariile cititorilor)


UPDATE: Corina Creţu solicită modificarea Legii 298/2008 privind reţinerea datelor, în contextul unei decizii CEJ

Bruxelles, 10 februarie

Eurodeputata PSD Corina Creţu a cerut, marţi, în contextul deciziei din aceeaşi zi a Curţii Europene de Justiţie (CEJ), modificarea Legii 298/2008 privind reţinerea datelor, în vederea instituirii unor mecanisme de control care să preîntâmpine eventualele abuzuri împotriva vieţii private a cetăţenilor.
"Curtea Europeană de Justiţie de la Luxemburg a respins contestaţia Irlandei, care a atacat baza juridică a Directivei Comisiei Europene nr. 2006/24. Curtea a decis însă pe o chestiune de formă şi nu de fond a dosarului, stabilind că directiva a fost corect adoptată din punct de vedere al bazei juridice. Instanţa nu s-a pronunţat aşadar asupra aspectelor legate de respectarea drepturilor omului, fiind necesar, în opinia mea, ca statele membre -inclusiv România- să acţioneze pentru protejarea adecvată a acestor drepturi, directiva lăsând la latitudinea statelor membre această chestiune. Acest lucru este cu atât mai important cu cât directiva nu mai poate fi contestată, ca urmare a expirării termenului, ţările membre ale UE având obligaţia de a aplica, cel târziu de la 15 martie 2009, prevederile sale", a declarat doamna Creţu.
"Din Legea 298/2008 privind reţinerea datelor generate sau prelucrate de furnizorii de servicii de comunicaţii electronice destinate publicului sau de reţele publice de comunicaţii - legea care transpune directiva în legislaţia românească- lipsesc prevederile care să instituie mecanismele de control necesare pentru a preîntâmpina eventualele abuzuri împotriva dreptului la intimitate al cetăţenilor. Pentru respectarea drepturilor prevăzute de articolele 26 şi 28 din Constituţie, privind viaţa intimă, familială şi privată şi inviolabilitatea corespondenţei, consider că trebuie revăzut conţinutul legii, pentru a exista garanţia că nu se va recurge la înregistrări abuzive. Temerile cetăţenilor sunt reale şi fireşti, cu atât mai mult cu cât încă e vie amintirea perioadei comuniste. In plus, asistăm periodic la reproducerea în presă a înregistrărilor unor discuţii particulare ale persoanelor publice - un fapt inadmisibil pentru un stat de drept", a adăugat europarlamentarul social-democrat.
"Este evident că sporirea posibilităţilor oferite de comunicaţiile electronice pe de o parte permite diversificarea activităţii infracţionale, iar de cealaltă parte, contribuie la perfecţionarea acţiunilor de combatere a sferei infracţionale. E firesc, în aceste condiţii, să existe o colaborare instituţionalizată între furnizorii de servicii de comunicaţii şi autorităţile specializate ale statului. Cu o singura condiţie: să funcţioneze mecanismul necesar şi eficient de control pentru a nu exista riscul unor abuzuri împotriva dreptului la intimitate al cetăţenilor", a conchis Corina Creţu.