Adrian Majuru, Cotidianul: "Cine dracului se joacă cu noi?"

©Bogdan Stanciu

România pare să fie scena unui joc iar poporul român, masa de manevră pentru jucătorii ascunşi, care se distrează, experimentând pe noi tot ceea ce le trece prin cap. Observ cu disperare lipsa de reacţie a acestui popor faţă de metodele absurde de austeritate impuse de marii jucători. Nivelul de trai este în cădere continuă iar frustrările cresc de la o zi la alta; în viaţa noastră totul clocoteşte de nemulţumire iar această furie fierbe zadarnic într-un cazan închis ermetic. Viitorul a eşuat în nostalgiile trecutului iar prezentul aleargă bezmetic, fără direcţie, într-o lume vidată în ceaţă, frig şi mizerie. România este membră NATO şi UE iar cele două organisme internaţionale tolerează ilegalităţile guvernanţilor români precum tăierea salariilor, a pensiilor, concedierile nesăbuite, creşterea numărului de sinucigaşi, fenomen similar genocidului silenţios. Această prăbuşire a României în interior se realizează cu complicitatea celor două organisme. De ce?

Totul se prăbuşeşte iar deprimarea se întinde ca o armă bacteriologică de distrugere în masă. Disponibilizări, salarii diminuate, preţuri tot mai ridicate, codul muncii încălcat sistematic de bunul-plac al zecilor de mii de dictatori microcipaţi cu gustul puterii aparente. Li se oferă statutul de micro-zei. Şi fiecare mic zeu trăieşte cu un real dispreţ pentru zeii inferiori, subalterni, dar şi cuprins de spaima faţă de stăpânii-zei aflaţi deasupra. Nu foarte departe căci au şi ei stăpânii lor. Fiecare stăpân cu sclavii lui şi cu tartorul deasupra.

Poporul român este guvernat prost în mod deliberat. Se ştie. Şi nu se întâmplă nimic. Poporul român este jefuit sistematic de zeci de ani. Se ştie şi nu se întâmplă nimic. Viaţa noastră este distrusă cu tenacitate, fragment cu fragment: slujbele au devenit volatile, poţi fi dat afară chiar şi în timpul concediului de odihnă sau de maternitate; obligativitatea muncii peste program fără să fii plătit pentru efortul tău ne întoarce la epoca Ceauşescu, pentru ca toate regimurile post-revoluţionare sunt de fapt comuniste; cum deschizi gura pentru drepturile tale, eşti executat. În acest joc fronda nu este acceptată. Sunt doar drepturile jucătorilor. Muritorii sunt numai muritori.

Nostalgia după comunism este o aberaţie. Nostalgicii au regimul comunist intact la putere, din 1990 până azi. Ion Iliescu a fost secretar al CC al UTM şi preşedinte de organizaţie a asciaţiilor studenţeşti din RPR încă din anii '50 final, Emil Constantinescu a fost secretar PCR pe Universitate iar Băsescu, şef la Anvers al Societăţii Navale Române în timpul lui Nicolae Ceauşescu. Era cumva trimis neverificat de Securitate şi partid?

Cine dracului se joacă cu noi? În cel fel de joc mizerabil ne-au aruncat liderii politici? Această întrebare nu este adresată unora ca emil boc, traian băsescu, elena udrea, antonescu sau ponta. Oricum au creierii spălaţi şi sunt servitorii mărunţi ai marilor jucători. Şi ceea ce este mai grav, toţi aceştia se află în afara jocului, deşi ei se pretind jucători de succes. În realitate nu sunt decât nişte home-leşi ai istoriei. În interiorul jocului suntem doar noi, victimele, care mai şi plătesc taxe şi impozite pentru această eutanasiere din istorie! Şi deasupra noastră sunt cei pe care nu-i ştim. Dar care, având complicitatea clasei politice, trădătoare şi perversă, s-au făcut stăpâni peste destinele noastre.

Am sentimentul ca până şi clima este manipulată. Jucătorii au puterea să modifice şi peisajul. Să trăim „cât mai bine" şi „confortabil" în moartea noastră lentă şi mizerabilă. Codurile galbene şi portocalii sunt numai pentru dezastre, pentru răul absolut, de la inundaţii la epidemii. Arme psihotronice există. Pot fi create din nimic ploi diluviene, cutremure, călduri toride. Puterile NATO şi UE deţin astfel de arme.

Experimentul numit „România" pare să fie unul de nişă. Este cel mai dur joc. Cel mai dur regim comunist din Europa a fost aici, urmat de cea mai sălbatică realitate capitalistă din vecinătatea lumii civilizate. Comuniştii din fruntea statului de azi au creat o butaforie: dacă ieri vitrinele erau goale, dar buzunarele pline, astăzi plinul s-a mutat în vitrine şi golul în buzunare.

Care sunt regulile jocului? Sunt necunoscute până şi politicienilor, care se dau cunoscători ai puterii. De fapt nu au nici un dram de putere. Cu toţii sunt nişte păpuşi virtuale care pot exploda oricând, spre deliciul jucătorilor. De fapt există o singură regulă: supravieţuieşte cine poate. Acest joc, în care a fost aruncat poporul român, prin indolenţa clasei politice, este o adevărată lecţie darwinistă de viaţă: rezistă cel mai puternic, cel mai grobian, cel mai crud şi fără scrupule. Astfel de hibrizi sunt printre noi şi ne vânează spre salvarea lor de moment. Iar noi ne facem că nu vedem nimic, nu avem reacţii de apărare, stăm asemenea unor fiinţe legumicole şi în deplină deprimare sufletească, aşteptăm să fim vânaţi.

(articol publicat în Cotidianul, duminică 5 decembrie 2010)