Dumnezeu nu apare la ştiri,
Dumnezeu nu omoară delfini,
Dumnezeu nu topeşte gheţari,
Dumnezeu n-are Vis nuclear,
Dumnezeu nu votează-n Senat,
Dumnezeu n-a luptat în Irak,
Prea ocupaţi cu distrugerea lumii oamenii sunt…
Pe Dumnezeu nu-l ia nimeni în seama aici pe Pământ…
Ne-a lăsat să ne facem de cap…
Pe Dumnezeu l-au tipărit pe dolar,
Religia e marketing de război,
Oamenii işi fac cruce, dar privesc în gol!
Ne-a lăsat să ne facem de cap…
Se apropie furtuna,
Se-ntunecă lumea…
Totul se vinde, se cumpără totul,
Banii sunt calea, adevărul şi viaţa.
Iisus nu mai vine…
Dumnezeu se mai uită o dată spre lume,
Nu e nimeni să vadă că-ntinde o mână,
Nu e nimeni s-audă că şoapta iubirii
El încă ne-o spune?
Ne-a lăsat să ne facem de cap…
5 comentarii:
e vama veche?
textul e al lor?
sigur :)
un link relativ de aparenta plecare a lui Dumnezeu din aceasta lume, pe care in fapt nu a parasit-o nici o clipita.
(faceti abstractie de felul in care isi traieste astazi acest interpret( botezat crestin ortodox, ce traieste azi intr-un occident aliena(n)t. ). adevarul - poate si doar partial - l-a spus atunci, ca orice om care suferea (sufera) precum noi toti.
(a nu se lua versurile la propriu daca par putin mai dure, ci in "expresia" lor.)
http://www.dailymotion.com/video/x1ryzd_george-michael-praying-for-time_music
Doamne ai mila si da-ne timp !
http://www.dailymotion.com/video/x1ryzd_george-michael-praying-for-time_music
Parintele Savatie despre anatemizarea comunistilor de catre Sf.Patriarh Tihon
Anatemizarea comuniştilor sau cum a ajuns Lenin în calendarul “ortodox”
Pe 19 ianuarie 1918 patriarhul Tihon al Moscovei a anatemizat pe toţi cei care, fiind botezaţi în Ortodoxie, au ucis oameni nevinovaţi alături de hoarda comunistă. Trei zile mai tîrziu, pe 22 ianuarie, Sinodul local al Bisericii Ortodoxe Ruse a confirmat această anatemă.
Patriarhul Tihon l-a înfruntat pe Lenin pe faţă, protestînd împotriva ucazului privind confiscarea averilor şi bunurilor bisericeşti, precum şi împotriva politicii sîngeroase a acestuia. La rîndul său, Lenin l-a numit pe patriarh „comandant al bandiţilor” care trebuiau să fie „împuşcaţi” şi „spînzuraţi” pretutindeni, în număr cît mai mare (Scrisoarea secretă către Molotov şi membrii Biroului Politic din 22 martie 1922). Cu toate acestea, în aceeaşi scrisoare, Lenin îi sugerează lui Molotov să nu se atingă de patriarh. Patriarhul Tihon era să fie arestat în acelaşi an, petrecînd ultimii ani din viaţă în arest la domiciliu, adică în mănăstirea Donsk din Moscova. Pe 16 mai 1922 toate atribuţiile patriarhale au fost cedate mitropolitului comunist Agatanghel al Iaroslavului. Pe 19 decembrie 1923 are loc un atentat neizbutit, în timpul căruia este ucis chileinicul patriarhului, Iacov Polozov. Pe 25 martie 1925, patriarhul Tihon s-a mutat la Domnul, fiind otrăvit. În 1989, cînd puterea comunistă îşi trăia agonia în URSS, Sinodul Bisericii Ortodoxe Ruse l-a trecut în rîndul sfinţilor pe patriarhul Tihon cu ziua de prăznuire 25 martie.
Anatema aplicată de sfîntul patriarh Tihon comuniştilor şi confirmată de Sinodul Local al Bisericii Ortodoxe Ruse nu a fost abrogată de către nimeni. Ea rămîne în vigoare, chiar dacă anumite personaje din interiorul bisericii au ajuns să cînte osanale „conducătorului noroadelor” şi chiar să-i rezerve o zi de prăznuire în calendarul bisericesc, alături de pomenirea Comunei din Paris şi „praznicul” Răsturnării monarhiei, cum este cazul calendarului tipărit de Patriarhia Moscovei în 1928.
Cu litere mici, îngroşate, sînt menţionate praznicele bisericeşti “obişnuite”, precum ar fi NAŞTEREA DOMNULUI şi altele. Iar cu majuscule îngroşate sînt trecute “Ziua de pomenire a Conducătorului Proletariatului, Vladimir Ilici Lenin”, “Răsturnarea monarhiei (autocraţiei)” şi “Comuna dinParis”.
Tradiţia „înfrăţirii” bisericii cu comunismul pare să-i fi marcat pe unii ierarhi pînă în zilele noastre, nu doar în Rusia, ci şi departe după graniţele ei. Astfel, patriarhul Ierusalimului a socotit de cuviinţă să-l decoreze pe tiranul moldovean, Vladimir Voronin, cu distincţii bisericeşti, iar întîistătătorul bisericii din Antiohia şi-a manifestat admiraţia faţă de liderul comunist, asemuindu-l cu împăraţii bizantini de odinioară. Patriarhul Kiril al Moscovei, mai reţinut în oferirea premiilor, totuşi tolerează o mîndreţe de tablou, cu ramă aurie ca o icoană, răspîndit pe cale bisericească în plină campanie electorală, în care patriarhul şi urmaşul devotat al lui Lenin îşi strîng mîna cu căldură.Cu alte cuvinte, internaţionala comunistă e vie şi dăinuie prin biserică. Dar pînă cînd?
Postări recente pe blogul parintelui ieromonah Savatie Bastovoi
o Primul film adevărat despre Revoluţia de la Chişinău
o Anatemizarea comuniştilor sau cum a ajuns Lenin în calendarul “ortodox”
o Părintele Pavel Borşevschi: “Cum poţi să calci cu bocancul pe organele genitale şi să zici: să nu mai aveţi sămînţă în voi?”!
o “E vreme s-arunci pietre…” (Un cîntec de Savatie Baştovoi).
Trimiteți un comentariu