ALIN FUMURESCU: PATRIARHUL MARTA

„Marto, Marto, pentru multe lucruri te îngrijorezi şi te frămânţi tu, dar un singur lucru trebuieşte. Maria şi-a ales partea cea bună, care nu i se va lua.” (Luca, 10:41-2) 

 

Patriarhul Daniel e un om gospodar. Ştie să administreze cu pricepere averile Bisericii pe care o păstoreşte. Scoate bani din piatră seacă, înfiinţează posturi de radio şi televiziune, plăteşte purtători de cuvânt şi formatori de imagine, găseşte sponsori etc. În limbaj laic e un excelent manager. Ştie cu ce se mănâncă şi politica: crizele financiare, fie ele şi mondiale, vin şi pleacă, alegerile rămân. Criză sau nu, voturile nu se devalorizează. Când bugetele se subţiază, salariile îngheaţă sau scad, Prea Fericitul a reuşit performanţa de a stoarce de la parlamentari câteva miliarde bune pentru biserici, başca singura creştere salarială a anului - cea a preoţilor. Cu un drum a legat mai strâns Biserica de stat, dar asta nu pare să aibă vreo importanţă. Nu s-a milogit, cum greşit au interpretat răuvoitorii. De milogit se milogesc neputincioşii. PF Daniel şantajează fără să şantajeze. Ce vreţi? Economia n-are mamă, n-are tată, e născută de o mătuşă care nu ţine de foame.

Dovada? Pastorala de Paşte. Ştiu. E greu să scrii o pastorală bună: originală, captivantă şi cu un mesaj clar în acelaşi timp. Timp de aproape două mii de ani s-a dezbătut, s-a scris, s-a vorbit despre Înviere atât de mult încât până şi speranţa de a putea atinge deodată toate cele trei obiective pare imposibilă. Nu degeaba pasajul din Ioan Hrisostomul a devenit centrul liturghiei pascale. Nu degeaba puţină lume se mai oboseşte să le citească sau să le asculte. Ce poţi zice mai mult sau mai bine? Ei bine, ÎPS Anania a reuşit, şi în acest an, să arate că se poate scrie ceva mişcător în adevăratul sens al cuvântului - acela de a te mişca să faci ceva. Nu trebuie să mă credeţi pe cuvânt. E suficient să o citiţi.

Prea Fericitul Daniel a făcut şi el ce-a putut şi ce-a ştiut - un apel străveziu către sponsori. Bate şaua spiritualităţii să priceapă iapa lui Becali şi a altora ca el. Banii, aflăm, pot fi folosiţi pentru „dezvoltarea spirituală”. Urmează o înşiruire contabilicească de citate biblice în stare să plictisească până şi un pustnic, toate menite a mai stoarce, dacă se poate, un ban de pe urma celor dispuşi să parieze, din disperare, până şi pe Dumnezeu. Pastorii protestanţi, nevoiţi să se descurce singuri, sunt - din acest punct de vedere - mult mai convingători. Ca un credincios ce mă declar (ajută necredinţei mele), am pretenţii mai mari. Nu degeaba zicem Sfântul Duh, nu Sfântul Spirit. Sunt bune şi logica, şi pâinea, nimeni nu zice nu, dar Marta nu trăieşte numai cu pâine.

Alin Fumurescu, Cotidianul, 22 aprilie 2009