MIELUL ŞI FIARA

Unele dintre tendinţele autoritariste ale guvernelor, urmate de decizii concrete în planul legislativ, surprind şi îngrijorează prin faptul că situaţiile nou create evocă asemănări tulburătoare cu previziunile din Cartea Apocalipsei. Hotărârile privitoare la măsurile de securitate în curs de implementare în domeniul evidenţei populaţiei stârnesc nu numai reacţii faţă de îngrădirea drepturilor omului, dar şi, în ceea ce îi  priveşte pe credincioşi, sentimente de respingere faţă de trimiterile concrete la semnul Fiarei (666), întâlnit în codurile de bare, dar şi faţă de codificările paşapoartelor biometrice, aflate pe cale să devină condiţie obligatorie pentru exprimarea şi manifestarea dreptului la libera circulaţie a cetăţenilor.

Interlocutori: P.S. Iustinian, Episcopul Maramureşului şi Sătmarului, părintele Iustin Pârvu, stareţul mănăstirii Petru Vodă, jud. Neamţ, pr. prof. univ. dr. Ioan Chirilă, decanul Facultăţii de Teologie Ortodoxă din Cluj-Napoca, pr. dr. Mihai Valică, parohia “Sf. Treime”, Vatra Dornei, părintele Petru Bagacian, Gherla,  Radu Preda, Asociaţia "INTER", Cluj-Napoca, Maria Bagacian,  profesoară de religie, Gherla, monahul Filotheu, mănăstirea Petru Vodă.

 

Producător: Dan Micu

Editor imagine: Lucia Mocensz

Director de imagine: Ion Cristodulo

Realizator: Rafael Udrişte

Reportaj-documentar difuzat la TVR1, SEMNE, 25 aprilie 2009

UPDATE: Interviul integral acordat Televiziunii Române de Părintele Iustin pe 10 aprilie 2009

CINE SE TEME DE CETĂŢENIA EUROPEANĂ PENTRU BASARABENI?

foto: clujeanul.ro

„O cercetare a istoriei contorsionate a acestui teritoriu ne ajută să înţelegem originile acestei confuzii legate de identitatea moldovenească… Problemele identităţii moldoveneşti trec dincolo de geografie şi cetăţenie; ajung chiar la nivelul limbii şi al conştiinţei”.
(Louis O’Neil, „The World Street Journal”, 21 aprilie 2009)

Poticnirea Bruxellesului pe Prut
Măcinată de propriile crize şi neputinţe, Europa instituţională demonstrează astăzi că nu doreşte să intre în nicio bătălie majoră în numele vecinătăţilor ei. Vrea stabilitate, nu extindere. Din această perspectivă, Summitul Parteneriatului Estic (PE) de la Praga este un veritabil test. RM va fi, după toate aparenţele, invitată. Dar ce va reprezenta asta? O victorie a diplomaţiei de la Chişinău? Nu. Dimpotrivă! Invitarea Chişinăului în PE - alături de state şi lideri pentru care democraţia este doar un decor - spune multe. RM e plasată, ferm şi deliberat, în cadrul acestui pachet fără şanse de integrare. Un stat latin, cu proximitate euroatlantică, care vorbeşte o limbă oficială a UE, cade acum de pe harta Europei şi rămâne în zona gri a integrării fără europenizare şi stabilităţii fără dezvoltare. Asta înseamnă, de fapt, invitaţia RM la Summitul de la 7 mai. De azi înainte, Moldova nu se va mai compara cu România sau statele baltice, ci cu Belarus, Armenia sau Azerbaidjan.

Moldova cade de pe hartă. Dar cetăţenii ei?
În faţa acestei crase lipse de proiect faţă de RM, poziţia României, exprimată prin discursul preşedintelui Băsescu, pivotează în jurul ideii de cetăţenie română. Subiectul - ştim asta - stă deseori sub semnul unor distorsiuni sau clişee. Doar un exemplu, din multele care stau la îndemână şi care arată cât de falsă este percepţia noastră faţă de asumările identitare din RM. În cadrul Barometrului de Opinie publică (IMAS - IPP), fiind întrebaţi care e motivul principal pentru care intenţionează să obţină sau deja au obţinut cetăţenia română, 48,5% din respondenţi au răspuns că au nevoie de cetăţenie pentru a se deplasa liber în România, 32% - pentru că se simt români, 10,2% - pentru a se putea deplasa liber în UE şi doar 7% - pentru a pleca să muncească peste hotare. Asta spun cifrele. Problema este următoarea: de ce percepţia publică este astăzi dominată de ideea că basarabenii vor cetăţenia (doar) pentru a pleca în Occident? Pe ce se bazează această idee? Că există o asemenea opţiune este evident. Dar că ea este unică sau chiar dominantă, nu. În esenţă, chestiunea acordării cetăţeniei nu este încorsetată de niciun aquis communitaire (după cum arată istoria UE sau recenta decizie a Franţei de a modifica procedurile de acordare a cetăţeniei). Cu toate acestea, este nevoie ca măsura să fie bine şi convingător argumentată, iar clişeele - eliminate.

Nu este doar o problemă naţională
Primul clişeu legat de acordarea cetăţeniei este naţionalizarea excesivă a acestui gest. Problematica acordării cetăţeniei române pentru cetăţenii RM trebuie pusă în contextul europenizării RM, ca o soluţie eficientă pentru obţinerea acestui obiectiv. Acordarea cetăţeniei române, implicit europene, va induce o dinamică în interiorul societăţii din RM care, din păcate, acum nu există. Şi nu se vede deocamdată de unde ar apărea ea… E vorba despre acel factor dinamizator ce mişcă societatea sau generează o tensiune pozitivă în interiorul ei. Cineva cu paşaportul românesc în buzunar e mult mai relaxat - psihologic, înainte de toate - pentru viitorul lui şi al copiilor săi. O parte din timorarea pe care o poate resimţi cineva în raport cu autorităţile, instituţiile şi birocraţia de stat - fie că este om de afaceri, intelectual, mic întreprinzător - dispare ori se diminuează semnificativ. Orice s-ar întâmpla, el ştie că există o protecţie - element care funcţionează, într-o primă instanţă, la nivel psihologic. Şi care nu trebuie neglijat nici la Chişinău sau Bucureşti, dar nici la Washington sau la Bruxelles, în condiţiile în care s-au înregistrat atâtea proiecte eşuate aici, iar europenizarea şi modernizarea merg atât de dificil...

Nu „goleşte” R. Moldova
Al doilea clişeu ideologic este cel după care acordarea cetăţeniei române ar „goli” RM. Şi, implicit, s-ar repopula acest teritoriu cu slavi, în special, ruşi. Afirmaţia este aberantă, nu doar pentru că nimeni nu a făcut o demonstraţie legată de ce anume ar genera un „exod” al ruşilor acolo, dar şi pentru că statisticile din anii trecuţi arată limpede că aşa ceva nu există. Dincolo de aceste argumente, afirmaţia că cetăţenia română goleşte RM este o eroare. Nu cetăţenia goleşte RM, ci mecanismul vizelor generează, mai degradă, aşa ceva! Având cetăţenia, problema respectivei persoane nu mai este cum să plece mai repede din RM, dacă vrea să facă asta, căci obsesia plecării în Vest nu se mai pune. Poate pleca oricând. Prim urmare, chiar şi când pleacă să muncească, este mult mai probabil să se întoarcă acasă şi să încerce să trăiască european acolo, chiar să clădească o afacere, decât să se stabilească undeva în Occident sau în România cu ipoteza revenirii cândva, nu se ştie când. Această protecţie psihologică nu o are posesorul (doar) de viză pentru UE - o viză ce nu se obţine uşor şi care, odată obţinută, nu ai întotdeauna garanţia că va fi obţinută şi a doua oară. La care se adaugă şi procesul umilitor în care eşti implicat de fiecare dată când aplici, oriunde aplici.

Nu are legătură cu problema transnistreană
Al treilea clişeu este faptul că cetăţenia română ar periclita soluţionarea problemei transnistrene. Iarăşi eroare! Dacă dăm înapoi filmul evoluţiilor acestui conflict, vom vedea că problematică cetăţeniei române nu a jucat niciun rol. Cei care insistă, totuşi, asupra acestui lucru ar trebui să ne explice cum se face că, deşi poziţia pro-rusă de după 2001 a preşedintelui Voronin şi a PCRM a coincis, practic, cu perioada în care acordarea cetăţeniei române a fost blocată, nu s-a sesizat niciun progres în soluţionarea conflictului transnistrean? Pentru că ar fi fost îndeplinite toate condiţiile, în această perspectivă: pro-rusism şi anti-occidentalism din punct de vedere politic la Chişinău şi, concomitent, decuplarea de România, inclusiv prin stoparea procesului de acordare a cetăţeniei. Şi rezultatul a fost nul. A lega acordarea cetăţeniei române de soluţionarea conflictului transnistrean e o ţintă falsă. În plus, faptul că Tiraspolul s-ar opune unui asemenea gest este iarăşi irelevant.
Dacă ar fi să construim politici euroatlantice exclusiv pe ce spune Igor Smirnov, ar trebui, ca prim lucru, să schimbăm formatul de negocieri în chestiunea transnistreană. Titlul de personae non-gratae în Transnistria aplicat de liderul nerecunoscutei republici ambasadorilor SUA şi al Cehiei din RM, precum şi reprezentantului UE pentru RM, a dat un semnal clar: SUA şi UE nu au ce căuta (nici) la tratative.

Dan Dungaciu, Timpul

UPDATE: Declaraţiile de presă ale preşedintelui Voronin şi ale reprezentantului preşedinţiei U.E., Mirek  Topolanek, la sfârşitul întâlnirii frăţeşti de miercuri. Românii au fost călcaţi în picioare... Cine sare în apărarea lor?

REVOLUŢIA FĂRĂ EROI

http://savatie.wordpress.com

În zilele care au trecut am văzut cît costă o viaţă de om pentru lumea în care trăim. Pot muri zeci, sute şi alte mii să fie bătuţi şi violaţi de către cei care ar trebui să-i apere, dar oamenii îşi continuă mersul prin viaţă nestingheriţi. Oamenii au devenit nu doar indiferenţi, ci şi cruzi.

Pe foarte puţini îi mai interesează durerea aproapelui. Am fost în Chişinău în ziua cînd televiziunea moldovenească transmitea ameninţările preşedintelui că va folosi gloanţe dacă tinerii vor mai ieşi în stradă. Am intrat în acea zi în capitală pe drumul dinspre Tiraspol şi am văzut maşinile de poliţie care pîndeau ca nişte tîlhari. Străzile Chişinăului erau pustii şi aerul era îmbîcsit de frică şi cruzime. Între timp sute de oameni erau bătuţi în secţiile de poliţie din Chişinău şi de aiurea, iar unii dintre ei muriseră deja, fără ca cineva să o ştie...

Ororile petrecute în acest aprilie la Chişinău sînt doar vîrful aisbergului unui sistem întreţinut prin tortură şi şantaj.

Ceea ce îi preocupă acum pe gazetari este să demonstreze cît de regizată a fost revoluţia de la Chişinău. Unii dintre fraţii noştri români îşi aduc aminte că au avut colegi de şcoală basarabeni care vorbeau ruseşte. Alţii le reproşează că nu s-au unit cu România. Alţii, mai ortodocşi, îi acuză pentru că au arborat steagul UE pe Parlament. Şi aşa mai departe. Puţini mai vorbesc de suferinţa familiilor care şi-au ridicat băieţii morţi şi de cei circa o mie de băieţi şi bărbaţi cu plămînii dezbătuţi şi oasele rupre care zac acum cine ştie pe unde.

Am văzut că trăiesc într-o lume de şacali. În prima zi, în ceasurile următoare incendierii Parlamentului şi Preşedinţiei, oamenii erau cuprinşi de flăcările libertăţii şi îi aclamau pe cei care au arătat atîta curaj. Pînă şi presa moscovită vorbea de Revoluţie la Chişinău, dînd titluri de genul: „Studenţii i-au dat jos pe comunişti”. A doua zi entuziasmul a început să scadă printre comentatorii străini care au fost urecheaţi de oculta internaţională pentru că încurajează vulgul la revoltă. Chişinăul însă mai ardea de speranţă.

Veţi spune că totul a fost regizat. Da. Şi? Morţii care mor în aceste scenarii drăceşti nu sînt morţi? Eu personal îi admir, deşi îmi dau bine seama că au acţionat dintr-o mare şi pură naivitate. Dar ce frumoasă e naivitatea lor pe lîngă laşitatea şi viclenia mai marilor acestei lumi.

Dacă mai marii lumii sînt lupi care au ajuns paznici la stînă, şleahta care vorbeşte acum de „violenţe” în rîndurile protestatarilor sînt şacali. Oare nu au aruncat mii de oameni cu pietre, şi multe alte mii îi aclamau? Oare nu se fotografiau şi copiii şi bătrînii în fotoliile parlamentarilor? Oare nu erau toţi mînaţi de eroismul văzut în filmele americane şi în cărţile de istorie? Sigur că aşa a fost, dar laşii îşi trădează acum fraţii pentru a nu fi acuzaţi ei.

Forurile internaţionale care acuză violenţa tinerilor de la Chişinău ar trebuie mai întîi să interzică propagarea violenţei prin desenele animate şi filmele în care nu trece un minut fără ca ceva să ia foc sau cineva să fie ucis. În majoritatea filmelor eroii pozitivi îi bat pe poliţişti şi nu li se întîmplă nimic, ba chiar sînt declaraţi după aceea salvatori. Iată că moldovenii au luat de bune filmele voastre şi au dat jos zidul de poliţişti pentru a-şi face dreptate aşa cum au văzut în filme. Sînt nebuni, dar i-aţi înnebunit voi!

Acum despre scenarii. A fost, desigur, un scenariu, dar el şi-a depăşit cu mult limitele.

Mai întîi, pentru că dacă tinerii aceia ar fi venit pregătiţi de bătaie şi-ar fi acoperit capetele cu ciorapi, aşa cum fac toţi protestatarii violenţi pe care ni-i arată ţările europene. Apoi, ar fi venit înarmaţi cu beţe şi răngi, deoarece orice basarabean care a depăşit vîrsta de 18 ani ştie cum bat trupele speciale de la Chişinău.

Aşadar, am avut protestatari neînarmaţi şi cu feţele descoperite care au sărit pe scutierii ascunşi după coifuri şi înarmaţi cu bastoane.

Provocarea trebuia să se reducă la cîteva pietre aruncate în scuturile poliţiştilor şi la spargerea cîtorva geamuri pentru a învinui opoziţia de vandalism. Nimeni nu s-a aşteptat că vor fi atîtea pietre. Celor care afirmă că „persoanele violente” au fost identificate, le spunem doar că există fotografii care surprind mii de pietre în aer. Adică o mie de persoane aruncînd pietre în acelaşi moment. Fiecare piatră cîntărea între unul şi trei kg (erau bucăţi din plăcile de granit şi caldarîmul cu care era pavată piaţa şi treptele clădirilor).

Lupta cu pietre a durat cîteva ore. Aruncătorii oboseau şi se schimbau cu rîndul prin rotaţie. Poliţia nu a fost pregătită pentru un astfel de atac, pentru că nicăieri nu aţi mai văzut ciocniri de stradă cu mii de pietre mai grele de un kg. Era normal ca poliţia să cedeze, de vreme ce nu au folosit focul de armă. Ca să nu mai spunem că comandantul detaşamentului Scut a declarat zilele trecute că mulţi dintre poliţişti au refuzat să bată deoarece şi-au recunoscut în mulţime fraţii şi rudele.

Că Vladimir Voronin şi consilierii săi nu se aşteptau la o astfel de turnură, o arată faptul că preşedeintele se afla în acele momente în cabinetul său. Nu, el nu a venit la servici în acea zi pentru a vorbi mulţimii, ci pentru a da interviu după ce se spărgeau cîteva geamuri. Frica însă l-a cuprins pe tiranul comunist, ştiut fiind că toţi tiranii sînt nişte laşi, şi cel care a stat opt ani în fruntea ţării a fugit scos prin spate de securitate în loc să iasă pe trepte şi să vorbească poporului.

Voronin a fost primul care a declarat în aceeaşi seară că actele de vandalism au fost săvîrşite de recidivişti şi tineri „drogaţi” şi beţi. Să ne mai mirăm acum că opoziţia a preluat acelaşi refren, după ce i-a făcut lui Voronin hatîrul de a cere renumărarea voturilor în loc să ceară judecarea sistemului criminal comunist?

Miile care au aruncat cu pietre erau identificaţi de poliţie după rănile de pe mîini. Granitul aspru şi colţuros le-a jupuit pielea de pe palme. Aşa se explică de ce persoanele maltratate aveau palmele strivite de bocanci. Poliţiştii îi loveau cu bastonul şi le săreau cu bocancii pe mîinile care au îndrăznit să arunce pietre în sfînta preşedenţie comunistă.

Cei care susţin ipoteza voroniană a provocatorilor din rîndurile recidiviştilor îşi trădează poporul. După ce opinia publică va fi convinsă de acest fapt, nimeni nu va mai ieşi să-i apere pe cei arestaţi. Iar ei vor fi mii. Veţi spune că penitenciarele din Moldova sînt şi aşa arhipline. Dar cine a zis că toţi aceşti oameni vor fi arestaţi pentru a fi ţinuţi în închisori? Ei vor fi un bun venit pentru mafia comunistă, deoarece li se vor cere sume mari de bani în schimbul eliberării, aşa cum se face în Moldova noastră de după 90. În ce priveşte amnistiaţii preşedintelui, în curînd se va afla cine a fost eliberat din puşcării şi pentru cîţi bani, pentră că dintre victimele represaliilor din aprilie 2009 nu a fost eliberat mai nimeni.

Aşadar, cei care în manualele de istorie şi în filme sînt declaraţi eroi, la Chişinău au ajuns să fie numiţi bandiţi. Vi se pare că ceea ce s-a întîmplat nu a fost o revoluţie? Iar eu zic că a fost. O revoluţie care poate nu a schimbat lumea, dar care a dezgolit-o şi a arătat-o aşa cum este. Revoluţia s-a făcut înăuntrul nostru. O revoluţie fără eroi, dar cu atît mai vrednică şi mai curată.

Oare nu aţi înţeles încă? Lumea nu mai are nevoie de eroi pentru că are nevoie de sclavi...

Părintele ieromonah Savatie Baştovoi
membru al Uniunii Jurnaliştilor
din Republica Moldova

ALIN FUMURESCU: PATRIARHUL MARTA

„Marto, Marto, pentru multe lucruri te îngrijorezi şi te frămânţi tu, dar un singur lucru trebuieşte. Maria şi-a ales partea cea bună, care nu i se va lua.” (Luca, 10:41-2) 

 

Patriarhul Daniel e un om gospodar. Ştie să administreze cu pricepere averile Bisericii pe care o păstoreşte. Scoate bani din piatră seacă, înfiinţează posturi de radio şi televiziune, plăteşte purtători de cuvânt şi formatori de imagine, găseşte sponsori etc. În limbaj laic e un excelent manager. Ştie cu ce se mănâncă şi politica: crizele financiare, fie ele şi mondiale, vin şi pleacă, alegerile rămân. Criză sau nu, voturile nu se devalorizează. Când bugetele se subţiază, salariile îngheaţă sau scad, Prea Fericitul a reuşit performanţa de a stoarce de la parlamentari câteva miliarde bune pentru biserici, başca singura creştere salarială a anului - cea a preoţilor. Cu un drum a legat mai strâns Biserica de stat, dar asta nu pare să aibă vreo importanţă. Nu s-a milogit, cum greşit au interpretat răuvoitorii. De milogit se milogesc neputincioşii. PF Daniel şantajează fără să şantajeze. Ce vreţi? Economia n-are mamă, n-are tată, e născută de o mătuşă care nu ţine de foame.

Dovada? Pastorala de Paşte. Ştiu. E greu să scrii o pastorală bună: originală, captivantă şi cu un mesaj clar în acelaşi timp. Timp de aproape două mii de ani s-a dezbătut, s-a scris, s-a vorbit despre Înviere atât de mult încât până şi speranţa de a putea atinge deodată toate cele trei obiective pare imposibilă. Nu degeaba pasajul din Ioan Hrisostomul a devenit centrul liturghiei pascale. Nu degeaba puţină lume se mai oboseşte să le citească sau să le asculte. Ce poţi zice mai mult sau mai bine? Ei bine, ÎPS Anania a reuşit, şi în acest an, să arate că se poate scrie ceva mişcător în adevăratul sens al cuvântului - acela de a te mişca să faci ceva. Nu trebuie să mă credeţi pe cuvânt. E suficient să o citiţi.

Prea Fericitul Daniel a făcut şi el ce-a putut şi ce-a ştiut - un apel străveziu către sponsori. Bate şaua spiritualităţii să priceapă iapa lui Becali şi a altora ca el. Banii, aflăm, pot fi folosiţi pentru „dezvoltarea spirituală”. Urmează o înşiruire contabilicească de citate biblice în stare să plictisească până şi un pustnic, toate menite a mai stoarce, dacă se poate, un ban de pe urma celor dispuşi să parieze, din disperare, până şi pe Dumnezeu. Pastorii protestanţi, nevoiţi să se descurce singuri, sunt - din acest punct de vedere - mult mai convingători. Ca un credincios ce mă declar (ajută necredinţei mele), am pretenţii mai mari. Nu degeaba zicem Sfântul Duh, nu Sfântul Spirit. Sunt bune şi logica, şi pâinea, nimeni nu zice nu, dar Marta nu trăieşte numai cu pâine.

Alin Fumurescu, Cotidianul, 22 aprilie 2009

 

HRISTOS A ÎNVIAT!

Pogorîtu-Te-ai întru cele mai de jos ale pămîntului şi ai sfărîmat
încuietorile cele veşnice, care ţineau pe cei legaţi, Hristoase, şi a
treia zi, precum Iona din chit, ai înviat din mormînt. (Sfîntul Ioan
Damaschin, din peasna a 6-a a Slujbei Învierii)

VINEREA MARE, ZI DE DOLIU INTERNAŢIONAL PENTRU VICTIMELE REGIMULUI TOTALITARIST COMUNIST DIN BASARABIA

Forumul Anticomunist din Moldova (F.A.M.) anunţă Vinerea Mare, 17 aprilie, zi de doliu internaţional pentru jertfele totalitarismului comunist, Valeriu Boboc, precum şi pentru toţi morţii nedeclaraţi încă şi pentru care vor fi emise expertize medico-legale false.

Facem apel către toţi românii din întreaga lume, cît şi către toţi cei solidari cu protestatarii de la Chişinău, ca începînd cu ziua de azi să-şi exprime solidaritatea cu familiile victimelor represaliilor comuniste prin legarea panglicilor negre la maşini, la geamuri şi, pur şi simplu, la mînă sau la piept.

De asemenea, cerem protecţie internaţională pentru TOŢI participanţii la protestele din 6-7-8 aprilie, nu doar pentru cei din ultimile rînduri!

Cerem dreptul la un tratament adecvat pentru TOŢI protestatarii, inclusiv pentru cei implicaţi în ciocnirile fizice şi în actele de escaladare şi incendiere a clădirilor Parlamentului şi Preşedenţiei.

A cere protecţie internaţională doar pentru cei aflaţi în ultimile rînduri este de fapt o lipsă de reacţie!

14 aprilie 2009, Chişinău

UPDATE: APELUL PĂRINTELUI IUSTIN PÂRVU, STAREŢUL MĂNĂSTIRII PETRU VODĂ CĂTRE PREŞEDINTELE ROMÂNIEI, TRAIAN BĂSESCU

Răspândiţi lumina Învierii lui Hristos şi în suflete bieţilor basarabeni şi oferiţi-le cetăţenia română!

Eu îmi ofer cetăţenia mea unui basarabean prigonit!

Domnule preşedinte Traian Băsescu,

Cu multă durere în suflet vă adresez acest mesaj eu, nevrednicul şi smeritul monah din munţii Neamţului, care am jurat în faţa altarului lui Dumnezeu că voi apăra credinţa şi neamul românesc. Îndrăznesc să vă adresez acest cuvânt pentru că inima şi conştiinţa în faţa Evangheliei lui Hristos nu mă lasă să trec cu vederea necazurile şi durerile care s-au năpustit asupra fraţilor noştri basarabeni, acum în perioada aceasta a Patimilor Domnului.

Sub epitrahilul meu, la spovedanie, am ascultat multe din păsurile şi suspinurile fiilor basarabeni şi le înţeleg prea bine amarul şi suferinţa.

Astăzi, vrăjmaşul diavol s-a năpustit ca o fiară sălbatică asupra creştinilor ortodocşi basarabeni, în această săptămână frumoasă a Patimilor Domnului nostru Iisus Hristos, când fiecare creştin trebuia să fie la casa lui liniştit, să se pregătească duhovniceşte, să îşi spele păcatele prin Sf. Împărtăşanie, prin care îşi curăţă viaţa lui precum ograda şi locul unde sălăşluieşte de veacuri, cu părinţii şi strămoşii lui. Iată că vrăjmaşul a găsit mijloacele să tulbure toată liniştea şi pacea românilor noştri ortodocşi de peste Prut. Oare cum vom putea cânta noi Hristos a înviat, ştiind că fraţii noştri de dincolo nu pot să se mai bucure de frumuseţea Învierii lui Hristos?

Ştiţi, Domnia voastră, ce cântare este mai aleasă în aceste sărbători de Paşti, pe buzele tuturor credincioşilor? Se cheamă Ziua Învierii: „Ziua Învierii, să ne luminăm popoare şi unii pe alţii să ne îmbrăţişăm”. Oare cu vorbe goale ne vom putea îmbrăţişa fraţii noştri suferinzi de peste Prut, mamele îndurerate care plâng fiii lor zdrobiţi şi internaţi în spitale, unii morţi, cum este cazul tinerilor martiri ai Cruciadei Copiilor Valeriu Boboc şi Ion Tabuleac? Aceşti tineri frumoşi şi curajoşi, care s-au ridicat împotriva mârşăviilor roşii, zac sărmanii în patul spitalelor cu trupurile lor lovite şi maltratate de către urâciunea pustiirii pe pământ.

Acest sistem bolşevic îl cunosc prea bine, Domnia voastră! Acest sistem mi-a mâncat 17 ani din viaţă şi port în trupul şi în sufletul meu semnele şi rănile acestei fiare bolşevice, doar pentru că am iubit libertatea în Hristos. Ceea ce se întâmplă la ora aceasta pentru noi nu este nicio noutate. Ci este ceea ce s-a mai întâmplat prin 1946, 47, 48, pe străzile Bucureştiului când erau distruşi, maltrataţi şi urmăriţi cei mai buni fii ai neamului nostru, teroare care a continuat până în campania bolşevică de arestare a generaţiilor 1948, 1964. Cu toată ura şi răutatea s-au năpustit asupra tineretului nostru şi a lumii noastre creştin-ortodoxe, de care se temeau şi se tem şi acum, nu cumva să se reîntroneze viaţa noastră creştin ortodoxă pe planul acesta al Europei de Răsărit. Este aceeaşi mare Rusie de altădată ortodoxă şi care îşi întindea pretenţiile asupra Balcanilor cu forţele ei panslaviste sub firma ocrotitoare a creştinismului ortodox.

Iată, aceiaşi comunişti de atunci s-au năpustit şi asupra fraţilor noştri basarabeni acum, secerând cu secera bolşevică sufletele nevinovate ale acestor tineri curajoşi şi bătând piroane cu ciocanul roşu în inimile îndurerate ale sărmanelor mame care se frământă cu nelinişte neştiind ce urgie va mai aduce şi ziua de mâine sau chiar sărbătoarea Învierii Domnului, şi nu găsesc nicăieri o mângâiere... de parcă am fi neamul cel mai condamnat de pe lumea aceasta.

Domnule preşedinte, aduceţi acestui neam mângâiere! Aduceţi o veste bună mamelor şi tinerilor basarabeni! Pentru că, să ştiţi, Domnule preşedinte: creştinii ortodocşi sunt temelia acestor neamuri din Răsărit! Nu uitaţi că Hristos S-a răstignit şi a înviat şi pentru românii de peste Prut!

Răspândiţi lumina Învierii lui Hristos şi în suflete bieţilor basarabeni şi oferiţi-le cetăţenia română! Dacă celelalte forme de guvernământ nu au făcut-o până acum, pentru că slujesc aceluiaşi sistem bolşevic, faceţi-o Dumneavoastră! Pe ei nu i-a interesat nimic decât să fie cât mai votaţi pe încă 4 ani, abuzând de ignoranţa unui întreg popor.

Aveţi curajul şi puterea, Domnule preşedinte, să vă împotriviţi fiarei comuniste! Ajutorul îl veţi primi de la Domnul nostru Iisus Hristos şi veţi avea sprijinul milioanelor de ortodocşi ai acestui neam. Să nu nădăjduim în puteri străine, că nu le pasă, Domnule preşedinte! Faţă de conflictul acesta din Basarabia, grăit-a vreun occidental? Grăit-a oare Comitetul European? Ne-a sărit Uniunea Europeană în ajutor? Oare nu cumva interesele şi unora şi altora sunt comune? Eu, ca om la ora aceasta, după vechimea anilor mei, nu mă mai gândesc la visul frumos al Reîntregirii, nu se mai pune problema teritorială, pentru că problema teritorială nu este decât un mijloc de scandal şi de nelinişte a popoarelor. Dar cetăţenia o puteţi oferi fiilor aceştia abandonaţi şi de mama România şi de celelalte mame vitrege, abandonaţi şi de păstorii laici dar şi de cei duhovniceşti care, în loc să aducă o găleată de apă şi să stingă focul care mistuie casa fratelui de lângă noi, preferă să arunce cu apă la moara bolşevică, la care s-au angajat. După atâţia ani de comunism am nădăjduit că se va face lumină şi în ţara noastră. Dar în loc să înflorim, a ajuns bietul român că nu mai are să ciocnească şi el un ou de Paşti; găina i-a pierit, oile nu mai sunt şi toate parcă au pierit încât nici în izvoarele apelor din România nu mai au unde să-şi spele capul obosit de trudă şi de necaz, bieţii români.

Să fim stăpâni la noi în ţară, Domnule preşedinte! Că ţara noastră are multe daruri şi este binecuvântată de Dumnezeu, a cărui Sfântă Înviere o prăznuim cu toţii, acum. Neamul nostru prin credinţă s-a clădit, prin credinţă va rezista! Bunul Dumnezeu a rânduit să fiţi conducător al acestui neam, şi poate veţi mai fi, în vremuri de restrişte şi mari încercări din toate părţile, pe de o parte din Răsărit vine teroarea stalinistă neschimbată, iar din Occident suntem asaltaţi cu dezmăţ şi imoralitate care încalcă orice principiu creştin şi etic, iar mai nou ni se impune un nou control totalitar prin introducerea microcipurilor de tip R.F.I.D. în actele noastre de identitate. Pământul acestui neam va dăinui numai cât se va afla sub binecuvântarea lui Dumnezeu, că altfel mânia Sa va veni negreşit asupra noastră şi ne vor înghiţi neamurile păgâne, după cum spune Proorocul Ieremia: „Poporul de sub conducerea conducătorilor s-a pierdut prin cuvintele lor. Aşa zice Dumnezeu prin glasul proorocului: «Păstorii şi-au ieşit din minte şi nu L-au căutat pe Domnul. De aceea toată păşunea le-a rămas necunoscută şi s-au risipit»(Ier. 10:2)”. În mâinile Domniei voastre se află soarta acestui popor. Să ne facem părtaşi Dumnezeului Celui viu, şi nu altor dumnezei străini, pentru că unitatea unui popor stă în credinţa lucrătoare în Hristos!

Fiţi alături de fiii basarabeni ai acestui neam şi acordaţi-le cetăţenia! Alături de ceilalţi fraţi de suferinţă din asociaţiile foştilor deţinuţi politici şi luptători anticomunişti îmi ofer cetăţenia mea unui basarabean prigonit.

Harul Domnului nostru Iisus Hristos şi Sfânta Sa Înviere să ne găsească uniţi în cugetul adevărului lui Hristos, ca împreună să putem cânta: „Ziua Învierii, popoare să ne luminăm! Şi unii pe alţii să ne îmbrăţişăm! Să zicem fraţilor şi celor ce ne urăsc pe noi: să iertăm toate pentru Învierea Sa. Şi aşa strigăm: Hristos a înviat din morţi cu moartea pe moarte călcând şi celor din morminte viaţă dăruindu-le”. Amin!

Arhimandritul Justin Pârvu, stareţul mănăstirii Petru Vodă, 14 aprilie, 2009, Sfânta Marţi a Patimilor Domnului

UPDATE: ADRESAREA PREŞEDINTELUI TRAIAN BĂSESCU CĂTRE PARLAMENTUL ROMÂNIEI ÎN CHESTIUNEA BASARABIEI

(discursul Preşedintelui, integral aici)

DESTINUL UNUI PELERIN: ION HALMAGHI

DESTINUL UNUI PELERIN
In memoriam Ion Halmaghi

(20 dec. 1918 - †17 feb. 2009) 

 

Deţinut politic în vremea dictaturii comuniste vreme de 15 ani şi apoi emigrat în Statele Unite, profesorul şi scriitorul Ion Halmaghi a devenit o personalitate marcantă a diasporei româneşti anticomuniste.
De peste ocean, vocea sa neînfricată a tunat împotriva dictaturii ceauşiste, în ciuda oricăror tentative de intimidare.
Retras la Sibiu în ultimii ani ai vieţii, a continuat să propovăduiască, de la înălţimea anvergurii sale intelectuale şi morale, valorile în care a crezut până la ultima suflare: replierea în credinţă şi rezistenţă spirituală, pe care le-a considerat cheia păstrării identităţii româneşti.

 

Invitaţi: Gabriel Constantinescu, director "Puncte Cardinale", Sibiu, Răzvan Codrescu, redactor şef  "Puncte Cardinale", Pr. Gheorghe Bogdan, Sibiu, Pr. Marius Bebeşelea, Sibiu, Pr. Marius Vişovan, Sighet.

 

Imaginea: Ion Cristodulo, Remus Tigoianu
Realizator: Rafael Udrişte
Reportaj-documentar difuzat la TVR 1, SEMNE, 4.04.2009

 

 

Mai mult:
Puncte Cardinale: Ion Halmaghi a urcat la cer
Tribuna: Ion Halmaghi şi retrospectiva durerii
Pagina României naţionaliste: Ion Halmaghi
Alternativa: Ion Halmaghi despre exilul românesc şi Naşterea Domnului

GORDON BROWN DESPRE CRIZĂ, RELIGII ŞI NOUA ORDINE MONDIALĂ :)

Brown DOES do God as he calls for a new world order in sermon at St. Paul`s
James Chapman
1 aprilie 2009

Gordon Brown has made an overtly religious call for a new world order based on the “deep moral sense” shared by all faiths.
Making the first speech by a serving Prime Minister at St Paul`s Cathedral in London, he quoted scripture as he urged people to unite to forge a new “global society”.
The Prime Minister argued that through all faiths, traditions and heritages runs a “single powerful modern sense demanding responsibility from all and fairness to all”.
He quoted the Christian doctrine of “do to others what you would have them do unto you” and highlighted similar principles in Judaism, Islam, Hinduism and Sikhism.
“They each and all reflect a sense that we share the pain of others, and a sense that we believe in something bigger than ourselves - that we cannot be truly content while others face despair, cannot be completely at ease while others live in fear, cannot be satisfied while others are in sorrow,” he said.
“We all feel, regardless of the source of our philosophy, the same deep moral sense that each of us is our brother and sisters” keeper... we cannot and will not pass by on the other side when people are suffering and when we have it within our power to help.”
He went on to suggest the world economy and society should be rebuilt around a Zulu word for hope - themba - which is also an acronym for “there must be an alternative”.
The speech was an extraordinary break from his predecessor Tony Blair, whose spin doctor Alastair Campbell famously declared that “we don”t do God”.
At Westminster it was also seen as high risk for a Government mired in allegations of sleaze to put morality and faith at the centre of its political and economic message.
Mr Brown, asked about his decision to discuss religion so openly, declared: “I think politicians have got to be very careful that they don”t turn out to try to be bishops.
“But what we do and what we say reflects the views that we have, the belief we hold, the faith we were brought up in and the faith we believe in.”
Mr Brown, whose father was a minister in the Church of Scotland, is not a regular churchgoer, but aides said last night that he believed in God. The Prime Minister, on a platform with his Australian counterpart Kevin Rudd and the Bishop of London Richard Chartres, admitted unsupervised financial markets had “crossed moral boundaries”.
He said market forces should be replaced by those of the “heart” because it was now clear they could “become the enemy of the good society”.
We can now see that markets cannot self-regulate but they can self-destruct,” he added. Critics said Mr. Brown undermined his high moral tone by injecting some low politics into his address.
He claimed those that would “do nothing” and let the recession “run its course” - his traditional attack on the Tories - “demean our humanity”.
The Prime Minister also raised eyebrows by claiming he had been arguing for “some time” that there are limits to markets.
For more than a decade, Labour enthusiastically championed the “light touch” regulation of the City, now blamed for letting bankers take massive risks.
Speaking to a congregation of 2,000 faith and City leaders, charity workers and schoolchildren, Mr Brown again dodged calls to apologise for his role in the financial crisis.
“I have always said I take full responsibility for my actions,” he declared. “
But I also know that this crisis is global in source and global in scale. I believe that unsupervised globalisation of our financial markets did not only cross national boundaries - it crossed moral boundaries too.”
The Prime Minister said financial institutions and markets must in future operate around the “ enduring virtues” of everyday life.
“Our financial system must be founded on the very same values that are at the heart of our family lives,” he said.

sursa: dailymail.co.uk

(În acelaşi context, şi "De la ateism la ecumenism" de părintele Savatie)

KATHERINE ALBRECHT, ÎN DIRECT CU PĂRINTELE JOHN DOWNIE LA UN POST DE RADIO DIN STATELE UNITE, DESPRE IMPLEMENTAREA ÎN ROMÂNIA A CIPURILOR RFID

În această seară, de la ora 23.00 (ora 16 în Statele Unite), Katherine Albrecht va modera la radio, în direct, o dezbatere de o oră despre introducerea în România a documentelor personale electronice cu micro-chip RFID.
Invitat prin telefon, din România, va fi părintele John Downie de la Biserica Rusă din Bucureşti.
Întrebările dumneavoastră (strict pe acest subiect), pe care doriţi să le adresaţi d-nei Albrecht prin intermediul părintelui John, le puteţi trimite pe adresa de e-mail camelia.downie@dmconsulting.ro
Adresa de internet a postului de radio GCN este: http://www.gcnlive.com/Listen_Live.html (stream 2).

R.

UPDATE: înregistrarea emisiunii aici

PĂRINTELE EFREM: "Pecetea va fi impusă după cel de-al treilea război mondial!"

În problema actelor de identitate electronice, am primit pe e-mail mesajul părintelului Efrem de la Mănăstirea Sfântul Antonie din Arizona, adresat românilor prin bunăvoinţa lui Constantine Zalalas, fiu duhovnicesc al Părintelui Atanasios Mitilinaios:

Iubiţi fraţi întru Hristos,

Pe data de 13 martie am vorbit cu Părintele Efrem la Mănăstirea Sfântul Antonie din Arizona. Pe lângă multele păcate şi neascultări ale mele i-am transmis mesajul şi îngrijorarea Părintelui Iustin de la Petru Vodă. Am amintiri foarte plăcute despre sfinţenia şi ospitalitatea obştii monahale de la Petru Vodă şi dragostea ce ne-a arătat-o Părintele Iustin. [n.tr. - în anul 2005] 

Am fost rugaţi atunci să vorbim despre câteva lucruri şi în particular despre semnele timpurilor. Unii dintre fraţi, la momentul respectiv, erau de părere că cipurile/cardurile sunt într-un fel echivalentul pecetei fiarei din Apocalipsă. Bineînţeles că nu am fost de aceeaşi părere şi am insistat că posesia unui asemenea card nu ne separă de Harul Divin. Ni s-a atras atenţia că însuşi Cuviosul Paisie Aghioritul s-ar fi referit la acelaşi lucru [n. tr. - pierderea harului].

Înţeleg acum că fraţii noştri români sunt forţaţi de către Comunitatea Europeană să-şi demonstreze “buna purtare” şi să folosească cea mai nouă tehnologie (cipurile biometrice) în scopuri de identificare (buletine, premise de conducere, paşapoarte, ş.a.m.d.). Din nefericire această tehnologie se foloseşte în Statele Unite şi Grecia. Puternica demonstraţie a vrednicului întru pomenire, Înalt Prea Sfinţitul Hristodulos [n. tr. - mitingul din Salonic de acum câţiva ani când milioane de greci au răspuns apelului Bisericii Ortodoxe a Greciei] a rămas fără roade deoarece după ce a strâns milioane de semnături a renunţat brusc, fără nici un motiv evident.

În timpul spovedaniei mele recente i-am transmis Părintelui Efrem de la Sfântul Antonie îngrijorările fraţilor noştri români şi ale Părintelui Iustin şi dacă acceptarea acestor cipuri biometrice RFID îi îndepărtează de Biserică lui Hristos. Răspunsul Părintelui a fost categoric: „Nu, în nici un caz! Aceasta nu este pecetea fiarei. Pecetea va fi impusă după cel de al treilea război mondial! Preoţii greşesc dacă îndepărtează credincioşii de la sfântul potir pentru folosirea acestei tehnologii!” (Comentariile mele bazate pe învăţăturile sfântului şi învăţatului meu părinte Atanasios Mitilinaios + 2006).

Sunt de aceeaşi părere cu Părintele Iustin că această tehnologie este un înaintemergător al sistemelor ce vor fi folosite într-un sfârşit la însemnarea oamenilor cu semnul fiarei. Ne îndreptăm către un Guvern Mondial ce va fi instituit după un război mondial precum spune Părintele Efrem. Cu toate acestea, Semnul Fiarei, - care va fi deplina acceptare a duhului lui Antihrist - va fi o acţiune voită şi conştientă de dedicare şi devotament faţă de acest nou dezvăluit dumnezeu! Pecetea nu va avea nici o semnificaţie dacă va fi impusă unei persoane prin simplă forţă, unei persoane aflate într-o stare de incostienţă fie pe un pat de spital, în timpul somnului sau pruncilor. Pecetea finală precum şi Botezul creştin nu este ceva magic. Necesită aderarea cu adevărat la perceptele credinţei. Oamenii vor accepta pecetea deoarecea vor crede de fapt că Hristos din Nazaret a fost un filozof, un mare învăţător ş.a.m.d., dar nu divin precum conducătorul apocaliptic al lumii. Pentru că aceasta să se întâmple trebuie întâi să capitulam în întregime ecumenismului, sinistrul amestec al tuturor religiilor ce va fi înlocuit într-un final de religia lui Antihrist. De aceea Hristos întreba cu tristeţe: „Dar Fiul Omului, când va veni, va găsi, oare, credinţa pe pământ?” (Luca 18:8).

Oamenii vor pierde credinţa în persoana Dumnezeu-om a lui Hristos. Cu toate că vremurile noastre sunt pline de păcate nu suntem încă în ultimile zile ale istoriei deoarece nu avem semne sigure că antihrist s-ar fi născut.
Vremurile sunt coapte totuşi pentru a învăţa, a educa şi a încerca să-i trezim pe fraţii noştri şi pe cei din lumea întreagă prin orice mijloace posibile. Şi, deşi cred că ar fi lăudabil pentru evlavioşii noştri călugări, preoţii şi mirenii înaintaţi duhovniceşte, să reziste implementării acestei tehnologii astfel încât să creeze o vâlvă ce ar putea fi folositoare în trezirea oamenilor, nu putem impune această acţiune voluntară publicului general.

De asemenea îi dau dreptate Părintelui Iustin că timpul martirajului e acum! Trebuie să vorbim credincioşilor noştri despre pericolele acestea şi trebuie să-i pregătim să aleagă moartea de 1000 de ori în locul vânzării sufletelor pentru câţiva euro, pentru câteva păstăi de roşcove care în curând le vor provoca o indigestie teribilă precum află acum sărmanii greci. Ceea ce nu au reuşit să realizeze turcii în 400 de ani [n. tr. - de ocupaţie a Greciei], au reuşit roşcovele Uniunii Europene în mai puţin de 30 de ani. Grecul de rând trăieşte astăzi o viaţă de idolatrie şi respiră duhul antihristului. Asta nu are nimic de a face cu buletinele electronice, ci cu robia faţă de patimile trupeşti. Trebuie să îndepărtăm duhul lui antihrist din vieţile noastre şi să începem să trăim viaţa lui Hristos. Curăţindu-ne inimile şi practicând smerenia îl vom avea pe Hristos în inimile noastre, Care va lupta cu uşurinţă împotrivă duşmanilor noştri cu mâna Sa atotputernică.

Un Post binecuvântat şi o Înviere fericită.

Constantine Zalalas

UPDATE (via e-mail): Protest împotiva actelor biometrice

ALEXANDRU NEMOIANU: "PATRIARHIA CLEPTOCRATĂ, UN INSTRUMENT DE PROMOVARE AL INTERESELOR CLASEI POLITICE AMORALE CARE CONDUCE AZI ROMÂNIA"

O PROVOCARE

Alexandru Nemoianu

http://www.alternativaonline.ca/

Criza economică a lovit întreaga lume. Nici nu putea fi altfel într-o lume care este tot mai interdependenţă şi mai asemănătoare. În acelaşi timp intensitatea acestei crize economice este mai mare în ţările mai sărace şi cu economii fragile. Între aceste ţări se numără şi ţările din răsăritul Europei şi cu ele România.

În România sistemul bancar şi financiar a suferit şi va suferi majore corecţii datorită supraextinderii şi datorită unor speculaţii care se dovedesc a fi fost iresponsabile. Oricum în momentul de faţă datoria externă a statului creşte, inflaţia se accelerează, moneda naţională ("leul") îşi pierde din valoare. În acest condiţii dezvoltarea economică stagnează, ba chiar se proiectează o anume constricţie, creşte şomajul, sunt reduse salariile, sunt reduse cheltuielile sociale. Vrând, nevrând toţi oamenii trebuie să "strângă cureaua" pentru a face faţă greutăţilor care vor fi, să sperăm, temporare. Totuşi în aceste condiţii, o recentă decizie a Statului, în conivenţă cu Patriarhia Ortodoxă (ajunsă o tipică instituţie cleptocrată) suprinde. (Am mai avut prilejul să spun că în România există un sistem al "cleptocratiei". "Cleptocraţie" un regim controlat de oameni care au ca "ideal" intereseul personal, prin orice mijloace şi imediat.) Acea decizie nu este altceva decât o sfruntată provocare.

Din motive politice, administraţia României a decis să mărească, repet de la Bugetul de Stat deci pe spinarea omului de rând, salariile "popimii" cu peste o treime. Cu toată siguranţa asta este consecinţa sprijinului dat de către Patriarhiei administraţiei Băsescu şi împrejurării că Patriarhia s-a subordonat total scopurilor politice ale unei administraţii politice vremelnice.

De bună seamă că populaţia României a rămas consternată de această măsură sfruntată şi protestele riscă să ducă la o dramatică întoarcere de opinie, ostilitate, faţă de Biserică. O consecinţă cu totul nefericită căci vinovaţi sunt membrii nevrednici ai clerului, în frunte cu Patriarhul Daniel, "Prea Fericitul 33", "Patriarhul Bogăţiilor", şi nu Biserica Ortodoxă.

Adăugând paie peste foc, Patriarhul 33 a slobozit, în 19 Februarie, 2009, un "comunicat" în care spunea, nici mai mult şi nici mai puţin, decât că mărirea salariilor este necesară pentru a promova interesele Statului, în interior şi în exterior.

Gura mincinosului adevăr grăieşte!

Căci cu adevărat, Patriarhia cleptocrată nu mai este alta decât un instrument de promovare al intereselor clasei politice amorale care conduce azi România.

Cu atâta mai trist este că unii membrii ai "Comisiei de Dialog", aşezată pentru a cerceta relaţiile dintre Episcopia "Vatra" şi entitatea adusă în existenţa de către comunişti în Lumea Nouă în 1950, aşa zisa "Arhiepiscopie Misionară", deci, aceşti membrii, conştient sau inconştient continuă să promoveze proiectul unei iresponsabile subordonări, "uniri", sub oblăduirea Patriarhiei cleptocrate. Fără îndoială că acest proiect nefericit nu ar face decât rău comunităţii Româno-Americane şi Româno-Canadiene. Un rău care ar însemna chiar punerea la îndoială a loialităţii acestor comunităţi faţă de Lumea Nouă.

UPDATE: Părintele Iustin despre trădarea slujitorilor Bisericii

25 MARTIE: ZIUA A OPTA

Icoană pe lemn, 49 x33 cm
Ioan şi Camelia Popa, Nurenberg, 2001

Predici ale I.P.S. Bartolomeu la Praznicul Buneivestiri:

2002
2005
2008

Să ne fie de folos.

DR. KATHERINE ALBRECHT SE ADRESEAZĂ PARLAMENTARILOR ROMÂNI: "Chem pe toţi oficialii români să respingă tehnologia RFID"

Buna ziua către tot poporul român şi către guvernanţii oficiali pe care dvs i-aţi ales. Vă salut din partea oamenilor iubitori de libertate din toata lumea. Astazi Naţiunea voastră stă în faţa unei hotărâri cruciale cu privire la o tehnologie periculoasă care se numeşte RFID.

Numele meu este Doctor Katherine Albrecht şi am dedicat ultimii şase ani din viaţa mea profesională şi din carierea mea academică studierii RFID şi identificării riscurilor care ameninţă intimitatea, libertăţile civile şi în ultimă instanţă libertatea în sine. RFID este o tehnologie de identificare, care are scopul să localizeze exact şi să găsească produse în fabrici şi depozite. Nu s-a intentionat ca această tehnologie să fie folosită pentru oameni din cauza ameninţării că ar putea fi folosită abuziv şi că guvernatorii oficiali, comercianţii, criminalii şi alţii, s-ar putea s-o folosească să monitorizeze oamenii. Când eu şi patruzeci dintre cele mai mari organizatii care luptă pentru păstrarea intimităţii şi libertăţii civile din întreaga lume, inclusiv Intimitatea International, A.C.L.U., E.P.E.C şi E.F.F., am reanalizat technologia RFID, şi am studiat-o mai profund, noi am tras concluzia unanimă că nu este potrivit să se folosească această tehnologie în nici un document de identitate, permis de conducere, paşaport sau un alt document de provenienţă guvermentală.

Când eu şi co-autorul la cartea mea „Spychip”, Liz McAntir, am revăzut peste 30.000 de documente în timpul cercetării pentru această carte, incluzând scheme, whitepapers, documente confidenţiale şi altele şi am pus împreună acele informaţii, ceea ce a rezultat a fost o imagine îngrozitoare pentru viitor. Oficialii guvernmentali, comercianţii, prevad o lume în care noi toţi purtăm carnete de conducere RFID care pot fi citite prin portofelele noastre, prin genţile noastre, rucsacuri etc. Ei prevăd aparate de citire care ar putea recepta semnalele, poziţionate în uşi, sub gresie, în tavane şi în pereţi, ca să monitorizeze în secret tot ceea ce facem şi unde mergem. IBM a dezvoltat ceva care se numeşte dispozitiv personal de urmărire şi a făcut un patent ca sa facă exact acest lucru. Ei prevăd poziţionarea secretă a acestor dispozitive în mall-uri, stadioane, muzee, teatre, biblioteci, chiar lifturi şi toalete. Este clar că dacă această tehnologia merge înainte, capabilitatea ei să urmărească oamenii va fi abuzată de către comercianţi, criminali, obsedaţi şi bineînţeles de către oficialii guvernamentali. Ultimul lucru este probabil cel mai înfricosator iar voi, cei din România, care după cum toată lumea ştie v-aţi luptat atât de curajos pentru libertatea voastră şi atât de recent aţi răsturnat un tiran în propria voastră ţară, vă rog să nu permiteţi crearea tiraniei prin RFID.

Chem pe toţi oficialii români, politicieni, să respingă tehnologia RFID, utilizarea ei în documentele de identitate, în carnetele de conducere şi chem poporul român să respingă orice politician care sprijina RFID.
Aş vrea să multumesc colegilor noştri din România care au depus un efort aşa de mare ca să aducă acest subiect în atenţia opiniei publice, care au susţinut demonstraţii, care au contactat mass-media, care au redactat scrisori oficiale către Preşedintele României, către Biserica Ortodoxă şi către alte autorităţi române. Voi sunteţi o parte dintr-un val în creştere în favoarea libertăţii, care se opune aplicării tehnologiei RFID în intreaga lume şi vă salutăm. Hotărârea pe care Naţiunea voastră o va face astăzi, va avea efect nu numai asupra generaţiei actuale, dar şi asupra generaţiilor care vor veni. Nepoţii şi copiii voştri vor judeca generaţia aceasta pe baza a ceea ce veţi decide acum. Vă rog să faceţi ceea ce este corect şi să respingeţi tehnologia RFID.

Vă mulţumesc.

(Varianta video necomprimată o puteţi descărca de aici. )

Dr. Katherine Albrecht

Absolventă a uneia dintre cele mai importante Universităţi din Statele Unite, Universitatea Harvard, specializarea Administrarea Afacerii şi Marketing Internaţional, Katherine şi-a continuat pregătirea academică adăugând la aceeaşi universitate un master în Tehnologie, Inovaţie şi Educaţie.
În 2006 Katherine şi-a finalizat lucrarea de doctorat la Universitatea Harvard primind titlul de Doctor în Educaţie, Dezvoltare umană şi Psihologie. Cercetările ei s-au concentrat pe Educaţia Consumatorului şi Chestiuni legate de Intimitatea persoanei.
Katherine a devenit în ultimii 6 ani cea mai importantă voce în lupta împotriva cipurilor RFID, apărând dreptul omului la libertate şi intimitate.
Invitată la numeroase canale de televiziune ca CNN, BCC şi numeroase posturi de radio, Katherine este autoarea a şase cărţi şi a numeroase articole publicate în cea mai importantă revistă de ştiinţă din SUA - “Scientific American”. Cea mai recenta carte, Spychips: Cum marile corporatii si guvernul planifica sa urmareasca fiecare miscare a voastra cu tehnologia RFID a devenit cea mai vândută carte în America şi a primit deja câteva premii.
Katherine sprijină lupta împotriva tehnologiei RFID în întreaga lume şi mai recent şi în România.
Duminică, 15 martie 2009, Katherine a înregistrat un film şi un apel către politicienii români şi către întreaga naţiune română explicând pericolele şi riscurile tehnologiei RFID asupra omului şi exprimându-si oficial sprijinul şi mulţumirile pentru activitatea întreprinsa de către organizaţiile non-guvernamentale în lupta împotriva tehnologiei RFID.

UPDATE:

AGERPRES : Ordonanţa privind paşapoartele electronice a fost adoptată tacită de Senat

Bucureşti, 16 mar /Agerpres/ - Ordonanţa care introduce paşapoartele electronice a trecut luni, de Senat, în forma iniţială, în care a fost emisă de Guvern, după ce nici legea de aprobare şi nici cea de respingere nu au întrunit numărul de voturi necesar pentru adoptarea unei legi organice.
Senatorii au reluat, luni, votul asupra actului normativ, însă s-a repetat situaţia de la ultimul vot, de săptămâna trecută.
Raportul Comisiei juridice a fost respins, acesta întrunind doar 67 de voturi pentru, opt abţineri şi 18 împotrivă, iar legea de aprobare a avut doar 65 de voturi pentru, 19 împotrivă şi 12 abţineri. După o scurtă pauză de consultări, solicitată de grupul liberal, votul s-a reluat, însă ordonanţa a întrunit doar 60 de voturi pentru, 16 împotrivă şi şapte abţineri.
Nici legea de respingere nu a întrunit 69 de voturi pentru, ci doar 58, 18 împotrivă şi zece abţineri, astfel că, preşedintele de şedinţă, senatorul PD-L Alexandru Pereş, a anunţat că actul normativ va trece prin adoptare tacită, în forma iniţială, fără amendamentele din Comisia juridică.
Votul privind actul normativ al Guvernului prin care se introduc paşapoartele electronice a fost amânat, pentru a doua oară, săptămâna trecută, după ce plenul Senatului nu a reuşit să ia o decizie nici în favoarea, nici contra ordonanţei.
Proiectul de lege privind aprobarea Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 207/2008 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 248/2005 privind regimul liberei circulaţii a cetăţenilor români în străinătate a mai fost dezbătut de plen, fiind retrimis la comisie pentru un raport suplimentar.
Actul normativ al Guvernului introduce paşapoartele electronice cu elemente biometrice şi prevede posibilitatea ca românii să solicite fie un astfel de paşaport, fie unul simplu temporar.
În forma iniţială, a Guvernului, valabilitatea acestor paşapoarte este de şase luni, Comisia juridică extinzând termenul, printr-un amendament, la un an.
La dezbaterile de luni a participat, fără a lua însă cuvântul în plenul Senatului, din nou, călugărul Filoteu Bălan de la Mănăstirea Petru Vodă.
El a declarat ulterior că aceste paşapoarte "anunţă controlul total al unui stat global" şi că aşteaptă ca “deputaţii (n.r. - camera decizională în cazul Ordonanţei) să aibă realism şi conştiinţă”.

Declaraţie politică a senatorului PD-L Viorel Badea

Bucureşti, 16 mar /Agerpres/ - Senatorul democrat-liberal Viorel Badea vorbeşte, într-o declaraţie politică, despre problematica paşapoartelor biometrice.

“Vă rog să îmi permiteţi să încep această declaraţie politică în legătură cu problematica paşapoartelor biometrice cu o clarificare a termenilor, pentru că principala problemă în legătură cu introducerea paşapoartelor biometrice este confuzia.
În toată această dispută rămâne nelămurit mobilul revendicărilor împotriva introducerii acestor documente: mobilul este civic sau religios?
Fiecare dintre noi, în calitate de cetăţeni, suntem purtătorii mai multor identităţi: de gen, vârstă, profesională, religioasă, etnică, politică etc. şi orice implicare în viaţa cetăţii le implică, până la urmă, pe toate. Diferenţa este de accente şi de resortul ultim al revendicării.
Altminteri spus, în acest caz, în numele cărei identităţi ne implicăm în primul rând în această dispută: în calitate de cetăţeni sau în calitate de credincioşi ortodocşi, ori în ambele?
Punctul de plecare a acestei dezbateri este o măsură a statului de modificare a formatului unor acte personale (paşapoarte, permise de conducere etc.). Aceste măsuri au generat reacţii.
Revendicările împotriva unui stat considerat opresiv prin legislaţia adoptată şi care e perceput că încalcă din ce în ce mai brutal “spaţiul privat” al fiecăruia dintre noi sunt revendicări civice, fără culoare religioasă, în sensul în care orice cetăţean, indiferent de religie - ortodoxă, mozaică, musulmană, catolică sau chiar ateii - se poate simţi lezat şi poate reacţiona public.
Extinderea spaţiului public - adică sfera de influenţă a statului - în detrimentul spaţiului privat este o chestiune care mă priveşte în primul rând ca cetăţean, este o relaţie între mine şi stat.
Dar lucrurile s-au complicat de la început. În esenţă, în această discuţie - prin intervenţia Părintelui Pârvu - este contestat, explicit, funcţia neutrală a statului în raport cu mântuirea. Intervenţia cu pricina - preluată şi de unele organizaţii religioase - sugerează că acceptarea acestor paşapoarte sau a altor documente similare afectează, până la urmă, mântuirea credinciosului şi, în concluzie, acestea ar trebui respinse. Se sugerează prin această idee, chiar dacă nu explicit, că statul are funcţie eshatologică. Adică statul are legătură cu mântuirea noastră, ca şi credincioşi creştini.
Această idee trebuie urgent clarificată, mai ales în condiţiile în care este lansată de o voce cu enormă influenţă în rândul credincioşilor români.
Sfântul Sinod a decis în unanimitate în această problemă
În condiţiile unei separaţii între biserică şi stat, stipulată în Constituţia României, Sinodul trebuie să lămurească măsura în care această decizie a statului român - respectiv implementarea paşapoartelor biometrice - afectează sau nu mântuirea credinciosului, respectiv dacă aceştia pot să ridice respectivele documente ale statului român.
Sinodul BOR s-a pronunţat în această chestiune în unanimitate, printr-un comunicat explicit (chiar dacă IPS Bartolomen Anania nu a participat, nicio declaraţie a Prea Sfinţiei sale nu vizează aspectul teologic al problemei, ci aspectul civic).
Precizez că nu este de competenţa Sinodului BOR să se pronunţe în ce măsură aceste documente cu cip afectează într-un fel sau altul libertatea civică a persoanei. Aceste declaraţii ale membrilor Sinodului pot fi făcute, însă doar cu caracter personal.
În acest moment, problema este exclusiv civică
În concluzie, Sinodul BOR a decis în unanimitate că respectivele documente nu au legătură cu mântuirea credinciosului, deci discuţia se închide din perspectiva Administraţiei Bisericii Ortodoxe Române.
Dezbaterea rămâne acum la nivel civic - în ce măsură suntem afectaţi de această măsură a statului în calitate de cetăţeni. În acest spirit a fost formulat şi comunicatul Sinodul Mitropolitan al Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului atunci când se spunea în comunicat despre faptul că poporul român nu este “un popor de prizonieri”.
Întrebările pe care trebuie să le punem acum sunt: în ce măsură acest paşaport permite un control exclusiv din partea statului, de ce statul român a luat această decizie fără o dezbatere publică, cine este - financiar vorbind - în spatele acestei afaceri, de ce România este primul stat care vrea asta, ce soluţii pentru a călători fără viză în SUA există în afara acestei măsuri? Şi alte întrebări de acelaşi tip.
La acest nivel se află discuţia în acest moment. Şi faptul că mai există unele instanţe sau grupări religioase care protestează dintr-o perspectivă civică, asta nu înseamnă decât că “societatea civilă” laică de la noi este suspect de tăcută în acest caz. Ne putem întreba, desigur, de ce.
Dar asta nu înseamnă că dimensiunea civică a implementării paşapoartelor biometrice în România nu este o problemă extrem de importantă, cu posibilă incidenţă asupra drepturilor omului şi pe care trebuie să o tratăm cu toată atenţia.
În acest spirit vă invit să ne aplecăm asupra ei”.

MEDIAFAX: Ordonanţa care prevede introducerea paşapoartelor electronice, aprobată tacit de Senat

Bucureşti (Mediafax) - Senatorii nu au reuşit nici luni să aprobe sau să respingă OUG 207/2008, care prevedea introducerea paşapoartelor electronice, situaţia fiind similară cu cea de miercuri, ordonanţa urmând să ajungă la Camera Deputaţilor adoptată tacit de Senat.
Senatorii nu au reuşit nici luni să aprobe sau să respingă ordonanţa de urgenţă, neexistând numărul necesar de voturi pentru adoptare, respectiv 69 de voturi favorabile, legea fiind organică.
Iniţial, senatorii au respins raportul de aprobare a ordonanţei de urgenţă, cu 67 de voturi favorabile, 8 abţineri şi 18 "împotrivă".
După o pauză de consultări de câteva minute, preşedintele Comisiei juridice a Senatului, Toni Greblă, a cerut în numele grupului parlamentar al PSD, reluarea votului privind raportul comisiei.
Nici la reluarea votului final, senatorii nu au reuşit să decidă dacă aprobă sau resping OUG 207/2008, în niciuna dintre cele trei situaţii - voturi pentru raport, aprobarea ordonanţei şi respingerea acesteia - neexistând 69 de voturi pentru aprobare sau pentru respingere, numărul minim de voturi pentru luarea unei decizii în cazul legilor organice.
Senatorii nu au reuşit miercuri, în urma dezbaterilor, să ia o decizie cu privire la admiterea sau respingerea OUG 207/2008, neexistând numărul necesar de voturi pentru luarea unei decizii. Ei au amânat votul final pentru şedinţa de luni.
Termenul de aprobare tacită în Senat era 16 martie 2009.
Senatul a fost primă Cameră sesizată, decizia finală urmând a fi luată de Camera Deputaţilor.
În 18 februarie, Curtea de Apel Bucureşti a respins cererea mai multor ONG-uri de suspendare a efectelor ordonanţei privind introducerea paşapoartelor biometrice.
Comisia juridică din Senat a aprobat, în 3 martie, raport suplimentar de admitere a Ordonanţei 207/2008 privind introducerea paşapoartelor electronice, reprezetanţii MAI afirmând că cifra 666 nu există în aceste documente.
"Vreau să vă spun că nu este vorba despre paşapoarte biometrice, ci despre paşapoarte electronice. De asemenea, cifra invocată nu există, paşaportul nu are cod de bare, iar în CIP nu sunt stocate decât elementele vizuale în interiorul paşaportului şi cele două elemente, respectiv imaginea facială şi impresiunea digitală a două degete pereche. De fapt, nu putem vorbi despre un cip, ci despre un mediu de stocare electronică", declara directorul Direcţiei Generale a Paşapoartelor, Aurel Viorel Sime.
Sfântul Sinod a decis să solicite modificarea normelor legale privind paşapoartele biometrice, prin extinderea prevederilor referitoare la cazuri de urgenţă (paşaport temporar) şi la cazuri când, din motive de conştiinţă sau religioase, persoana nu doreşte paşaport electronic care include date biometrice.