TVR 1, SEMNE: A FOST ODATĂ FAMILIA CREŞTINĂ...

Afectarea temeiurilor familiei creştine, fenomen constatat cu precădere în epoca postindustrială şi accentuat, în ceea ce priveşte societatea românească, în planul spiritual de tarele comunismului, iar în planul funcţional de schimbarea raporturilor interumane din ultimele două decenii, a atins un stadiu îngrijorător, în care devalorizarea morală sfidează nu numai bunul simţ comun, dar şi legea.



TVR1, SEMNE, ora 7.55: A fost odată familia creştină
Participanţi: Prof. univ. dr. Nicolae Grosu, sociolog, Marius Şchiopu, avocat, subcomisar Adrian Ilicea, purtător de cuvânt al I.J.P. Teleorman, preot paroh Alexandru Cârmiş, Saelele, Teleorman, Ţârlea Lavinia, textilistă, comuna Islaz, Ţârlea Florin, agent de poliţie, comuna Segarcea Vale, Stroie Gheorhiţă, agent de poliţie, Saelele, Zarafu Gheorghe, Islaz, Zarafu Liliana, Islaz, Gărgăriţă Adeluţă, Islaz.

O emisiune de: Rafael Udrişte şi Dan Micu

Reportajul în format mpeg se poate descărca aici.

AGERPRES: CERCETĂTORII CHINEZI SUSŢIN CĂ AU LOCALIZAT ARCA LUI NOE ÎN TURCIA

Ankara, 27 apr/Agerpres/ - Un grup de cercetători, format din experţi turci şi chinezi, susţine că a localizat Arca lui Noe pe Muntele Ararat, informează marţi presa turcă, citată de Efe.
Unul dintre cercetători, documentaristul chinez Yang Ving Cing, a dat asigurări că a fost găsită o structură din lemn antic la o altitudine de 4.000 de metri pe Ararat, situat în estul Turciei, lângă frontiera cu Iranul. Exploratorul, membru al unei organizaţii internaţionale dedicată căutării miticei ambarcaţiuni în care Noe şi familia sa au scăpat de Marele Potop, susţine că resturile găsite au o vechime de 4.800 de ani.



'Nu este sută la sută sigur că este Arca lui Noe, însă credem că poate fi în procent de 99,9 la sută', a indicat Ving în declaraţiile date agenţiei turce Anadolu. 'Structura bărcii are multe compartimente, iar acest lucru înseamnă ca ar putea fi vorba de spaţiile în care au fost introduse animalele', a precizat el.
De asemenea, cercetătorul chinez a explicat că a contactat deja guvernul turc pentru a solicita protejarea zonei, dar şi acordul de începere a excavărilor. Totodată, el a declarat că va solicita UNESCO să includă această regiune pe lista patrimoniului mondial al umanităţii.
Nu este pentru prima dată când grupuri de căutători ai Arcei susţin că au localizat ambarcaţiunea pe Ararat, cel mai înalt munte din
Turcia, unde Biblia povesteşte că a ajuns Noe când s-au retras apele după Potop.

IULIAN CAPSALI: "BOICOTAŢI TRUSTUL BASILICA"

Iulian Capsali

foto: www.rostonline.ro

Nu am scris niciodată cu ostilitate despre trustul Basilica, pe care l-am privit mereu cu simpatie, aşa cum am făcut cu orice încercare de a “îmbiserici” presa din România. Eu însumi am participat, prin emisiunea pe care am făcut-o acum ceva vreme, la această încercare, după puterile mele mărunte, conştient fiind că în ţara noastră nu prea există jurnalişti care să înţeleagă lumea Bisericii. O lume care, de cele mai multe ori din păcate, este percepută ostil în media. Chiar zilele trecute (pe 16 aprilie a.c.) am participat ca invitat la o emisiune a televiziunii Trinitas, parte a acestui trust al Patriarhiei Române. Emisiunea a fost o reuşită; echipa emisiunii, inclusiv cea tehnică, a fost mulţumită de rezultat (ca om care a lucrat în televiziune am cea mai mare încredere în cuvântul acestor profesionişti care nu au motive să te gratuleze inutil); chiar şi publicistul Marius Vasileanu (de obicei extrem de critic şi un “client” al comunicatelor de protest din Dealul Patriarhiei) a făcut o recenzie pozitivă în presă. Reacţiile publicului nu cred că au avut un alt curs; nu ar fi fost motive. Realizatorul emisiunii m-a pus să promit că o să revin. Cu părere de rău, nu o să o mai pot face. Să mă explic.

Dat fiind boicotul pe care îl susţine Patriarhia Română asupra oricăror altor publicaţii creştine în afara celor proprii, mă văd în postura de a anunţa, la rândul meu, boicotul total asupra acestui trust de presă. Asupra deciziei anunţată parohiilor cu data de 12.04.2010, nu am avut cunoştinţă la data prezenţei mele în emisiunea postului Trinitas TV. În timpul Săptămânii Luminate, Administraţia Patriarhală se gândea la binele parohiilor şi mănăstirilor, care suferă din cauza problemelor financiare. Luni se dădea ucazul prin care se purcede la scoaterea revistelor Lumea Credinţei şi Lumea Monahilor din pangarele bisericilor, vinovate de această situaţie gravă. Deci nu ziarul Lumina, un ziar indigest dar care este băgat cu forţa pe gâtul parohiilor şi mănăstirilor din România este cauza, ci două reviste care se susţin singure, două iniţiative ale laicatului creştin-ortodox. Unanim recunoscute ca fiind extrem de obiective – considerate prea precaute chiar în opinia unor credincioşi mai combativi, ca să mă exprim eufemistic - revistele menţionate nu fac decât să informeze şi, acolo unde pot, să zidească sufletele celor ce le citesc. Nu birurile directe sau indirecte, de care se plâng preoţii de parohii fără să fie auziţi decât de bunul Dumnezeu, dintre care unele merg la susţinerea trustului Basilica, ci iniţiativele private cu pricina sunt cauza “problemelor de ordin financiar” din parohii şi implicit din B.O.R. Cum pot două reviste unde au fost publicaţi cei mai mari duhovnici ai acestei ţări, gânditori creştini sau simpli credincioşi, unde au fost povestite minuni şi s-au combătut erezii bigote sau zelotiste, care ne prezintă inclusiv starea ortodoxiei în lume - chestiuni pe care media secularizată le desfide sau le ocoleşte dacă nu au doza de senzaţionalism şi/sau de potenţial scandal - reviste care, după vânzarea din pangare, lasă un procent semnificativ din preţ acelor parohii sau mănăstiri, deci care contribuie, subliniez, contribuie, adaugă la banul parohiei şi a mănăstirii, şi nu iau, cum pot acestea să creeze probleme financiare? Să fie un mister sau cel mai pur cinism cu putinţă? Despre binecuvantarea Patriarhiei nu cred că are rost să mai vorbim. Sub patriarhatul veşnicului de pomenire P.F. Teoctist, atâţia ani de zile, revistele au fost prezente la pangare. Deci au avut girul şi binecuvantarea Patriarhiei. De ce nu o mai au acum? Au fost publicate articole care sa fi lezat ortodoxia? Daca da, atunci sa fie aratate. Dacă nu, atunci înseamnă că este doar un pretext, tot atât de relevant ca şi problema financiară a parohiilor.

Aceste măsuri de centralism autoritar, pe care România le-a cunoscut până în dec. 1989, să fie remanente în B.O.R.? Nu se doreşte decât o presă controlată la maximum şi îndepărtarea laicatului ortodox ca voce din Biserică? Deja noul statut al B.O.R. făcuse ca vocea laicatului să fie înlăturată din deciziile sinodale; acum se suprimă “ultimele rămăşiţe” rămase prin pangare? Ce urmează? Care ar fi următoarele măsuri pentru ca să asistăm la victoria totală asupra laicatului din B.O.R. şi pentru ca apetitul de control absolut să fie satisfacut iar monopolul Patriarhiei fără rest? Care ar fi limita acestor măsuri? Urmează să fie scoase din pangare carţile editurilor creştin-ortodoxe asupra cărora Patriarhia Română nu deţine controlul, aşa cum deja se zvoneşte? Până când se va răspunde la aceste întrebări şi până când revistele menţionate nu vor fi repuse în drepturile lor la pangare, propun tuturor credincioşilor ortodocşi să se alature acestui boicot împotriva trustului de presă Basilica, prin neparticiparea la emisiuni şi/sau prin refuzul de a publica în presa scrisă ce aparţine acestui trust media. Dacă lucrurile nu intră pe un fagaş normal, firesc, de comuniune, atunci propun ca organizaţiile Laicatului Ortodox să se adune în FOR şi să dezbată situaţia creată, pentru a se hotărî măsurile ce urmează a fi luate în contracararea acestei anomalii din relaţia dintre Patriarhia Română şi credincioşii laici ai Bisericii.

Am scris aceste rânduri nu dintr-o frondă juvenilă (nici nu prea ar mai putea fi cazul, în ceea ce mă priveşte), nici din dorinţa de a intra în conflict cu actuala Administraţie Patriarhală – departe de mine acest gând, ci doar datorită faptului că mi se pare cu totul inacceptabilă această fractură din cadrul BOR, această lipsă totală de comunicare dintre ierarhie pe de o parte şi preoţi plus credincioşi pe de altă parte, sciziune pe care actualele decizii, complet arbitrare, nu fac decât să le adâncească. Orice mădular responsabil al Bisericii nu poate rămâne impasibil în faţa unei asemenea perspective. Mai ales că vremurile ce se anunţă, agresivitatea manifestă a secularismului asupra cetăţii, a familiei şi a persoanei, nu ne permit ca să înlocuim iubirea cu subjugarea în relaţiile dinlăuntrul Bisericii. Iubirea te face puternic, subjugarea te slăbeşte. Iar subjugarea nu are legatură cu smerenia, pe care o arată pururi Hristos Bisericii Sale.

Iulian Capsali, 24 aprilie 2010

BASARABIA: MINISTRUL ÎNVĂŢĂMÎNTULUI MOARE DE RÎS ATUNCI CÎND DESCHIDE SITE-UL MITROPOLIEI MOLDOVEI

de SAVATIE BAŞTOVOI

Leonid Bujor, ministrul educaţiei din Republica Moldova

foto: http://www.europalibera.org/content/article/2008004.html

Republica Moldova forfoteşte de teama introducerii religiei în şcoli. E şi normal, deoarece stindardul ortodoxiei este purtat de nimeni altul decît domnul Pasat, fost şef al Securităţii. Proiectul domniei sale, numit “Bazele Ortodoxiei” a trecut vineri prin Sinodul Mitropoliei Moldovei, acordîndu-i-se girul necesar.
Pe de altă parte, ministrul învăţămîntului, domnul Bujor, a purces la reforme radicale ale învăţămîntului moldovenesc. În acest scop, domnia sa a înfăptuit o caravelă prin centrele raionale ale Moldovei organizînd întîlniri cu pedagogii. Prerogativa principală a domnului ministru pare să fie totuşi lupta cu religia. Folosindu-se de poziţia sa şi cheltuind banii din firavul buget pentru învăţămînt, ministrul face propagandă ateistă în provincie. În plină Săptămînă a Patimilor, la Teleneşti, ministrul s-a destăinuit că “moare de rîs atunci cînd deschide site-ul Mitropoliei Moldovei”, arătîndu-se indignat de simpla intenţie de a introduce religia în şcoli. Iar ţara plînge atunci cînd deschide site-ul Ministerului Învăţămîntului.
Sigur că există o seamă de argumente împotriva introducerii religiei în şcolile basarabene. Cel mai greu dintre ele, acela că nu există cadre specializate, invocat cel mai frecvent, ar trebui să fie un argument tocmai în favoarea studierii religiei. Dacă nu există teologi, iar ei nu există deoarece au fost lichidaţi printr-o acţiune organizată a statului sovietic, atunci ar trebui formaţi. Statul are datoria morală faţă de creştinii ortodocşi din Moldova pe care i-a persecutat vreme de un secol ca măcar să pomenească despre această persecuţie în manualele şcolare. Nu vă place religia? Introduceţi studierea acestei cumplite perioade din viaţa poporului nostru în manualele de istorie. Mai ales pe acest pămînt, unde au fost ucişi şi persecutaţi sute de mii de oameni doar pentru că aveau un Dumnezeu, orice atac la religie trebuie catalogat ca o încurajare a terorii comuniste.
Mitropolia Moldovei bine ar face să întocmească o petiţie oficială, semnată în toate bisericile, prin care să ceară demiterea ministrului Bujor ca pe unul care promovează intoleranţa religioasă şi ateismul folosindu-se de poziţia înaltă pe care o ocupă. Sperăm ca în acest fel, chiar dacă nu vom ajunge la studierea adevărului istoric despre soarta vitregă a Bisericii Ortodoxe din Basarabia, cel puţin vom evita reintroducerea în programa şcolară a ateismului ştiinţific.

ANTHROPO-ART FEST. REFLEXIVITATE ŞI ECOLOGIE INTER-UMANĂ

Together! It's natural, it's cultural, it's possible

Anthropoesis - Centrul de Cercetare şi Dezvoltare Interculturala: Anthropo-Art Fest.
Reflexivitate şi Ecologie Inter-Umană / Reflexivity and Inter-Human Ecology

15-19 Aprilie, Europa de Sud - Est / globally warmed Balkans

Gerilă, Setilă, Flamînzilă, Ochilă, Păsărilă Ţi Lungilă şi Cu Tine te caută / 6 authors and no character are looking for you

Ecologia Umană - studiul relaţiei dintre oameni si mediul lor natural, social si creat.
Human Ecology - study of the relationship between humans and their natural, social, and created environments.


Joi, 15 Aprilie, ora 19.00
Seara Artelor (muabet)

Ecografia Complementarului. Egografia Practicii
Arte aplicate. Arte implicate (investigarea relatiei dintre regie, scenografie, imagine, montaj, moda, animatie, studenti, profesori, practicieni)

Vineri, 16 Aprilie, ora 19.00
Seara Stiintelor Sociale (muabet)

Ecografia Complementarului. Egografia Practicii
Antropo / Etno / Sociologie – Antropo / Etno / Sociopatie (investigarea relatiei dintre etnografie, sociologie, etnologie, antropologie culturala, studenti, profesori, practicieni)

Simbata, 17 Aprilie, ora 16.00
Ziua Muncii… pentru Sine (ateliere)
ora 21.00 Seara Socializarii… si cu Celalalt (zaiafet)

Unde: Conacul Anthropoesis – accesul se realizeaza prin intermediul unei aplicatii de aproximativ 365 de cuvinte / secunde de film, care sa contina o forma de raspuns la intrebarile: ce ati facut? ce faceti? ce vreti sa faceti? .
De trimis la adresele: szelmira@yahoo.com, goionutgo@yahoo.com

Duminica, 18 Aprilie, ora 16.00
Ziua Tihnei (muabet, atelier de rumegat muzical si reflectat coregrafic)

Unde: Cîrciuma Sfintii Voievozi - Papa la Şoni, str. cu acelasi nume, nr.13 - accesul liber la tihna

Luni, 19 Aprilie, ora 20.00
Seara Începuturilor Dificile (muabet, zaiafet, atelier de concerte,proiectii si hore)

Unde : Clubul Open Pub, Str. Tunari, nr. 69 – accesul liber (doar cind e deschis)


Jurnal de bord:

O croaziera transportind artisti, ecologisti, antropologi, etnologi si sociologi naufragiaza pe o insula din Pacific. Insula parea complet nelocuita. Cautimdu-si hrana, victimele intilnesc in hatisul padurii un trib care traia discret si pasnic. Nevenindu-le a crede, realizeaza treptat ca descoperisera ultimul trib care sa nu fi intrat niciodata in contact cu lumea civilizata. Visul ascuns al tuturor se implinise involuntar. Din cauze obiective, naufragiatii nu reusesc sa paraseasca insula prea curind si nici sa isi impartaseasca lumii descoperirea extraordinara.Printre putinele lucruri salvate se gaseau si instrumente de scris, de pictat, de filmat, de fotografiat, etc. Bucurosi de acest dar providential, naufragiatii incep sa invete limba tribului, sa il observe participativ, sa interpreteze, sa creeze, sa filmeze, etc Trec astfel 2 ani minunati. Exact in ziua in care se implineau 2 ani de la catastrofa, esuatii norocosi discutau aprins cu diversii membrii ai tribului incercind sa patrunda cit mai in profunzime diverse teme de cercetare. La un moment dat membrii tribului se ridica si fara nici o explicatie se duc sub arborele unde isi tineau de obicei reuniunile. Naufragiatii asteptau contrariati sa vada despre ce este vorba. Dupa o vreme fiecare din membrii tribului revine la cel cu care tocmai isi intrerupsese dialogul si isi aseaza mina dreapta pe umarul sting al acestuia. Privindu-l in ochi si cu un zimbet larg ii spune: “Destul despre tine. Si nu va mai certati atita intre voi fiindca incepem sa nu mai intelegem nimic.”

Muabet: dialog ce menţine bunele relaţii cu Celălalt prin interacţiuni sociale constructive (concept uzual in Balcani, din Turcă “muhabet” – conversaţie prietenoasă, la rîndul său provenit din Arabă “mahhabah” – afecţiune)

Zaiafet: exprimări ludice (improvizaţii, animaţii, păpuşării, jam-session-uri foto-muzicale, hore, fictiuni si filme documentare, etnografii, oenologii, antropologii culturale)

Ateliere: ceramici, instrumente muzicale (fluier / caval), teatru, papusarii, antropologii visual

Metoda: observatie, gindire, infaptuire participativa.

Scopul: privirea empatica ce incearca sa reflecte (de) constructiv (non) sensurile vietilor noastre intretesute.

Interculturalitate: maniera în care Sinele si Celălalt se reflectă reciproc

Nu exista grup ţintă, ţinta sîntem noi !

Pentru cei ce se vor incumeta să se îmbarce pentru prima dată către Cythera dintre ţărmurile bucureştene, Conacul Anthropoesis se află in zona Cişmigiu - Matache - Academia Română.

Accesul se realizeaza prin intermediul unei aplicatii de aproximativ 365 de cuvinte / secunde de film, care sa contina o forma de raspuns la intrebarile: ce ati facut? ce faceti? ce vreti sa faceti? . De trimis la adresele: szelmira@yahoo.com, goionutgo@yahoo.com. Detalii la: 0761 60 57 62

EROII NEŞTIUŢI DE LÂNGĂ NOI

Regimurile comuniste instaurate în ţările din sfera de influenţă sovietică au secerat vieţile a sute de mii de eroi din rândul celor ce au luptat pentru dreptul la libertatea de conştiinţă şi exprimarea neîngrădită a credinţei.
Dacă odată cu eliberarea de sub regimurile dictatoriale şi atee, unele dintre bisericile ortodoxe surori au oferit martirilor săi din perioada comunistă graţia de a intra în galeria sfinţilor, la 20 de ani de la evenimentele din decembrie 1989, jertfa românilor continuă să fie puţin cunoscută, chiar şi la nivelul opiniei publice.
Emisiunea aduce în atenţia telespectatorului român cazul unui mărturisitor, dintre cei mulţi şi puţin cunoscuţi, profesorul Gabriel Constantinescu, fost ofiţer de front.
Invitaţi: Răzvan Codrescu, scriitor, părintele Constantin Necula, Facultatea de Teologie Ortodoxă din Sibiu, prof. Radu Mărculescu, supravieţuitor al gulagului.



TVR 1, SEMNE, SĂMBĂTĂ 10 APRILIE, ORA 7.55:
“Eroii neştiuţi de lângă noi”
Imaginea: Ion Cristodulo
Realizator: Rafael Udrişte
Producător: Dan Micu

UPDATE: La o rezoluţie mpg reportajul-documentar se poate descărca de aici.

CE SEMNIFICĂ MINUNEA POGORÂRII LUMINII SFINTE DE LA IERUSALIM?

sursa: realitatea.net

Hristos a înviat!

MIRCEA PLATON: "DUMNEZEU NU BATE CU LINGURITA"

Sub titlul bezbojnic de "Impartasania cu aceeasi lingurita, intre taina si igiena", un articol de duminica publicat in EVZ previne asupra pericolelor pe care le-ar pune Sf. Impartasanie la adresa sanatatii publice. Impartasirea cu aceeasi lingurita, ni se atrage atentia, se practica pe scara larga in bisericile ortodoxe din Romania si poate contribui la raspandirea a fel de fel de boli groaznice. Pentru a preveni aceasta cumplita amenintare BOR ar putea, sugereaza articolul, trece la folosirea unor lingurite de impartasanie de unica folosinta, din plastic, in locul linguritei de argint care se foloseste acum.

Argumentul, in sine, e ridicol. Mi-am impartasit copiii inca de cand aveau un an. I-am impartasit, dupa cum m-am mutat pe continentul nord-american, in biserici ortodoxe grecesti, sarbesti, rusesti si romanesti. In toate aceste biserici se foloseste traditionala, normala lingurita de argint. Mai mult, pana a-i da la gradinita, la 3-4 ani, niciunul din copiii mei nu s-a imbolnavit, desi au fost impartasiti, duminica de duminica, cu lingurita parohiala. Experienta mea de parinte mi-a aratat ca un mai mare pericol la adresa sanatatii copiilor mei l-a constituit gradinita, unde au prins tot felul de virusi de la alti copii. Conform logicii articolului din EVZ, poate ca ar trebui sa le caut copiilor mei niste gradinite, niste educatoare si niste colegi de joaca din plastic, de unica folosinta.

A reduce Sf Impartasanie la un fel de vaccin crestin administrat cu o seringa de unica folosinta sau de exsudat duhovnicesc prelevat cu o spatula din plastic e nu doar o blasfemie, ci si semnul ingrijorator al unui inceput de derapaj totalitar al presei romanesti. Asemenea idei nu pot veni decat de la niste jurnalisti din plastic producatori de articole de unica folosinta. E soiul de jurnalist/analist/activist care, dupa 1990, s-a comportat de parca Romani ar fi iesit, la 22 Decembrie 1989, nu din bezna comunista, ci din beciurile inchizitiei. Am tot auzit, in ultimele doua decenii, despre pericolul pe care il pune introducerea studiului religiei in scoli, despre cum trebuie despuiati peretii acelorasi scoli de icoane, despre "microfoane sub sutana", despre pericolul teocratic, despre necesitatea introducerii impozitului pe coliva si asa mai departe.

Pozitiile de mai sus erau insa aparate folosindu-se fie argumente religioase, eronate in context sau in sine, fie argumente politic-culturale, ilegitime in context. Articolul din EVZ e insa primul articol in care se foloseste un argument medical impotriva unei biserici din Romania. Drumul a fost deschis anul trecut, cand intelectuali publici din Romania si autoritati de stat din UE au acuzat crestinii europeni ca raspandesc gripa porcina pentru ca, din habotnicie, refuza sa se vaccineze. Asemena evreilor medievali, crestinii de azi sunt acuzati ca "otravesc fantanile" si ca raspandesc "ciuma". Numai ca, astazi, argumentul nu e religios, ci medical. Nu mai e vorba de "obscurantism" medieval, ci de progresul modern, de utopia care nu poate fi construita din pricina sabotajului religios. Principalul pericol la adresa sanatatii romanilor nu e guvernul acestei tari, ci lingurita de impartasanie. Lingurita cu virusi, nu parlamentul de microbi.

In ultimul an, de cand cu alegerile, analistii de la EVZ i-au acuzat fara preget de "ura" pe toti adversarii presedintelui. Astazi, acelasi ziar foloseste argumente de tip pseudomedical impotriva crestinilor ortodocsi. Patologizarea adversarului a coborat de la stadiul psihic la cel somatic. E ca si cum ai merge de la stalinism la nazism, de la ura de clasa la ura de rasa. Oare sa ne asteptam in curand la carantinarea tuturor crestinilor ortodocsi care se impartasesc in loc sa se vaccineze impotriva ultimului virus la moda? Argumente de acest tip pot fi folosite impotriva oricarei minoritati sau majoritati religioase, sexuale sau etnice care deranjeaza puterea. E un joc periculos. Pe care nu inteleg de ce il initiaza un ziar de "centru-dreapta".

(articol preluat din ZIUA VECHE)

CRIZA FAMILIEI CREŞTINE

În România ultimilor 20 de ani, în contextul confruntării cu nenumărate probleme fie de natură economică, ce antrenează şomaj, sărăcie şi nesiguranţa zilei de mâine, fie de natură morală, s-au înregistrat repercursiuni dintre cele mai nefaste asupra vieţii de familie, cu urmările binecunoscute în materie de divorţuri, abandonarea copiilor, avorturi, libertinaj.
Filmul propune direcţii de reabilitare a actualei stări de fapte, înrăutăţită de contextul crize economice şi, totodată, caută soluţii pentru revenirea la valorile fundamentale ale familiei.

Criza familiei creştine

Tvr1, "Semne", 6 martie 2010, ora 7.55

Invitaţi: Bogdan Mateciuc, director executiv al asociaţiei „Alianţa Familiilor”, Viorel Călin, revista „Familia Ortodoxă”, Oana Badea, secretar de stat la Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Inovării, Daniela Georgescu, psiholog, Agenţia Naţională Antidrog, Raluca Medeşan, coordonator proiecte asociaţia „Euro 26”, lector univ. dr. Ioan Mihai Dan, Facultatea de Teologie Ortodoxă din Alba Iulia, Pr. Mihai Milea, preşedintele fundaţiei „Sfântul Sava” din Buzău.

Imaginea: Ion Cristodulo

Producător: Dan Micu

Realizator: Rafael Udrişte

(la rezoluţie mpg se poate descărca aici)

UNDE SE DUCE "CONTRIBUŢIA" LA C.A.S.?

Calculul de mai jos, primit pe e-mail, mă trimite cu gândul la o întrebare simplă: cine va “prelua”, integral, Statul român – bineînţeles cu scopul declarat public de a-l reforma/ salva/ s.a.m.d. – după iminentul colaps? Somnul naţiunii noastre a născut nişte monştrii cum n-am visat... (R.)

foto: ziare.com

Să facem următorul calcul (de dragul demonstraţiei, vom presupune că trăim într-o lume în care nu există inflaţie şi în care preţurile, salariile şi taxele sunt îngheţate la nivelul de acum).
Gigel e un tânăr care tocmai se angajează. Ca orice tânăr, salariul lui net de încadrare nu e nici prea prea, nici foarte foarte: să presupunem că e de 1100 de lei.
Gigel are 23 de ani. Întrucât e criză şi criza va dura - să presupunem! - multă vreme de acum încolo, hai să zicem că în 2015 leafa lui Gigel va fi tot de 1100 de lei.
Ia să vedem însă câţi bani plăteşte Gigel CAS-ul timp de 5 ani (adică 60 de luni) la o leafă mizeră de 1100 de lei. Păi la valorile actuale va plăti 491 de lei x 60 de luni, 29.460 lei.
Ei, aici e buba. Gigel are numai 28 de ani şi deja a plătit în contul statului toată suma pe care statul i-ar returna-o în cazul în care ar ieşi la pensie la 65 de ani şi ar mai trăi încă 3-4 ani, cât e speranţa de viaţă a bărbaţilor din România.
Cum aşa? Păi să facem un mic calcul. Dacă nu mă înşel pensia medie din România e undeva pe la 750 de lei. Din contribuţiile date statului până la 28 de ani, Gigel ar putea primi (presupunând că timp de 37 de ani banii săi vor sta undeva într-o valiză, nu într-un cont care îi va multiplica măcar prin dobândă) o pensie medie timp de 29.460 lei /750, 39,28 de luni. Adică peste 3 ani. Păi e numai bine, tanda pe manda: iese la pensie la 65 de ani, mai trăieşte 3 ani şi la 68, după cum zic statisticile, moare!
Totuşi, nimeni nu îi explică lui Gigel, şi nici nouă, ce se întâmplă cu CAS-ul pe care Gigel îl plăteşte între 28 şi 65 de ani, adică timp de 37 de ani. Adică 444 de luni. Presupunând că Gigel va rămâne toată viaţa un tâmpit căruia nu i se va mări niciodată salariul, asta ar însemna că timp de 444 de luni va vărsa în buzunarul statului încă 444 x 491 lei, 218.004 lei. Destul de mult, dacă e să mă întrebaţi pe mine. Şi dacă Gigel, totuşi, e un ins dezgheţat, leafa i se va mări şi cotizaţia la stat va fi pe măsură. Unde se duc banii ăştia? Ce se întâmplă cu ei? Cum e posibil ca după numai 5 ani de muncă, fără un salariu deosebit, orice tânăr să-şi fi acoperit deja pensia medie pe care ar putea-o primi la bătrâneţe, înainte să moară?
De fapt, ce găuri acoperă munca de o viaţă a lui Gigel? Şi de ce trebuie Gigel să muncească 37 de ani pentru ca banii lui să se ducă în altă parte decât în propria bunăstare de după pensionare? Şi cât credeţi că mai poate rezista un sistem în care 5 ani munceşti pentru tine şi 37 de ani pentru o cauză neştiută de nimeni, în afară de politicieni? (M.A.C.)

SARMISEGETUSA, VANDALIZATĂ

Vladimir Brilinsky, redactor şef "Dacia Magazin"

În urma recentei vandalizări a Marelui Sanctuar Circular de la Sarmisegetusa Regia, mă adresez exclusiv persoanelor sau grupurilor de persoane înregimentate într-o sferă sau alta de credinţă, care, vizitând Sarmisegetusa Regia: aprind şi abandonează lumânări, profanează prin comportament indecent monumentele, se urcă pe monumente căutând energii, divinităţi sau vindecări divine, îşi scrijelesc numele pe pietrele din ziduri şi pe copaci, aprind focuri în zonele de protecţie a monumentelor, campează în Incinta Sacră făcându-şi nevoile în dosul copacului cel mai apropiat de cort, abandonează deşeuri prin pădure sau chiar lângă monumente, depun şi abandonează icoane creştine sau simboluri păgâne pe monumente, sparg pietrele din sanctuare pentru a duce acasă o bucată de energie, confundă Incinta Sacră cu Vama Veche, dezbrăcându-se şi făcând plaja lor; numai lor mă adresez şi nu miilor de oameni civilizaţi, care vin să viziteze, decent, cu inima deschisă, leaganul civilizaţiei poporului român.

Ticăloşia, nesimţirea, fanatismul, prostia, răutatea, indiferenţa, superficialitatea, incultura, cretinismul, aroganţa, intoleranţa, toate aceste rele, scoase din cutia Pandorei sau derivate ale lor, sunt atributele care vă caracterizează. Da, este adevărat, faceţi toate aceste rele, pentru că statul român, legislaţia incoerentă, funcţionărimea impotentă a Ministerului Culturii vă permit să le faceţi sau mai bine zis, nu le pasă că le faceţi. Dar voi, care vă căutaţi acolo alinarea, liniştea, credinţa, energia sau sănătatea, distrugând şi pângărind, totuşi, nu vă temeţi că veţi plăti pentru toate aceste fărădelegi? Ba, vă sfătuiesc să vă temeţi, pentru că într-o zi veţi plăti scump toate pagubele pe care le aduceţi patrimoniului de la Sarmisegetusa. Nimeni nu vă poate judeca pentru ceea ce sunteţi sau pentru ceea ce credeţi. Libertatea gândirii şi a credinţei este un lucru care trebuie şi vă este respectat. Dar puteţi fi judecaţi pentru ceea ce faceţi. Închinaţi-vă cui doriţi! Invocaţi toţi zeii în care credeţi, luaţi toată energia pe care credeţi că o gasiţi în acele locuri, dar lăsaţi monumentele în pace! Sub semnul iubirii faţă de acest loc, veniţi şi distrugeţi, în numele credinţei voastre, dar de fapt nu sunteţi decât nişte bieţi farisei, care sunt departe de iubirea adevarată faţă de istorie, de stramoşi şi de pământul natal.

Această scrisoare va ajunge în toată lumea, la mii de oameni care cred cu adevărat în valorile autentice ale Sarmisegetusei şi care vă vor judeca dupa cum meritaţi. Fac un apel la toţi oamenii de bună credinţă, la toate asociaţiile care promovează istoria şi civilizaţia dacilor, să ia act de această stare de lucruri şi să vă sancţioneze pe voi, cei care săvârşiţi astfel de nemernicii. Veţi sta în boxa acuzaţilor alături de indiferenţii slujbaşi ai Ministerului Culturii, care asistă la distrugerea deliberată a zidurilor de la Sarmisegetusa Regia şi alături de alte persoane cu îndatoriri exprese în protejarea monumentelor istorice. Cercetaţi-vă adânc cugetul şi faceţi loc schimbării de mentalitate! Altfel pedeapsa vă va veni de unde nu vă gândiţi.

Fără nicio consideraţie şi cu toată compătimirea,

Vladimir Brilinsky

Redactor şef Dacia Magazin

P.S. Ataşez fotografii edificatoare care au determinat aceasta scrisoare deschisă.

Linkuri utile în acest caz:

Evenimentul zilei: Sarmisegetusa, vandalizată

Ziua veche: Sarmisegetuza a fost vandalizata. Udrea o sti ca face parte din patrimoniul UNESCO?

Semne, TVR: Patrimoniul dacilor, pe apa sâmbetei

Formula As: În raiul regilor daci

ION COJA: UNDE SUNT EVREII CARE NU SUNT CA SILVIU BRUCAN?

Sunt aproape douăzeci de ani de când fac, zi de zi, eforturi disperate să nu cedez anti-semitismului şi să caut, iar când nu găsesc, să inventez dovezi că nu toţi evreii sunt ca Silviu Brucan sau ca Jean Ancel ori ca Andrei Oişteanu, ca Radu Ioanid sau Andrei Cornea ori Aurel Vainer! Dar unde sunt evreii care nu sunt ca Silviu Brucan sau ca Jean Ancel ori ca Andrei Oişteanu, ca Radu Ioanid sau ca Andrei Cornea ori Aurel Vainer?!...

Ce simplă este viaţa pentru românul antisemit!... Nu e zi lăsată de la bunul Dumnezeu să nu i se ofere pe tavă încă o dovadă sau chiar mai multe în aceeaşi zi despre răul făcut nouă, românilor, ba de un evreu nenorocit, ba de altul, uneori în bandă asociaţi, caz în care îşi trag alături şi câţiva parteneri români dintre cei mai neaoşi...

Circulă pe Internet un filmuleţ cu un evreu, Shimon Peretz, fost prim ministru în Israel, mare sculă aşadar, care declara la o întâlnire de mafioţi că ei, mafioţii evrei, au cumpărat Manhattanul, Polonia, Ungaria şi România... Nu trec multe zile şi primesc un vast material intitulat „Doi ani de când Israel a cumpărat România” cu date concrete, cu numele evreilor descurcăreţi care au preluat rolul statului român prin aşa zisa dezetatizare sau privatizare. O bună, cea mai bună parte din ce a fost proprietatea statului român şi a „întregului popor muncitor” este acum proprietatea unor evrei... După câteva zile găsesc acel material într-un ziar, publicat pe două pagini... Într-un singur ziar. Restul presei din România tace cu nemernicie pe acest subiect tabu!

Mai trec câteva zile şi mă întâlnesc cu un procuror, şi-l întreb dacă este ceva adevărat în aceste materiale semnate de „Adevăratul Serviciu de Informaţii” (sau cam aşa ceva) şi procurorul confirmă: la majoritatea tunurilor ilicite care s-au dat în România capitalistă profitorii au fost „investitori” evrei...

Şi exemplele pot continua, exemple de fapte şi împrejurări în care îngăduinţa şi cumsecădenia noastră românească este pusă la grea încercare. Constat în jurul meu, la tot mai mulţi tineri îndeosebi, că se generalizează sentimentul că nici nu te poţi aştepta la altceva de la evrei...

Mă simţeam tare, bine înarmat sufleteşte, ca să nu cad în acest păcat. Totdeauna m-am simţit capabil să gândesc nuanţat, fără generalizări comode şi pripite, pe fiecare ins asupra căruia mă pronunţ să-l judec cu prudenţă şi numai pentru faptele sale, judicios probate. Deunăzi însă, pentru prima oară m-am simţit vulnerabil! Am simţit că nu mai pot la infinit să susţin public că nu toţi evreii sunt ca Silviu Brucan. Repet, unde sunt evreii care nu sunt ca Silviu Brucan? Şi de unde să ştim noi că aceşti evrei mai există de vreme ce nici unul dintre ei nu iese în faţă şi nu se dezice de Silviu Brucan & compania de anti-români?!

Ce s-a întâmplat? Mai întâi s-a întâmplat că la emisiunea "Se întâmplă acum" a domnului Tudor Barbu de la OTV, invitatul său, profesorul Mircea Coşea, fost ministru al privatizării, a făcut o dezvăluire teribilă, cumplită: legea 15, emisă de guvernul Petre Roman, lege care a decis cum să se desfăşoare privatizarea economiei româneşti şi a avuţiei statului român, nu a fost lucrată de nimeni din guvern, nu a fost elaborată de experţii noştri, din guvern sau din Parlament, ci a fost adusă şi depusă pe biroul lui Petre Roman de către Silviu Brucan! Informaţia a fost reluată şi comentată a doua zi împreună cu domnul Constantin Cojocaru. Aşadar, nu este o vorbă oarecare, ci o dezvăluire care pur şi simplu îţi taie răsuflarea. Cine a conceput legea 15? Cine a impus-o, cu ajutorul lui Silviu Brucan şi Petre Roman modul în care să se producă privatizarea în România? Cui trebuia să-i folosească această lege? Cine şi ce interese sunt în spatele acestei trădări?

Nu pot să nu-mi aduc aminte de comédia jucată pe 22 decembrie 1989 de cei doi, Silviu Brucan şi Petre Roman, când primul se făcea că-l ia la rost pe tinerelul în pluover roşu, cu vorbele „Dar tu cine mai eşti?” Adică cominternistul şi trădătorul de Ţară Silviu Brucan se purta ca şi când nu ar fi avut cunoştinţă de trădătorul Valter Roman că este tatăl fiului său, Petre Roman, la fel de cominternist şi de trădător... L-am criticat deseori pe Petre Roman, l-am acuzat de multe, considerându-l principalul vinovat pentru o bună parte din neajunsurile şi eşecurile noastre, dar tot timpul am „sperat” că explicaţia ar sta în lipsa de experienţă, în incompetenţa şi precaritatea sa morală. Nu am acceptat argumentele celor care susţin că Petre Roman cu premeditare şi cunoaşterea exactă a efectelor a dus o politică prin care s-a declanşat şi în parte s-a înfăptuit distrugerea economiei româneşti. Acum însă îmi dau seama şi la rândul meu susţin cu tărie că nu există altă explicaţie pentru felul cum a guvernat Petre Roman decât intenţia sa de a distruge economia României, de a lovi cât mai devastator în valorile societăţii româneşti. Iar această intenţie a slujit-o în cadrul unui program care, cel puţin parţial, a fost imaginat de alţii, în altă parte, nu în clădirea guvernului României...

Cumva în Israel?... Ipoteză năucitoare, pe care mi-o sugerează, fireşte, alocuţiunea lui Shimon Peretz, după regula cui prodest?, coroborată cu apartenenţa celor doi nemernici, Silviu Brucan şi Petre Roman, la comunitatea etnică evreiască. Şi întreb public: comunitatea evreiască, din România şi de pretutindeni, se simte solidară cu cei doi, cu opera lor malefică? Se simte solidară cu evreii care „au cumpărat România”?

Informaţia că privatizarea în România, care ne-a adus atâtea nenorociri, s-a făcut după un proiect de lege conceput fără implicarea autorităţilor româneşti, proiect de lege adus de evreul cominternist Silviu Brucan foarte probabil din străinătate, nu poţi să n-o raportezi la declaraţia lui Shimon Peretz şi la alte dovezi cu privire la evreii care „au cumpărat România”. Legătura este perfect logică, se impune de la sine... Și poartă un nume: conspiraţie împotriva României, a intereselor româneşti vitale!

A doua întâmplare este legată de Maximilian Katz, beneficiarul unei aşa zise fundaţii sau asociaţii preocupată de „monitorizarea antisemitismului din România”. Nu mai întreb pe ce bani ai statului român funcţionează escrocheria!... Acest nefericit, pe care Dumnezeu l-a însemnat cu toate dovezile degenerării umane, a găsit de cuviinţă zilele trecute să reclame direcţiei festivalului de film de la Berlin prezentarea în cadrul festivalului a unui film românesc inspirat din lupta partizanilor din munţi, a partizanilor anti-comunişti. Cică partizanii din munţi ar fi fost antisemiţi!... Pentru orice om normal şi mai ales pentru orice cetăţean român lupta dusă de aceşti partizani constituie un capitol glorios de istorie, fără pereche în istoria rezistenţei anti-comuniste din Europa. Afirmaţia lui Katz că aceşti partizani au fost anti-semiţi pentru că erau toţi legionari, este inexactă. Iar şi mai inexactă este afirmaţia că legionarii au fost antisemiţi! I-am cerut dnei Lia Benjamin, mare historiografă anti-legionară, dovezile acestui antisemitism legionar şi mi-a răspuns după ani de scociorît literatura şi arhiva legionară cu un text de o pagină şi un pic... Mai multe dovezi nu a găsit!

Aşadar, pe lângă legionari au mai luptat în munţi şi ţărăniştii, ca Aurel Şeitan, de exemplu, rudă cu subsemnatul. Iar mulţi dintre partizani nu au fost membrii niciunui partid. Au fost români şi punctum! Ceea ce era suficient ca să determine crezul şi comportamentul lor eroic! Astfel că protestul adresat organizatorilor de la Berlin, protest semnat nu numai de Katz, ci şi de reprezentantul evreilor victime ale Holocaustului, nu poate fi interpretat altfel decât ca un gest anti-românesc neruşinat, un act de adversitate făţişă faţă de valorile fundamentale ale poporului român. Pentru asemenea atitudine în alte state, bunăoară în Israel, se practică, cu bună îndreptăţire, expulzarea neobrăzaţilor!

Tot un Katz – nu ştiu dacă acelaşi, în 1993 a făcut o golănie şi mai mare. În urma unei propuneri care a fost corect cântărită de juriul de acordare a premiului Nobel pentru Pace, a intrat în faza finală a selecţiei şi propunerea ca prestigiosul premiu să fie acordat foştilor deţinuţi politici din România, pe motivul că în ciuda suferinţelor nedrepte îndurate înainte de 1989, aceştia nu au cerut răzbunare, pedepsirea foştilor călăi etc., ci au acţionat după 1990 ca un factor de stabilitate socială, de reconciliere naţională etc. Ei, bine, încercând a se face un oarecare loby în Statele Unite în sprijinul candidaturii româneşti, ne-am trezit cu reacţia energică şi bine susţinută logistic a unui Katz, care pretindea că protestează în numele „tuturor evreilor”, revoltaţi la ideea că prin acest premiu ar putea fi onoraţi şi legionarii, care, cum se ştie, au dat cel mai mare număr de deţinuţi politici. Nu ştiu dacă acest loby evreiesc anti-românesc a determinat juriul să prefere altă candidatură decât cea românească, dar faptul în sine te pune în faţa aceleiaşi întrebări: unde sunt evreii care nu sunt ca Katz? Unde sunt evreii capabili să se dezică de Petre Roman, de Silviu Brucan, de mafioţii pe care îi felicita primul ministru israelian că au reuşit „să cumpere România”?... Mai există asemenea evrei? Iar dacă există, de ce nu li se aude vocea?...

Eu cam ştiu de ce nu li se aude vocea şi le acord acestor compatrioţi circumstanţele atenuante cuvenite. Odată cu sincera mea compasiune... Dar sunt tot mai mulţi românii care, revoltaţi de comportamentul „iudaic” al unui Silviu Brucan sau Radu Ioanid, simplifică lucrurile şi trag concluzia valabilă pentru un număr tot mai mare de situaţii: nu antisemitismul românilor produce suferinţe printre evrei, ci antiromânismul evreiesc, activ şi judicios organizat, produce din ce în ce mai mari prejudicii şi suferinţe românilor...

Faptul că acest anti-românism nu este caracteristic decât pentru „unii evrei” începe să conteze tot mai puţin în comparaţie cu efectele catastrofale şi tot mai vizibile ale ingerinţei „evreilor” în viaţa noastră. Pasivitatea „celorlalţi evrei”, a evreilor evrei, a evreilor oameni, neputinţa sau teama lor de a lua atitudine publică în această chestiune, nu va întârzia să-i determine pe români să conchidă că avem de-a face cu o complicitate evreiască generalizată. Complicitate la care aderă, din nefericire, aproape întreaga noastră clasă politică, al cărei anti-românism vizibil şi tenace are un singur efect pozitiv: mai reduce din vinovăţia „evreilor”, împărţind cu aceştia răspunderea pentru starea de dezastru naţional în care am ajuns...

Ion Coja

Post scriptum: Un coleg din Vatra Românească, după ce a citit textul de mai sus, mi-a pus următoarea întrebare: Nu cumva din aceeaşi sursă cu legea 15/91 provine şi textul ordonanţei de urgenţă nr. 31 din 2002, prin care se interzice orice punere la îndoială a crimelor de care a fost acuzat regimul mareşalului Ion Antonescu?! Drept care întreb şi eu public: care sunt experţii români care au lucrat la amintita ordonanţă? Dacă dumnealor cred că au făcut un lucru bun prin acea ordonanţă, să aibă bărbăţia de a-şi declina identitatea. Măcar pentru a şti că textul nu a fost şi acesta importat din Israel... Avem nevoie măcar de această certitudine în acţiunea noastră de descurajare a antisemitismului din România.

PĂRINTELE GHELASIE: CÂTEVA SFATURI DE VIEŢUIRE CREŞTINĂ

Tudor şi Andrei la Sf. mănăstire Frăsinei, iunie 2007

(Textul este preluat din Jurnalul Anei)

* nu fi fixist (adică să faci doar ce crezi tu); cu voinţă ascultă şi de alţii. Astfel te vei vindeca de propriile iluzii şi încăpăţânare;
* nu fi izolat şi însingurat, ci în dialog cu toţi şi cu toate (păcatul demonic face tocmai un gol de dialog). Viaţa este comunicabilitate. Fii comunicabil, chiar dacă te forţezi;
* fii vesel, chiar dacă nu te simţi bine, pentru că fondul vieţii este bucuria - lumina. Impune-ţi un zâmbet permanent;
* suportă şi ce nu-ţi place la alţii şi treci peste toate defectele lor (care sunt legate de caracterul propriu);
* nu mustra direct, nu spune greşelile, fii delicat când totuşi faci câte o observaţie;
* nu te enerva că alţii nu sunt ca tine şi-ţi stau chiar împotrivă. Astfel te vei vindeca de contrarietate şi te vei bucura de convieţuire în tot momentul, încearcă să ai afecţiunea mai tare decât respingerea;
* nu admite frica, timorarea, grija zilei de mâine; nu-ţi fă iluzii, lasă toate la momentele lor. Timorarea este slăbănogirea sufletului.
* fii optimist, chiar dacă lucrurile par total încurcate; crede în rezolvarea miraculoasă;
* toate simptomele de boală, toate certurile, toate contradicţiile, greşelile tale şi ale altora, consideră-le trecătoare şi tu vei rămâne astfel neatins;
* chiar dacă ai avut şi mai ai crize violente, toate vor trece;
* nu admite teama că va fi mai rău, ci mai bine;
* nu admite tristeţea după greşeli şi conflicte, lasă-le la momentul când te vei analiza pe tine (la spovedanie mai ales). Nu fă o scrupulozitate patologică;
* nu abandona activitatea, chiar dacă nu te simţi bine şi dai randament puţin. Cât ai fi de bolnav, nu renunţa la ceva activ, cât de cât. Este odihna a toate. Bucură-te chiar dacă ţi se pare că nu ai progresat nimic. Viaţa are o Supralege, a odihnei sacre, indiferent de stare. În această odihnă nu mai contează nici o evaluare, este Darul lui Dumnezeu, peste toate considerentele.
Bucură-te şi tu cu adevărat de acest miracol!

TINEREŢE NĂUCĂ, NEAMURI VLĂGUITE

Disfuncţionalităţile diverse şi profunde ale societăţii româneşti postcomuniste au adus lucrurile într-o stare de pronunţată degradare a vieţii tinerilor. Nici contextele formale din instituţiile de învăţământ şi educaţie ale Statului, nici contextele non-formale din cadrul sistemului educaţiei permanente, din care face parte şi Biserica, nu au fost la înălţime în privinţa păstrării în rândurile tineretului a unui nivel de conştiinţă şi moralitate care să preîntâmpine înclinaţiile către consumul de tutun, alcool şi droguri, către violenţă, pornografie sau prostituţie.

Participă: I.P.S. Andrei, Arhiepiscop de Alba Iulia, lector univ. dr. Ioan Mihai Dan, Facultatea de Teologie Ortodoxă din Alba Iulia, pr. Mihai Milea, preşedintele fundaţiei "Sfântul Sava" din Buzău, Raluca Medeşan, coordonator proiecte la Asociaţia "Euro 26", Andrei Botescu, cercetător la Agenţia Naţională Antidrog, profesor Valer Cerbu, directorul Colegiului Naţional "Horia, Cloşca şi Crişan" din Alba Iulia, Mihaela Păun, sociolog, Centrul de Prevenire, Evaluare şi Consiliere Antidrog din Alba Iulia.

Tinereţe năucă, neamuri vestejite

Semne, TVR1, 6 februarie 2010

Producător Dan Micu

Director de imagine Ion Cristodulo

Realizator Rafael Udrişte

(la o rezoluţie mpg se poate descărca aici)

PARASTAS PENTRU IOAN IANOLIDE, MĂRTURISITORUL DIN TEMNIŢELE COMUNISTE

Pe 5 februarie 1986 trecea la Domnul cu pace Ioan Ianolide, prietenul cel mai apropiat al Sfântului Valeriu Gafencu şi autorul nepreţuitelor mărturii “Întoarcerea la Hristos” şi “Deţinutul profet”. Îi aşteptăm pe toţi aceia care au fost primitori ai cuvintelor sale izvorâte din multă suferinţă, lacrimi şi iubire pentru noi, să-i cinstim memoria prin participarea la parastasul care se va săvârşi la mormântul lui Ioan de la cimitirul mânăstirii Cernica, sâmbătă, 6 februarie 2010, ora 12. Cei care doresc şi au posibilitatea sunt aşteptaţi să ajungă mai devreme la cimitir pentru pregătirea desfăşurării parastasului. Detalii suplimentare pe mail la adresa: valeriu_max@yahoo.com.

UPDATE: Sf. mănăstire Cernica, 6 februarie, ora 12.40