duminică, 8 noiembrie 2009

BISERICA SI CONTESTATARII EI

MIHAIL B.


OBSERVATII GENERALE CU PRIVIRE LA CONTESTATARII BISERICII. CATEVA OBSERVATII PERSONALE


Nu poti rasfoi internetul, fara a nu da de unul sau altul care se impiedica de... Biserica. Cum spunea cineva, de matematica, vorbesc matematicienii, de cibernetica, ciberneticienii, de mecanica, mecanicii, si asa mai departe, dar despre Dumnezeu toti isi dau cu parerea. Citindu-le opiniile, nu poti sa nu ramai uimit de vehementa cu care insira niste liniute, explicative, chipurile, si de succesiunea "argumentelor" subiective si pline de prejudecati. Nu stii ce sa faci. Sa-i judeci? Sa-i intelegi? Sa le raspunzi? Sa-ti vezi de treaba ta? Ti se deschid in minte tot felul de optiuni. Dar care este cea mai inteleapta? Pentru ca a tacea iti poate fi reprosat; a interveni, te poate sifona. Sa urmezi vorba inteleapta din Pilde, capitolul IX: “Cel ce cearta pe batjocoritor isi atrage dispretul, si cel ce dojeneste pe cel fara de lege isi atrage ocara. Nu certa pe cel batjocoritor ca sa nu te urasca; dojeneste pe cel intelept, si el te va iubi. Da sfat celui inţelept, si el se va face si mai intelept; invata pe cel drept, si el isi va spori stiinţa lui. Inceputul intelepciunii este frica de Dumnezeu si priceperea este stiinta Celui Sfant. Caci prin Domnul se vor inmulti zilele tale si se vor adauga tie ani de viata” ? Cu siguranta aceste versete au valoare vesnica si universala.

Stii bine toate acestea, dar totusi, iti dai curaj sa raspunzi, desi pleci din start penalizat. Sa zicem ca iti asumi riscul... Discutia are loc, fiecare isi varsa naduful, dar constati la scurt timp ca ai declansat o bomba, o bomba care distruge prin doua moduri: intai, te lasa fara oxigen, absorbindu-l la un loc, pentru a-si alimenta furia, apoi explodeaza, revarsandu-si acea furie. Cam asa sta situatia si cu acesti indivizi, mai ales din presa: n-ai cum sa-i combati fara sa-i alimentezi. Niste minimalisti, care nu au vedere de ansamblu, specialisti ai aproximarii si obtinerii de informatii, fie si distorsionate, fac orice pentru a-si sustine ideea. Daca nu-i asta, e alta, daca nu-i alta, e cealalta si tot asa, la infinit. Au o intelegere obtuza a evenimentelor si nu surprind decat partea goala a paharului, adica ceea ce-i face pe altii sa maraie, sa-si faca cruce sau sa ofteze a lehamite. Nu prezinta niciodata stirea asa cum este, ci doar ce le convine, ce atata, ce provoaca. Ei nu fac parte din Biserica, deci n-au cum sa cunoasca Biserica, cu problemele si binecuvantarile ei. Niste nefericiti care se cred contrariul, niste neinformati care se considera bine informati, tocmai pentru ca nu stiu nimic; procurori care nu cunosc procedura, judecatori care sfideaza Adevarul. Dupa mintea lor orice persoana religioasa este un esec. Social, uman, cum vreti s-o luati. Desigur, vorbim de omul ortodox, ca religiosi sunt si ei. Orice argument adus in discutie este absorbit de ei si apoi revarsat cu putere indoita asupra ta, asa cum am ilustrat mai devreme. Te declari practicant? Esti extremist. Impotriva imoralitatii? Esti homofob, inchizitor. Sustii icoanele si ridicarea de biserici? Esti discriminator. Da' ce, doar nu vrei dictatura. Vrei ca la arabi, stat teocratic? Mai bine du-te la cimitirul de vechituri, ca impiedici progresul. Spiritual, stiintific, in general, progresul. Un evadat din Evul Mediu, un inselat, ce sa mai, toate tarele. Adica ne vad pe noi prin prisma lor. Dar extremistii sunt chiar ei, pentru ca dialogul sau dragostea le sunt necunoscute. O stampila, o eticheta, cu cateva date pripite si... la marginea orasului. Totalitaristi, tot ei sunt. Pace vei avea cu ei doar daca sustii dictatura minoritatii asupra majoritatii, adica s-ajunga lumea cu fundu-n sus si capu-n jos (aici fac o mica paranteza, imi aduc aminte de o vorba amuzanta a Prea Cuviosului Parinte Ioanichie Balan, spusa intr-un context asemanator: "pai ce, tu cand intri undeva, intri mai intai cu fundu', nu intri cu capu'?"). Decat teocratie sa prostiti poporul cu Dumnezeu, mai bine Stat laic, uite, tehnica, stiinta, lucruri concrete. Da, e-adevarat, concrete, dar si marginite. Tocmai de aia sunt concrete. Dumnezeu e infinit... Iar inapoiatii sunt ei, pentru ca asa cum spunea si Pr. Andrew in interviul publicat recent, se inchina mortii, pentru ca Dumnezeu e Viata, Viata vesnica, asa ca daca stam sa ne gandim, ei sunt cei care impiedica progresul. Si Sf. Iustin Popovici se intreba mirat: ce nevoie ai de progres, cand la finalul vietii te-asteapta moartea?

Dar, la urma urmei e parerea lor si trebuie sa le-o respectam. Intr-un timp m-am macinat si eu, cugetand in sinea mea, de ce unii nu vor sa-si puna intrebari, sa cerceteza, sa cunoasca, sa invete, sa asculte, sa discute, sa lumineze, sa vibreze la ce e frumos, sa accepte adevarul, chiar daca ii contrazice. Si nu peste multa vreme mi-a fost dat sa aflu raspunsul la Nichifor Crainic: credinta este o insusire a sufletelor nobile. Frumos si adevarat spus. Pacatul intuneca mintea, iar Dumnezeu se descopera numai unui suflet curat si sincer, adica unui suflet nobil, iar nobletea se mosteneste. Posibil ca aceste persoane despre care vorbim, sa descinda din urmasii lui Cain, pentru ca si Cain a urat binele si frumosul. Si oare nu i-a dat Dumnezeu viata? Ba da! Amintiti-va ca l-a pecetluit ca nici un animal salbatic sa nu-l vateme. Ganditi-va ce chin! Cum ar fi sa vrei sa mori (chinuit de constiinta) si sa nu poti? Nebunie curata. De multe ori moartea este o usurare, o izbavire. Citim si in Apocalipsa Sfantului Ioan ca in vremurile in care Antihristul isi va pecetlui supusii, chinuri groaznice se vor abate asupra lor. Atat de mari vor fi, incat, spune Evanghelistul, oamenii vor cauta moartea, dar aceasta se va lua de la ei! Instinctiv, ca unii care suntem stapaniti de patimi, am fi porniti sa-i afurisim pe cei ce hulesc, dar ajunge zilei rautatea ei. De-ajuns le este lor ca n-au cunoscut pe Dumnezeu. Sunt, cum spuneam, niste nefericiti, prin definitie. Acesta este prima mea observatie legata de ei.

Apoi am observat ca, nedescoperindu-se pe sine cu adevarat, lipsindu-le un dialog interior, mai degrabă urăsc Biserica şi sfaturile ei moralizatoare, decât să se recunoască învinşi în faţa propriilor neputinţe. Dupa cum se poate constata la o prima vedere, ei nu numai ca sunt atei, desconsiderand religia, dar sunt anti-Biserica de-a dreptul! Tocmai din acest motiv nu sunt in stare sa-si formuleze pertinent argumentele, pentru ca sunt intunecati de manie. Citeam de curand in ziarul Ziua un comentariu al unei femei suparate foc de faptul ca la Sibiu s-a inaugurat prima gradinita ortodoxa din tara. Respectiva se arata extrem de ingrijorata de „fanatismul” religios pe care-l vor manifesta viitorii ortodocsi. Din inversunarea comentatoarei Ziua, care este un prototip al omului impietrit (ca sa nu zic indracit) din societatea noastra, reiese foarte clar faptul ca nu dau dovada de respectul pe care il cer pentru ei, si ca daca ar detine puterea ar face nimic altceva decat ceea ce ii sperie pe ei insisi, anume ar prigoni, ar interzice, ar cenzura. De aici tragem concluzia ca nu au un mod alternativ de viata, fie el si pacatos, ci sunt anti-Biserica, anti-crestini, impietriti, cum am spus.

Iar acest venin, aceasta otrava care si-o expun pe unde pot, pe stalpi, pe autobuze, pe forumuri, ii roade si pe ei. De aceea nu suporta introspectia, pentru că dacă si-ar vedea hidosenia şi-ar plange de milă. Certaţi fiind cu propria conştiinţă, încearcă să se legitimeze prin diverse „drepturi”. Ei urăsc orice abordare religioasă şi confundă libertatea când cu libertinajul, când cu dictatura minorităţilor de tot soiul. Pentru ei, Biserica îşi are rostul numai ca factor social, refuzând creştinismului orice virtute, orice realizare. Pentru aceştia, homosexualii reprezintă o „opţiune sexuală” care nu-i face cu nimic mai anormali decât cei... normali. Postul (asceza) reprezinta pentru ei superstiţii şi basme, în timp ce numai secularismul si progresul tehnic sunt singurele care pot elibera omul din starea de sclavie şi înapoiere, deşi, stim bine, stăpânirea tehnicii este doar o iluzie. Slugi ai tehncii şi totodata dependenţi de ea, unii se jertfesc singuri acestui idol. Leşina la concerte sau se încăierează în numele unei echipe de fotbal, risipesc bani, investesc timp, consumă sentimente, trăiesc deceptii...

În discuţii, folosesc un tot băşcălios, miştocar, brutal, argumentându-şi ideile cu sofisme, generalizând, atribuind păcatele unui singur om întregii Biserici, construind atacuri întregi pe acuze puerile sau cateva fapte regretabile din viaţa Bisericii. Vorbesc de imperfecţiunea lui Dumnezeu, deşi ei înşişi sunt peltici, sâsâiţi sau obezi. Vorbesc despre imoralitatea clerului şi neregulile din Biserică, dar ei se tavalesc in patimi si desfranari. Preoţii sunt nişte şarlatani, oamenii sfinţi nişte impostori de cel mai înalt grad, iar familia creştină este reînvierea unui patriarhat din vremi apuse. Orice le aduce aminte de Dumnezeu, de sfinţenie, de Biserică le creează spaimă şi nu ezită să bombăne faţă de acestea ori de câte ori se iveşte ocazia. În fine, aceştia sunt susţinătorii raţionalului, ai corectitudinii politice, ai egalităţii şi fraternităţii, deşi istoria e plină de înscenări, acte de trădare, mişelii şi nedreptăţi. Pentru că istoria a fost facută tot de om, iar înşiruirea anterioară ne caracterizează foarte bine ca oameni, printre altele. Aşadar, izbăvirea nu vine de la om, ci de la Dumnzeu. Cine-şi pune încrederea în om este blestemat şi-şi merită soarta. Nu există dreptate pe pământ!

Analizand calitatea vietii de astazi, nu pot sa nu remarc urmatorul fapt: lumea, în general, a vorbit încrezatoare despre viitor: contact cu extratereştrii, evoluţia speciei umane, de la maimuţă la astronaut, de la neanderthal la supra-om, etc. Şi nu poţi spune că in felul cum merg lucrurile astazi, n-am putea vorbi despre o schimbare in omenirea de maine, de o noua etapa „evolutivă”, care de fapt, va deschide procesul reîntoarcerii la „maimuţă”. Asadar, o etapa involutiva, pentru ca transformarea nu este totuna cu evolutia, desi ar putea da aceasta impresie. Deci unde e progresul?

Continuand profilul psihologic al acestora, desigur, din umilele mele constatari, as mai putea adauga ceva. Omul din ziua de astazi nu-si mai pune intrebari. Despre sine, despre Dumnezeu, despre vesnicie, despre nimic. Omul de astazi, stie. De ce sa mai intrebe, daca stie? Se naste stiutor! Ca sa avem un reper, propun sa ne intoarcem 3000 de ani in timp si sa derulam de acolo, cand Dumnezeu nu Se descoperise inca neamurilor. Platon spunea despre existenta altor lumi si despre Dumnezeu ca: „bunatatea a fost aceea care l-a determinat pe autorul lumii sa intre în actiune, din care motiv, el nu a putut construi decat o lume buna pentru ca El era bun si în acela care este bun nu exista invidie; si ca lipsit de rautate, el a voit ca toate lucrurile sa se nasca, pe cat posibil, asemenea lui, de unde rezulta ca lumea este ordonata si buna, iar autorul ei este fiinta suveran buna – O Theos (Dumnezeu), care a voit ca toate lucrurile sa fie bune îndepartand, cat îi sta în putere, orice imperfectie, putem spune ca exista un singur cer, o pluralitate sau o infinitate? Raspunsul este ca exista unul singur, pentru ca a trebuit sa fie construit dupa imaginea modelului. Nevoia ca lumea sa semene viului absolut l-a determinat pe creatorul ei sa nu faca nici doua, nici o infinitate, ci una singura”. Mai tarziu, cand Sfantul Apostol Pavel a propovaduit in Grecia, intrebat despre ce Dumnezeu a venit sa le vorbeasca, a aratat cu degetul catre statuia dumnezeului necunoscut. Adica acum cateva mii de ani, niste oameni pentru noi inculti, inapoiati oricum fata de ce stim acum, au ajuns la concluzia ca exista un singura lume si un Dumnezeu unic. Astazi, cu toata tehnica asta naucitoare, tagaduim existenta lui Dumnezeu si ii spunem progres, ne credem evoluati si ii asteptam pe extraterestri sa ne viziteze. Poate, daca facem impresie buna, obtinem si ceva „secrete”. Insa toti acesti adepti S.E.T.I., care urmaresc universul pentru semne, ignora chiar semnele de langa ei, pe sfinti, care, atragand Harul, s-au invrednicit de darul facerii de minuni si au biruit legea firii omenesti. Si-atunci care e progresul din toata treaba asta? Sau care e castigul? Si care, paguba? Ce ne impiedica sa cugetam precum cei din trecut? Sa fi ajuns roboti? Sa fie timpul singurul impediment? Sa fie modul de viata? Descoperirile stiintifice? Sa fie o degenerare a speciei? Sa fie o retragere a Harului, prevestitoare a sfarsitului? Iata cateva intrebari.


DEMONTAREA CATORVA CLISEE

Concret vorbind, toti din categoria de mai sus, nu evita sa-si dea cu parerea despre Biserica, desi, asa cum am spus n-au nici macar cele mai mici notiuni despre ce este Biserica si nici n-au inceput sa lucreze la despatimirea lor. In asemenea conditii, care sa fie autoritatea morala pe baza careia isi sustin ideile?

Aproape toti numesc Biserica institutie. Si-aproape toti se cred nedreptatiti si pagubiti de aceasta “institutie”, la care apeleaza totusi in vremuri de de nevoie. In rautatea lor ei invoca urmatoarele argumente:

a) decaderea clerului;
b) finantarea de la Stat (banul public);
c) distrugerea spatiului verde si inutilitatea bisericilor (ar trebui mai multe spitale, camine si orfelinate);
d) Biserica impiedica progresul si abureste lumea.

Pe de alta parte, insa, invoca Biserica atunci cand au loc crime sau alte rele. Asta as avea de spus la general, iar acum sa trecem la concret.

a) decaderea clerului: sunt invocate unele fapte imorale ale clerului, precum si luxul afisat de unii. Desigur, ambele sunt condamnabile si dauneaza imaginii Bisericii. Insa, si preotii sunt oameni supusi greselii. Si sigur vor fi cativa dintre ei care nu s-au preotit de dragul preotiei, ci din alte interese. Multi vor spune ca acesta (si preotii sunt oameni) este un cliseu. Dar de ce sa fie? De ce ajunge Biserica sa fie confundata cu clerul, este o problema la care nici ei nu pot raspunde. Si de ce nu sunt recunoscute si valorile acestei tagme, Cuviosi si Cucernici parinti care sunt un exemplu pentru comunitate si o dovada a Harului lucrator. De cand 2-3 ierarhi corupti sau care au facut compromisul cu Statul, au ajuns sa reprezinte imaginea de 2000 de ani a Bisericii. Si de cand greselile Bisericii Catolice, cum este Inchizitia si prozelitismul (apropos de clisee) au ajuns sa fie si greselile Bisericii Ortodoxe, ea insasi victima a acestui prozelitism? Iarasi probleme fara raspunsuri reale. Privitor la „luxul” afisat de preoti, ne lovim de alte situatii hilare: daca are popa o masina decenta nu e bine, de are Trabant, iar e luat in ras. Daca-si pune termopane, ca restul populatiei, a furat din cutia milei, daca nu-si pune, uite popa ca nu-i gospodar. Daca are omu dvd cu dolby surround e lux, fata de altii care n-au ce manca. Daca nu are asa ceva, atunci e impotriva tehnicii, ia uite ortodocsii astia ce inapoiati. Cum o dai, cum o sucesti, tot rau iesa. Stau si eu si ma gandesc, cum ar fi evoluat crestinismul daca si oamenii din primele veacuri, cei carora le-au predicat Apostolii, ar fi fost la fel de suciti. Sa-i fi luat pe Sfintii Apostoli la intrebari si sa fi verificat mai intai daca a existat unu' Hristos, ce a facut, daca chiar a inviat, etc, etc.. Sa fi trimis si ei misive intre ei sa fi discutat in agore si nimeni sa nu fi urmat Apostolilor pana ce nu ar fi avut dovada concreta, palpabila, incontestabila (oricare ar fi fost ea) a existentei Mantuitorului.

b) salarizarea de la Stat: salarizarea clerului de catre Stat si finantarea Bisericii reprezinta alte probleme aduse in discutie. Daca stam sa analizam corect, salarizarea clerului de la stat, nu e chiar cuser, pentru ca se poate ajunge la „imblanzirea” clerului, asa cum am vazut ca unii preoti au predicat pentru vaccinarea cu Gardasil, ori nu au luat atitudine impotriva cipurilor, o problema care, desi a fost pusa in practica mai putin intelept, ramane una din marile provocari ale zilelor noastre. Pe de alta parte insa, conform Noii Legi a Cultelor, Biserica devine institutie de utilitate publica, adica sociala, iar in virtutea acestei „institutionalizari” Biserica (si orice asociatie religioasa) poate primi bani de la Statul laic! Ceea ce ii supara pe acesti indivizi. Brusc, uita de rolul benefic al Bisericii de-a lungul istoriei (noastre romanesti) si de faptul ca o biserica poate cuprinde si o biblioteca, o sala de lectura sau o sala de conferinte. Nu numai atat dar ca anexa poate avea si o sala de mese pentru a hrani pe cei defavorizati sau un mic cabinet medical, etc.. Banul public invocat, care nu si-ar gasi locul in cuprinsul acestor ziduri, nu are absolut nici o sustinere morala, iar de ceva vreme, nici legala.

In "Evenimentul Zilei", o ziarista pe nume Dolores Benezic *, a scris o serie de articole calomniatoare voalat, la adresa Bisericii. Nu mi-am propus sa fac o revista a presei pe aceasta tema, si nici nu consider “presa” fituici ca Libertatea sau Can-Can, puse mereu pe scandal. Insa mentionez cazul Dolores, datorita vicleniei cu care aceasta ataca Biserica. In finalul unui asemenea dedicat facultatilor de teologie din tara, autoarea ne propune niste clarificari. Zic “ne propune” si nu “aduce”. Astfel, aceasta afirma ca dupa ce a prezentat “expansiunea bisericii in societatea romaneasca” (expansiune ?!?, nn) intareste ca demersul a fost “unul juranlistic, de informare”. Apoi in timp ce ma intrebam in sine-mi asupra autoarei, am inceput sa citesc al patrulea paragraf: “în ciuda numelui, autoarea seriei de articole este româncă, botezată ortodox şi merge de ani de zile la aceeaşi biserică din cartier, care a scăpat de demolările comuniste, atunci când simte nevoia.” Multumim dra/dna Benezic pentru aceasta precizare, sa stiti ca numele buclucas al dvs., a indus pe multi in eroare, cu privire la nationalitatea si apartenenta dvs. religioasa. Acum ca ne-ati lamurit ca sunteti ortodoxa practicanta, ne-ati mai linistit si parca altfel si cititm articolele dvs., anti-Biserica stiind ca sunteti realmente ingrijorata de binele Bisericii si ca nu vreti sa ofensati pe nimeni. Suntem recuoascatori Bunului Dumnezeu ca a ridicat asemenea cruciati in aceste zile apocaliptice, care sa remarce si sa denunte slabiciunile Bisericii, nu pentru a o denigra, ci cum ziceti, pentru a o curati, ca “aurul in topitoare”.

Si daca tot vorbim despre chivernisirea banului public, de ce am incepe cu Biserica? Presa vuieste de risipirea acestor bani. Citeam mai demult ca suntem pe locul 129 la drumuri, din 133 de tari analizate. Doar Bosnia si vreo 3 tari din lumea a treia au drumuri mai proaste. Sau sa vorbim de alte scandaluri care au tinut prima pagina? Macar o biserica tine sute de ani si isi desfasoara o activitate concreta in acest timp, mantuind suflete si vindecand oameni (atat prin Tainele sale cat si prin lucrari misionare de asistenta medicala). O simpla statuie (bust) costa undeva intre 30000-40000 de euro... Dar potrivncii Bisericii vorbesc de parca ei sunt singurii contribuabili la bugetul public si numai din banul lor s-ar face toate bisericile. Pai daca stam sa ne revendicam partea de contributie la Buget, atunci ar trebui, ca buni crestini ce suntem sa contestam multe destrabalari finantate din bugetul ai carui contribuabili suntem si noi. Pai nu? La fel cum zic si ei ca nu de biserici avem nevoie, ci de spitale si azile, tot asa putem spune si noi ca nu de stadioane avem nevoie, unde se injura si se omoara, nici de concerte in care se blasfemiaza si se prosteste lumea, si asa mai departe, ci de spitale si azile, vorba lor. Doar si crestinii contribuie la buget... Ceea ce ne duce la punctul urmator: constructia de biserici.

c) ei bine, potrivnicii Bisericii nu se marginesc numai a critica verbal Biserica, ci contesta si constructia de biserici. Un alt aspect care-i arde (pe langa finantarea de la Buget) este distrugerea spatiului verde si ca „sunt mult prea multe biserici”. Trebuie remarcat faptul ca marii ecologisti, care calca iarba in picioare cand merg la picnicuri duminica dimineata, care n-ar ridica o scama de pe jos, cum spunea cineva, carora nu le pasa de gardul viu din fata blocului, daca se usuca sau nu, acestia se vaita pentru spatiul verde distrus prin construirea de biserici. Ar prefera mai bine sa-l stie parloaga, maidan unde-si fac nevoile cainii, decat loc consacrat de rugaciune. Dar nota bene, daca orice altceva s-ar face pe acel loc inverzit, in afara de biserica, este bine primit. Atunci nu se mai vaita ca o sa-si plimbe copiii prin pronaos sau ca nu mai miroase a iarba uda la jumatea lui august.


PE CONTRASENS **. BISERICILE TINERILOR

Caz concret: In municipiul Bacau, in complexul sportiv, care cuprinde bazinul de inot, sala de atletism, sala sporturilor, baza de tenis si stadionul, cu terenurile de sport aferente, o fundatie a decis sa construiasca o mica bisericuta, in opinia mea, foarte frumoasa, care sa fie dedicata tinerilor. Concret, aceste activitati (dedicate tinerilor ortodocsi) se vor stabili pe viitor, insa initiativa este binevenita.


Bisericuta are o suprafata de aproximativ 700 metri patrati, si o inaltime nu mai mare de de 40 de metri, la nivelul turlelor. Ca amplasare, se situeaza intre blocurile din zona, pe un spatiu „verde” unde-si fac patrupedele nevoile. Privitor la acest spatiu verde, trebuie mentionat ca unele persoane direct implicate in cadrul primariei au privit stramb acest proiect, deoarece necesita sacrificarea a... doi copaci. In zona, nu prea mai sunt alte biserici, deci nevoie ar fi. De altfel, la o popoulatie de aproximativ 160 000 -170 000 de ortodocsi, Bacaul are vreo 25 de biserici. Macar ca nu toti sunt ortodocsi practicanti, dar faceti si voi socoteala, cam cati ar reveni unei parohii? Si atunci, sa-i credem pe cei care spun ca si-asa sunt prea multe biserici? Mai ales ca fie iarna, fie vara, fie frig, fie inaduseala, nu numai ca bisericile sunt arhipline, dar si spatiul din jurul lor este ocupat. Ce alta dovada mai plauzibila poate fi invocata in ideea construirii de biserici, daca nu asta? Dar deh, cine doarme duminica pana tarziu, sau pleaca la picnic, nu are cum observa aceasta lume si de aceea i se pare ca bisericile sunt pustii. Iata si o imagine din alt unghi, pentru a va face o vedere de ansamblu.

Dinspre rasarit:



Dinspre apus:


Despre aceasta biserica se spune ca strica spatiul verde. Bun. Fie. Dar hai sa mergem pe fir cum se spune. Putin mai departe incepe, cum am spus, complexul sportiv. Iar undeva in acest complex era un parc. „Oraselul copiilor” se chema. Cand eram mic, tata ma lua deseori in acest parculet, pentru ca era mai aproape, iar cand am mai crescut, il frecventam si pentru ca eram inscris la diversele sali de sport din zona. De multe ori ne strangeam cu totii la un „folbal” pe terenurile de langa stadion, strecurandu-ne prin gardurile sparte din acest parc, pentru ca nu prea aveam voie altfel :). Altfel spus ma legau amintiri frumoase de acest loc. Ati sesizat ca vorbesc la trecut? Da, pentru ca astazi, arata asa:



Fara scranciobe, fara banci, fara copii, fara bicilisti, pustiu. Va intrebati de ce? Simplu: pentru ca si aici se va construi. Ce? Nu stiu exact, ultima data era planificat un centru comercial, Billa, parca. Daca nu, altceva. Problema este insa urmatoarea: la distrugerea acestui parc nu au fost protestatari. Nu tu pichetari, nu tu amenintari, nu tu codeli ca se taie copacii, nu probleme cu autorizatiile si alte asemenea. Din contra, o mobilizare generala din partea autoritatilor, tacere rusinoasa din partea altora care acum isi manifesta nemultumirea ca-si vor plimba cainii si juniorii prin pronaos din lipsa spatiului verde, iar per ansamblu indiferenta, laxitate si uitare. Ca sa nu zic interese (financiare). Mai mult, deplasandu-ne spre stanga, pe langa stadionul din care se vede un colt, dam de un mic deal, inverzit, in aceeasi nota cu imaginile de mai sus. Un deal pe care zbenguiam cu cheia in gat cand aveam 5-6 ani, unde ne cataram dupa gorgoaze, agude si mere padurete. Nu va mai spun ce partie grozava pentru sanius! Astazi, parte din el e parcare, in alta parte e Petrom, iar alta e de vanzare... Unde mai pui ca vor sa demoleze actualul stadion, iar in locul lui sa construiasca un hotel de paispe stele...



(Alte imagini cu acest loc aici)

Asadar, spatiul verde se distruge cam peste tot in orase, iar urbea lui Bacovia nu face nici ea exceptie. Insa, de protestat se protesteaza numai cand se fac biserici. Unul din motive ar fi ca noi crestinii suntem oameni pasnici. Nu injuram, nu blestemam, nu amenintam, suntem datori a ierta, a intoarce obrazul. Si de aia multi isi permit. Insa cu siguranta, atitudinea lor va fi observata si amendata de Dumnezeul cel Viu. Asa cum si Sfantul Arhanghel Mihail, in cearta pentru trupul lui Moise a zis diavolului: „Sa te certe pe Tine Dumnezeu”, tot asa sa facem si noi, sa-i dam in plata Domnului, ca a Lui „este cearta si El da rasplatirea”. Ceea ce am vrut sa subliniez, a fost, pe de o parte lasitatea „ecologistilor” care se mobilizeaza numai cand e vorba de construit biserici, iar pe de alta falsitatea argumentelor invocate de ei si lipsa de obiectivitate de care dau dovada, dar pe care o pretind de la ceilalti.

Un alt fapt suparator pentru unii este ridicarea de capele in licee si scoli. Recent, cateva licee din Bacau au sfintit cate o capela, unde elevii se vor putea ruga in momentele libere. De asemenea, se va sluji si Sfanta Liturghie si se va oferi consiliere duhovniceasca. Eu personal, mi-as fi dorit sa fi avut o asemenea capela unde sa-mi petrec “ferestrele” dintre ore, pentru ca se intampla, desi rar ca un profesor sa nu vina, iar unele orele scolare sa nu se succeada una dupa alta. Fostii mei colegi, in asemenea momente populau barurile dimprejur, localuri unde se auzea ca si desfranau, desi nici toaleta scolii nu a fost ferita de astfel de momente. Este putin probabil ca acei elevi care mergeau prin baruri, sa fi venit la capela, macar de-ar si fi existat, insa, ar fi fost un loc de reculegere pentru noi astialalti. Si mai sunt sigur ca lumina zilei si de urmatorul fapt: ca eu nu le-as fi spus lor “curvelor” sau “desfranatilor” pentru ce faceau, dar ei mi-ar fi facut sicane daca m-ar fi vazut iesind din capela liceului. Mentionez acest lucru pentru a vedea ca “fanatismul” nu caracterizeaza exclusiv pe crestini, asa cum se vaita unii. Din contra, un crestin adevarat, respecta libertatea data aproapelui, uraste intotdeauna pacatul, dar niciodata pcatosul. Un crestin adevarat cunoaste lesniciunea pacatuirii si lanturile cu care pacatul incatuseaza, devenind o a doua fire. Trebuie mentionat ca unele licee au si camine pentru cei veniti din mediul rural, deci o capela ar fi foarte binevenita, camerele internatelor fiind mai mereu zbuciumate.

d) per ansamblu, Biserica este vazuta ca un factor retrograd, un perpetuu ev intunecat. Dar, asa cum remarca si Pr. Andrew, „ceea ce lumea numeste 'factori progresivi' sunt de fapt factori regresivi – regresivi spiritual. Acest paradox se datoreaza faptului ca noi ortodocsii, avem un sistem axiologic radical diferit de cel al lumii, care 'zace in pacate', cum spune si Sfantul Apostol Ioan. Noi avem o perspectiva nemuritoare, vesnica, in timp ce ei au una temporala, muritoare. Intreaga filosofie a lumii este filosofia mortii. Ei spun: 'traieste confortabil, bucura-te de viata cat mai poti, traieste numai pentru tine, pentru ca in final vei muri. Oricum vei muri'. Dar cum poti trai confortabil, cand sabia mortii atarna deasupra ta? Noi, crestinii, nu iubim moartea, cum face lumea, noi iubim Invierea. Noi nu suntem primitivi spiritual, noi suntem avansati spiritual – ei sunt primitivii deoarece cred in moarte.” Iar acelasi parinte, despre salvarea dorita prin stiinta afirma: „Stiinta este pur si simplu o forma moderna de idolatrie. Stiinta este cunoasterea creatiei. Idolatria antica presupunea venerarea creatiei; idolatria moderna presupune venerarea cunoasterii creatiei, adica a stiintei. Dar e un stadiu la fel de primitiv ca venerarea soarelui, lunii, muntilor, pietrelor, marilor si raurilor. Paganii din antichitate erau sclavii idolilor lor, aducandu-le sacrficii umane, iar astazi, noi suntem sclavi moderni, aducand aceleasi jertfe umane stiintei Cernobalului sau tehnologiei in vitro. Idolatria presupune ca nu mai suntem liberi sa-l cinstim pe Dumnezeu, Creatorul. Este evident ca nu ne putem inchina in acelasi timp materiei (divinizandu-o, nn) si Creatorului. [...] Spatiul, spre exemplu. Acum 50 de ani, trimiteau primii sateliti, iar in zilele noastre l-au “militarizat”, au “sateliti ucigasi”. Daca ar ajunge oamenii sa traiasca pe Luna, ce credeti ca se va intampla? Se vor omori intre ei, asa cum fac si pe Pamant. Un scop al vietii prin tehnologie? Doar daca acel scop este sclavia.”

Biserica a demonstrat prin sinaxarul sau bogat ca este singura Cale de urmat, singura solutie la probleme, singura biruitoare a mortii. Acest lucru nu este deplin recunoscut pentru simplul fapt ca nu toti sunt(em) traitori adevarati. Insa nu exista nici un dubiu asupra ce avem de facut, ramane doar sa implinim. Decat sa stea intr-o stare de indracire, toti acesti contestatari sa vina la Biserica si sa puna umarul la salvarea neamului romanesc si omenesc. Daca nu, exista si alternativa lor, aceea de a crea o minunata lume noua, unde sa nu mai fie durere, sclavie, uriciune, batranete, constiinta, responsabilitate, Dumnezeu, moralitate, boli, neputinte, o lume in care fiecare isi va lua portia de soma si se va considera fericit... ***

Mihail B.


* http://www.evz.ro/articole/detalii-articol/873765/Romania-produce-de-zece-ori-mai-multi-teologi-decat-in-89/

** ContraSENS este blogul unui ziarist din Bacau, care a criticat constructia de Biserici din banul public, amenajarea capelelor in licee, avand per ansamblu, o atitudine anti-Biserica. Desi blogul gazduieste si subiecte de bun simt, aceste postari seculariste au stat la baza acestui articol.

*** Aluzie la cartea lui Aldous Huxley, Minunata lume noua.

12 comentarii:

Victor Roncea spunea...

Felicitari pentru analiza!

Iuliana spunea...

Nu vă necăjiţi, d-le Rafael! Prin ei spumegă diavolul care simte că nu se poate atinge de cei ce slujesc lui Dumnezeu în duh şi în adevăr. Iar atunci nu are decât alternativa împroşcării cu venin neputincioase, prin gurile celor care, înlănţuiţi de patimile lor, i s-au supus şi i-au devenit marionete. Bine i-aţi numit “nefericiţi”, că aşa sunt. Vai lor, dacă nu vor căuta să se întoarcă la adevăr! A sta să le răspunzi e pierdere de vreme, pentru că ei nu-şi sunt propriii stăpâni. E vorbire cu diavolul. În loc de ripostă verbală directă, mărturisirea constantă a Cuvântului şi a învăţăturii Lui mântuitoare. De adevăr se teme dracul cel mai mult. Să rămânem în adevăr şi va lucra Domnul, încât îi va strânge la Sine pe ai Săi, daţi Lui de la Tatăl, orice ar face vrăjmaşul omenirii ca să rupă legătura firească dintre om şi Dumnezeu şi să-l arunce în mocirla iadului. Rugăciunea de taină şi mărturisirea în mijlocul adunării, în faţa oamenilor, sunt armele huliţilor creştini de acum, cu care i-a înarmat Domnul ca să biruie în războiul acestei vieţi. Domnul să ne întărească în credinţă, nădejde şi dragoste creştinească!
De Sfinţii Arhangheli, să vă dea Domnul mântuire, cu rugăciunile ocrotitorului dumneavoastră, Sfântul Arhanghel Rafail!

Iuliana spunea...

Chiar dacă nu aţi scris dumneavoastră articolul, presupun că susţineţi punctele de vedere ale autorului. Mă iertaţi că n-am observat de la început că este scris de altcineva. Dar nu cred că este atât de important autorul, cât starea de lucruri descrisă, iar aceasta este reală şi dureroasă.

danutza spunea...

la multi ani pentru ziua de 8 noiembrie, in primul rand!
f f bun comentariul si f fin. am observat o campanie concertata de discreditare a bisericiii ortodoxe si a valorilor ei in aproape toate mass media. se blameaza , se evidentiaza faptele urate, se prezinta tendentios... antihristul lucreaza prin slugile sale. si cum ii pot sluji mai bine decat ca jurnalisti? daca patronul este sluga lui lucifer...

danutza spunea...

imi permiteti sa-l public si eu pe blog, cu indicarea sursei? http://luptapentruortodoxie.blogspot.com/
multumesc!
Doamne-ajuta!

Donkeypapuas spunea...

La mulţi ani, domnule Udrişte!
Ce spuneţi şi de acei ce se declară "prieteni" ai Bisericii dar care folosesc şi ei tot retorica expusă în articol?
PS: în Bucureşti s-au defrişat hectare întregi de spaţiu verde (cel dintre blocuri) pentru parcări şi n-a protestat nimeni!

un calin - tm spunea...

Foarte interesanta analiza!
Citem un articol din Lumea Credintei:

http://www.lumeacredintei.com/sct_10/ed_31/snge.htm

si tare imi venea sa spun si eu ceva acolo. Dar, citind acest articol, m-am linistit. Mi-am dat seama ca nu pot schimba parerile cuiva care NU VREA sau NU POATE INTELEGE!
Spunea tare frumos parintele Seraphim ROSE ca "nihilismul va caracteriza societatea secolului XXI". Asa e : e usor sa darâmi ceva dar e greu sa pui altceva in loc. E mai usor sa critici actiunea cuiva decât sa "construiesti" tu ceva.

Va multumesc!
Doamne, ajuta!

Fabian spunea...

Excelent articol, bravo, de nota 10!
Fabian.

Eugen Ion spunea...

Dilema cu privire la atitudinea in fata pacatosilor cred ca este una care ne preocupa pe mai multi ortodocsi. Pe de o parte ma gandesc la Noul Testament, in are Iisus le spune apostolilor "scuturati tarana de pe picioarele voastre in cetatile in care nu sunteti bineveniti; mai rau va fi pentru ele decat pentru Babilon". Asadar, sa ii spun odata cuiva ca este in deriva, in pacat, in moarte si stricaciune - sunt dator. Sa insist si sa ii impun punctul de vedere - nu mai sunt dator a o face. Omul poate alege una dintre cai, are liberul arbitru la dispozitie. Domnul - asa cum se spunea in articol - nu se "arata" oricui, numai sufletelor curate. Daca omul alege sa il sfideze pe Dumnezeu, e optiunea sa. Noi avem datoria sa il facem atent, dar nu sa ii impunem credinta. Sfantul Ioan nu a incetat sa predice in pustiu. Cei care l-au ascultat au primit darul divin. Cei care l-au scuipat isi vor primi si ei plata ("a mea este razbunarea" - a spus Domnul). Citeam mai deunazi din sinaxar cateva dintre viatile unor sfinti. Oamenii aceia faceau niste sacrificii care mie mi se par de neinchipuit, e care nu cred ca as avea taria a le face. Acei oameni au suferit nedreptati si cazne groaznice din partea satanistilor. Daca ei au reusit sa treaca peste toate strigatele diavolilor si sa isi pastreze credinta, cred ca asa ar trebui sa facem si noi. Pe diavoli nu avem cum sa ii convertim la crestinism, dar trebuie ca noi sa ne intarim in aceasta ma abitir cu fiecare hula sau atac marsav impotriva fratilor nostrii si a noastra.

Anonim spunea...

Rafael,
Eu astept timpul in care credinciosii ordodoxi vor fi indemnati sa faca "cum face popa" si NU "cum spune popa". Sau mai bine zis, o revitalizare reala, mult asteptata, a valorilor morale de catre Biserica si slujitorii ei. Atita timp cit se ofera sfaturi bune care nu sint urmate de nimeni, progresul moral este inexistent. De o revolutie morala va veneficia nu numai Bisericii dar si poporului roman in general.

Rafael Udrişte spunea...

@danutza
Sigur ca da! Textul e semnat de Mihail B. :)

Totodata va multumesc pentru comentarii. Chiar daca nu ma prea implic in discutii - punctul meu de vedere fiind, pe cat posibil, explicit in postare - acestea sunt resurse importante, mai ales cand adevarul trebuie spus sub toate fatetele sale.

Luni plec in Albania, la Tirana, la un Congres al aromanilor. Daca aveti vreme, trimiteti-mi pe e-mail (rafael.udriste@gmail.com) tot ceea ce considerati important pe aceasta tema - produsul "finit" va fi un reportaj-documentar care va fi difuzat pe 5 decembrie. a.c.
Daca nu ne mai vedem, scrie, s.a.:) va zic si eu: post usor si Doamne, ajuta.
R.

Radu Fefceac spunea...

Este o analiza proasta si patimasa.
De fapt descrieti tipul standard de credincios, dupa parerea mea.
1. Nu ma intereseaza daca un popa este bogat sau nu, ma intereseaza cum a facut banii. I-a facut pe de o parte pentru ca il plateste statul luand bani fortat de la mine, eu nu vreau sa platesc popi, sa-i plateasca credinciosii. Si i-au mai facut neplatind la stat impozitele pentru banii pe care i-au incasat. De fapt, cea mai mare parte din veniturile lor de aici se trage. 90% din popi fura in acest fel asa ca terminati cu gargara.
2. Sa plateasca impozite pentru biserica cei care considera ca biserica e de utilitate publica. Eu nu consider astfel, deci sa nu ia de la mine.
3. Nu ma intereseaza spatiul verde, dar e bineinteles adevarat ca e mai bine sa construiesti un teatru sau un spital. Explicatia aia penibila ca biserica poate include o biblioteca sau alte lucruri utile intr-adevar cade. Mai bine construiesti direct o biblioteca. In care nu pui carti cu abureli religioase, altfel nu e biblioteca, e lada de gunoi.
4. Partea cu abureala este evidenta numai daca citesti aburelile de pe acest blog.
luati-va o slujba serioasa si puneti umarul la scoaterea tarii din criza, nu mai votati idioti la conducere si lasati gargara!
Credinta s-o practicati in particular si nu pe banii mei!!!