vineri, 26 februarie 2010

SARMISEGETUSA, VANDALIZATĂ

Vladimir Brilinsky, redactor şef "Dacia Magazin"


În urma recentei vandalizări a Marelui Sanctuar Circular de la Sarmisegetusa Regia, mă adresez exclusiv persoanelor sau grupurilor de persoane înregimentate într-o sferă sau alta de credinţă, care, vizitând Sarmisegetusa Regia: aprind şi abandonează lumânări, profanează prin comportament indecent monumentele, se urcă pe monumente căutând energii, divinităţi sau vindecări divine, îşi scrijelesc numele pe pietrele din ziduri şi pe copaci, aprind focuri în zonele de protecţie a monumentelor, campează în Incinta Sacră făcându-şi nevoile în dosul copacului cel mai apropiat de cort, abandonează deşeuri prin pădure sau chiar lângă monumente, depun şi abandonează icoane creştine sau simboluri păgâne pe monumente, sparg pietrele din sanctuare pentru a duce acasă o bucată de energie, confundă Incinta Sacră cu Vama Veche, dezbrăcându-se şi făcând plaja lor; numai lor mă adresez şi nu miilor de oameni civilizaţi, care vin să viziteze, decent, cu inima deschisă, leaganul civilizaţiei poporului român.

Ticăloşia, nesimţirea, fanatismul, prostia, răutatea, indiferenţa, superficialitatea, incultura, cretinismul, aroganţa, intoleranţa, toate aceste rele, scoase din cutia Pandorei sau derivate ale lor, sunt atributele care vă caracterizează. Da, este adevărat, faceţi toate aceste rele, pentru că statul român, legislaţia incoerentă, funcţionărimea impotentă a Ministerului Culturii vă permit să le faceţi sau mai bine zis, nu le pasă că le faceţi. Dar voi, care vă căutaţi acolo alinarea, liniştea, credinţa, energia sau sănătatea, distrugând şi pângărind, totuşi, nu vă temeţi că veţi plăti pentru toate aceste fărădelegi? Ba, vă sfătuiesc să vă temeţi, pentru că într-o zi veţi plăti scump toate pagubele pe care le aduceţi patrimoniului de la Sarmisegetusa. Nimeni nu vă poate judeca pentru ceea ce sunteţi sau pentru ceea ce credeţi. Libertatea gândirii şi a credinţei este un lucru care trebuie şi vă este respectat. Dar puteţi fi judecaţi pentru ceea ce faceţi. Închinaţi-vă cui doriţi! Invocaţi toţi zeii în care credeţi, luaţi toată energia pe care credeţi că o gasiţi în acele locuri, dar lăsaţi monumentele în pace! Sub semnul iubirii faţă de acest loc, veniţi şi distrugeţi, în numele credinţei voastre, dar de fapt nu sunteţi decât nişte bieţi farisei, care sunt departe de iubirea adevarată faţă de istorie, de stramoşi şi de pământul natal.

Această scrisoare va ajunge în toată lumea, la mii de oameni care cred cu adevărat în valorile autentice ale Sarmisegetusei şi care vă vor judeca dupa cum meritaţi. Fac un apel la toţi oamenii de bună credinţă, la toate asociaţiile care promovează istoria şi civilizaţia dacilor, să ia act de această stare de lucruri şi să vă sancţioneze pe voi, cei care săvârşiţi astfel de nemernicii. Veţi sta în boxa acuzaţilor alături de indiferenţii slujbaşi ai Ministerului Culturii, care asistă la distrugerea deliberată a zidurilor de la Sarmisegetusa Regia şi alături de alte persoane cu îndatoriri exprese în protejarea monumentelor istorice. Cercetaţi-vă adânc cugetul şi faceţi loc schimbării de mentalitate! Altfel pedeapsa vă va veni de unde nu vă gândiţi.

Fără nicio consideraţie şi cu toată compătimirea,

Vladimir Brilinsky

Redactor şef Dacia Magazin

P.S. Ataşez fotografii edificatoare care au determinat aceasta scrisoare deschisă.





Linkuri utile în acest caz:
Evenimentul zilei: Sarmisegetusa, vandalizată

joi, 25 februarie 2010

ION COJA: UNDE SUNT EVREII CARE NU SUNT CA SILVIU BRUCAN?



Sunt aproape douăzeci de ani de când fac, zi de zi, eforturi disperate să nu cedez anti-semitismului şi să caut, iar când nu găsesc, să inventez dovezi că nu toţi evreii sunt ca Silviu Brucan sau ca Jean Ancel ori ca Andrei Oişteanu, ca Radu Ioanid sau Andrei Cornea ori Aurel Vainer! Dar unde sunt evreii care nu sunt ca Silviu Brucan sau ca Jean Ancel ori ca Andrei Oişteanu, ca Radu Ioanid sau ca Andrei Cornea ori Aurel Vainer?!...

Ce simplă este viaţa pentru românul antisemit!... Nu e zi lăsată de la bunul Dumnezeu să nu i se ofere pe tavă încă o dovadă sau chiar mai multe în aceeaşi zi despre răul făcut nouă, românilor, ba de un evreu nenorocit, ba de altul, uneori în bandă asociaţi, caz în care îşi trag alături şi câţiva parteneri români dintre cei mai neaoşi...

Circulă pe Internet un filmuleţ cu un evreu, Shimon Peretz, fost prim ministru în Israel, mare sculă aşadar, care declara la o întâlnire de mafioţi că ei, mafioţii evrei, au cumpărat Manhattanul, Polonia, Ungaria şi România... Nu trec multe zile şi primesc un vast material intitulat „Doi ani de când Israel a cumpărat România” cu date concrete, cu numele evreilor descurcăreţi care au preluat rolul statului român prin aşa zisa dezetatizare sau privatizare. O bună, cea mai bună parte din ce a fost proprietatea statului român şi a „întregului popor muncitor” este acum proprietatea unor evrei... După câteva zile găsesc acel material într-un ziar, publicat pe două pagini... Într-un singur ziar. Restul presei din România tace cu nemernicie pe acest subiect tabu!



Mai trec câteva zile şi mă întâlnesc cu un procuror, şi-l întreb dacă este ceva adevărat în aceste materiale semnate de „Adevăratul Serviciu de Informaţii” (sau cam aşa ceva) şi procurorul confirmă: la majoritatea tunurilor ilicite care s-au dat în România capitalistă profitorii au fost „investitori” evrei...

Şi exemplele pot continua, exemple de fapte şi împrejurări în care îngăduinţa şi cumsecădenia noastră românească este pusă la grea încercare. Constat în jurul meu, la tot mai mulţi tineri îndeosebi, că se generalizează sentimentul că nici nu te poţi aştepta la altceva de la evrei...

Mă simţeam tare, bine înarmat sufleteşte, ca să nu cad în acest păcat. Totdeauna m-am simţit capabil să gândesc nuanţat, fără generalizări comode şi pripite, pe fiecare ins asupra căruia mă pronunţ să-l judec cu prudenţă şi numai pentru faptele sale, judicios probate. Deunăzi însă, pentru prima oară m-am simţit vulnerabil! Am simţit că nu mai pot la infinit să susţin public că nu toţi evreii sunt ca Silviu Brucan. Repet, unde sunt evreii care nu sunt ca Silviu Brucan? Şi de unde să ştim noi că aceşti evrei mai există de vreme ce nici unul dintre ei nu iese în faţă şi nu se dezice de Silviu Brucan & compania de anti-români?!

Ce s-a întâmplat? Mai întâi s-a întâmplat că la emisiunea "Se întâmplă acum" a domnului Tudor Barbu de la OTV, invitatul său, profesorul Mircea Coşea, fost ministru al privatizării, a făcut o dezvăluire teribilă, cumplită: legea 15, emisă de guvernul Petre Roman, lege care a decis cum să se desfăşoare privatizarea economiei româneşti şi a avuţiei statului român, nu a fost lucrată de nimeni din guvern, nu a fost elaborată de experţii noştri, din guvern sau din Parlament, ci a fost adusă şi depusă pe biroul lui Petre Roman de către Silviu Brucan! Informaţia a fost reluată şi comentată a doua zi împreună cu domnul Constantin Cojocaru. Aşadar, nu este o vorbă oarecare, ci o dezvăluire care pur şi simplu îţi taie răsuflarea. Cine a conceput legea 15? Cine a impus-o, cu ajutorul lui Silviu Brucan şi Petre Roman modul în care să se producă privatizarea în România? Cui trebuia să-i folosească această lege? Cine şi ce interese sunt în spatele acestei trădări?

Nu pot să nu-mi aduc aminte de comédia jucată pe 22 decembrie 1989 de cei doi, Silviu Brucan şi Petre Roman, când primul se făcea că-l ia la rost pe tinerelul în pluover roşu, cu vorbele „Dar tu cine mai eşti?” Adică cominternistul şi trădătorul de Ţară Silviu Brucan se purta ca şi când nu ar fi avut cunoştinţă de trădătorul Valter Roman că este tatăl fiului său, Petre Roman, la fel de cominternist şi de trădător... L-am criticat deseori pe Petre Roman, l-am acuzat de multe, considerându-l principalul vinovat pentru o bună parte din neajunsurile şi eşecurile noastre, dar tot timpul am „sperat” că explicaţia ar sta în lipsa de experienţă, în incompetenţa şi precaritatea sa morală. Nu am acceptat argumentele celor care susţin că Petre Roman cu premeditare şi cunoaşterea exactă a efectelor a dus o politică prin care s-a declanşat şi în parte s-a înfăptuit distrugerea economiei româneşti. Acum însă îmi dau seama şi la rândul meu susţin cu tărie că nu există altă explicaţie pentru felul cum a guvernat Petre Roman decât intenţia sa de a distruge economia României, de a lovi cât mai devastator în valorile societăţii româneşti. Iar această intenţie a slujit-o în cadrul unui program care, cel puţin parţial, a fost imaginat de alţii, în altă parte, nu în clădirea guvernului României...

Cumva în Israel?... Ipoteză năucitoare, pe care mi-o sugerează, fireşte, alocuţiunea lui Shimon Peretz, după regula cui prodest?, coroborată cu apartenenţa celor doi nemernici, Silviu Brucan şi Petre Roman, la comunitatea etnică evreiască. Şi întreb public: comunitatea evreiască, din România şi de pretutindeni, se simte solidară cu cei doi, cu opera lor malefică? Se simte solidară cu evreii care „au cumpărat România”?

Informaţia că privatizarea în România, care ne-a adus atâtea nenorociri, s-a făcut după un proiect de lege conceput fără implicarea autorităţilor româneşti, proiect de lege adus de evreul cominternist Silviu Brucan foarte probabil din străinătate, nu poţi să n-o raportezi la declaraţia lui Shimon Peretz şi la alte dovezi cu privire la evreii care „au cumpărat România”. Legătura este perfect logică, se impune de la sine... Și poartă un nume: conspiraţie împotriva României, a intereselor româneşti vitale!

A doua întâmplare este legată de Maximilian Katz, beneficiarul unei aşa zise fundaţii sau asociaţii preocupată de „monitorizarea antisemitismului din România”. Nu mai întreb pe ce bani ai statului român funcţionează escrocheria!... Acest nefericit, pe care Dumnezeu l-a însemnat cu toate dovezile degenerării umane, a găsit de cuviinţă zilele trecute să reclame direcţiei festivalului de film de la Berlin prezentarea în cadrul festivalului a unui film românesc inspirat din lupta partizanilor din munţi, a partizanilor anti-comunişti. Cică partizanii din munţi ar fi fost antisemiţi!... Pentru orice om normal şi mai ales pentru orice cetăţean român lupta dusă de aceşti partizani constituie un capitol glorios de istorie, fără pereche în istoria rezistenţei anti-comuniste din Europa. Afirmaţia lui Katz că aceşti partizani au fost anti-semiţi pentru că erau toţi legionari, este inexactă. Iar şi mai inexactă este afirmaţia că legionarii au fost antisemiţi! I-am cerut dnei Lia Benjamin, mare historiografă anti-legionară, dovezile acestui antisemitism legionar şi mi-a răspuns după ani de scociorît literatura şi arhiva legionară cu un text de o pagină şi un pic... Mai multe dovezi nu a găsit!

Aşadar, pe lângă legionari au mai luptat în munţi şi ţărăniştii, ca Aurel Şeitan, de exemplu, rudă cu subsemnatul. Iar mulţi dintre partizani nu au fost membrii niciunui partid. Au fost români şi punctum! Ceea ce era suficient ca să determine crezul şi comportamentul lor eroic! Astfel că protestul adresat organizatorilor de la Berlin, protest semnat nu numai de Katz, ci şi de reprezentantul evreilor victime ale Holocaustului, nu poate fi interpretat altfel decât ca un gest anti-românesc neruşinat, un act de adversitate făţişă faţă de valorile fundamentale ale poporului român. Pentru asemenea atitudine în alte state, bunăoară în Israel, se practică, cu bună îndreptăţire, expulzarea neobrăzaţilor!

Tot un Katz – nu ştiu dacă acelaşi, în 1993 a făcut o golănie şi mai mare. În urma unei propuneri care a fost corect cântărită de juriul de acordare a premiului Nobel pentru Pace, a intrat în faza finală a selecţiei şi propunerea ca prestigiosul premiu să fie acordat foştilor deţinuţi politici din România, pe motivul că în ciuda suferinţelor nedrepte îndurate înainte de 1989, aceştia nu au cerut răzbunare, pedepsirea foştilor călăi etc., ci au acţionat după 1990 ca un factor de stabilitate socială, de reconciliere naţională etc. Ei, bine, încercând a se face un oarecare loby în Statele Unite în sprijinul candidaturii româneşti, ne-am trezit cu reacţia energică şi bine susţinută logistic a unui Katz, care pretindea că protestează în numele „tuturor evreilor”, revoltaţi la ideea că prin acest premiu ar putea fi onoraţi şi legionarii, care, cum se ştie, au dat cel mai mare număr de deţinuţi politici. Nu ştiu dacă acest loby evreiesc anti-românesc a determinat juriul să prefere altă candidatură decât cea românească, dar faptul în sine te pune în faţa aceleiaşi întrebări: unde sunt evreii care nu sunt ca Katz? Unde sunt evreii capabili să se dezică de Petre Roman, de Silviu Brucan, de mafioţii pe care îi felicita primul ministru israelian că au reuşit „să cumpere România”?... Mai există asemenea evrei? Iar dacă există, de ce nu li se aude vocea?...

Eu cam ştiu de ce nu li se aude vocea şi le acord acestor compatrioţi circumstanţele atenuante cuvenite. Odată cu sincera mea compasiune... Dar sunt tot mai mulţi românii care, revoltaţi de comportamentul „iudaic” al unui Silviu Brucan sau Radu Ioanid, simplifică lucrurile şi trag concluzia valabilă pentru un număr tot mai mare de situaţii: nu antisemitismul românilor produce suferinţe printre evrei, ci antiromânismul evreiesc, activ şi judicios organizat, produce din ce în ce mai mari prejudicii şi suferinţe românilor...

Faptul că acest anti-românism nu este caracteristic decât pentru „unii evrei” începe să conteze tot mai puţin în comparaţie cu efectele catastrofale şi tot mai vizibile ale ingerinţei „evreilor” în viaţa noastră. Pasivitatea „celorlalţi evrei”, a evreilor evrei, a evreilor oameni, neputinţa sau teama lor de a lua atitudine publică în această chestiune, nu va întârzia să-i determine pe români să conchidă că avem de-a face cu o complicitate evreiască generalizată. Complicitate la care aderă, din nefericire, aproape întreaga noastră clasă politică, al cărei anti-românism vizibil şi tenace are un singur efect pozitiv: mai reduce din vinovăţia „evreilor”, împărţind cu aceştia răspunderea pentru starea de dezastru naţional în care am ajuns...

Ion Coja

Post scriptum: Un coleg din Vatra Românească, după ce a citit textul de mai sus, mi-a pus următoarea întrebare: Nu cumva din aceeaşi sursă cu legea 15/91 provine şi textul ordonanţei de urgenţă nr. 31 din 2002, prin care se interzice orice punere la îndoială a crimelor de care a fost acuzat regimul mareşalului Ion Antonescu?! Drept care întreb şi eu public: care sunt experţii români care au lucrat la amintita ordonanţă? Dacă dumnealor cred că au făcut un lucru bun prin acea ordonanţă, să aibă bărbăţia de a-şi declina identitatea. Măcar pentru a şti că textul nu a fost şi acesta importat din Israel... Avem nevoie măcar de această certitudine în acţiunea noastră de descurajare a antisemitismului din România.

PĂRINTELE GHELASIE: CÂTEVA SFATURI DE VIEŢUIRE CREŞTINĂ

Tudor şi Andrei la Sf. mănăstire Frăsinei, iunie 2007


(Textul este preluat din Jurnalul Anei)

* nu fi fixist (adică să faci doar ce crezi tu); cu voinţă ascultă şi de alţii. Astfel te vei vindeca de propriile iluzii şi încăpăţânare;
* nu fi izolat şi însingurat, ci în dialog cu toţi şi cu toate (păcatul demonic face tocmai un gol de dialog). Viaţa este comunicabilitate. Fii comunicabil, chiar dacă te forţezi;
* fii vesel, chiar dacă nu te simţi bine, pentru că fondul vieţii este bucuria - lumina. Impune-ţi un zâmbet permanent;
* suportă şi ce nu-ţi place la alţii şi treci peste toate defectele lor (care sunt legate de caracterul propriu);
* nu mustra direct, nu spune greşelile, fii delicat când totuşi faci câte o observaţie;
* nu te enerva că alţii nu sunt ca tine şi-ţi stau chiar împotrivă. Astfel te vei vindeca de contrarietate şi te vei bucura de convieţuire în tot momentul, încearcă să ai afecţiunea mai tare decât respingerea;
* nu admite frica, timorarea, grija zilei de mâine; nu-ţi fă iluzii, lasă toate la momentele lor. Timorarea este slăbănogirea sufletului.
* fii optimist, chiar dacă lucrurile par total încurcate; crede în rezolvarea miraculoasă;
* toate simptomele de boală, toate certurile, toate contradicţiile, greşelile tale şi ale altora, consideră-le trecătoare şi tu vei rămâne astfel neatins;
* chiar dacă ai avut şi mai ai crize violente, toate vor trece;
* nu admite teama că va fi mai rău, ci mai bine;
* nu admite tristeţea după greşeli şi conflicte, lasă-le la momentul când te vei analiza pe tine (la spovedanie mai ales). Nu fă o scrupulozitate patologică;
* nu abandona activitatea, chiar dacă nu te simţi bine şi dai randament puţin. Cât ai fi de bolnav, nu renunţa la ceva activ, cât de cât. Este odihna a toate. Bucură-te chiar dacă ţi se pare că nu ai progresat nimic. Viaţa are o Supralege, a odihnei sacre, indiferent de stare. În această odihnă nu mai contează nici o evaluare, este Darul lui Dumnezeu, peste toate considerentele.
Bucură-te şi tu cu adevărat de acest miracol!

duminică, 21 februarie 2010

TINEREŢE NĂUCĂ, NEAMURI VLĂGUITE


Disfuncţionalităţile diverse şi profunde ale societăţii româneşti postcomuniste au adus lucrurile într-o stare de pronunţată degradare a vieţii tinerilor. Nici contextele formale din instituţiile de învăţământ şi educaţie ale Statului, nici contextele non-formale din cadrul sistemului educaţiei permanente, din care face parte şi Biserica, nu au fost la înălţime în privinţa păstrării în rândurile tineretului a unui nivel de conştiinţă şi moralitate care să preîntâmpine înclinaţiile către consumul de tutun, alcool şi droguri, către violenţă, pornografie sau prostituţie.

Participă: I.P.S. Andrei, Arhiepiscop de Alba Iulia, lector univ. dr. Ioan Mihai Dan, Facultatea de Teologie Ortodoxă din Alba Iulia, pr. Mihai Milea, preşedintele fundaţiei "Sfântul Sava" din Buzău, Raluca Medeşan, coordonator proiecte la Asociaţia "Euro 26", Andrei Botescu, cercetător la Agenţia Naţională Antidrog, profesor Valer Cerbu, directorul Colegiului Naţional "Horia, Cloşca şi Crişan" din Alba Iulia, Mihaela Păun, sociolog, Centrul de Prevenire, Evaluare şi Consiliere Antidrog din Alba Iulia.


Tinereţe năucă, neamuri vestejite
Semne, TVR1, 6 februarie 2010
Producător Dan Micu
Director de imagine Ion Cristodulo
Realizator Rafael Udrişte
(la o rezoluţie mpg se poate descărca aici)

luni, 1 februarie 2010

PARASTAS PENTRU IOAN IANOLIDE, MĂRTURISITORUL DIN TEMNIŢELE COMUNISTE


Pe 5 februarie 1986 trecea la Domnul cu pace Ioan Ianolide, prietenul cel mai apropiat al Sfântului Valeriu Gafencu şi autorul nepreţuitelor mărturii “Întoarcerea la Hristos” şi “Deţinutul profet”. Îi aşteptăm pe toţi aceia care au fost primitori ai cuvintelor sale izvorâte din multă suferinţă, lacrimi şi iubire pentru noi, să-i cinstim memoria prin participarea la parastasul care se va săvârşi la mormântul lui Ioan de la cimitirul mânăstirii Cernica, sâmbătă, 6 februarie 2010, ora 12. Cei care doresc şi au posibilitatea sunt aşteptaţi să ajungă mai devreme la cimitir pentru pregătirea desfăşurării parastasului. Detalii suplimentare pe mail la adresa: valeriu_max@yahoo.com.

UPDATE: Sf. mănăstire Cernica, 6 februarie, ora 12.40