O SCRISOARE DESCHISĂ

CĂTRE,

SFÂNTUL SINOD AL BISERICII ORTODOXE ROMÂNE

ASOCIAŢIA ZIARIŞTILOR ŞI EDITORILOR CREŞTINI

In atenţia întregii opinii publice ortodoxe

Spre ştiinţă Secretariatului General al Ministerului Culturii şi Cultelor

PREA-SFIINŢIŢI PĂRINŢI,

STIMAŢI ZIARIŞTI,

FRAŢI ŞI SURORI ÎNTRU DOMNUL NOSTRU IISUS HRISTOS,

Chiar şi după 2000 de ani de la venirea Mântuitorului, Hristos este în continuare umilit, gonit, hăituit. Cel mai recent exemplu este cenzurarea expoziţiei ,,Destine de Martiri,, un proiect iniţiat de Muzeul Judeţean Ialomiţa şi aflat la a doua ediţie, proiect care îşi propunea evocarea personalităţii a şase creştini care au suferit pentru Hristos în temniţele comuniste şi au dat mărturie atât prin viaţa cât şi prin moartea unora dintre ei. Este vorba de pr. Arsenie Boca, jurnalistul Sandu Tudor (ieromonahul Daniil), pr. Gheorghe Calciu, studenţii Ioan Ianolide şi Valeriu Gafencu, pr. Arsenie Papacioc, martor încă în viaţă al prigoanei din timpul comunismului. Expoziţia conţinea fotografii din diverse perioade ale vieţii furnizate de diferite persoane fizice şi juridice, deţinătorii drepturilor de copyright, documente cu privire la condamnarea, perioada de detenţie, regimul de închisoare, urmărirea permanentă de către securitate, furnizate de CNSAS. Expoziţia a fost apreciată de specialişti şi public la Slobozia, Vaslui, Iaşi unde a fost corelată cu un simpozion referitor la represiunea din comunism.

Aşa stând lucrurile am fost contrariaţi să primim din partea CNSAS, cu cinci ore înaintea vernisajului de la Iaşi, o adresă prin care această instituţie îşi retrăgea toate documentele prezente în expoziţie şi interzicea expunerea lor. Motivul era ridicol şi mult timp am crezut că este vorba de o neînţelegere. CNSAS ne acuza că nu am stabilit de comun acord traseul expoziţiei. Doar că acest punct era aplicabil doar la încheierea documentării expoziţiei, documentare la care CNSAS nu a mai luat însă parte, limitându-se doar la a ne furniza documentele solicitate. Acest lucru poate fi dovedit atât de corepondenţa dintre instituţii şi de faptul fără echivoc că reprezentantul CNSAS a venit pentru prima oară în muzeu doar la vernisaj. Prin urmare documentarea, tematica, prelucrarea grafică, panotarea, montarea a fost efectuată fără contribuţia CNSAS şi astfel motivul oficial al închiderii expoziţiei este nul. Acest incident de traseu nu anulează însă munca depusă de cercetătorii CNSAS pentru parcurgerea a zeci de dosare referitoare la cei şase evocaţi. Întregul departament de expoziţii a CNSAS s-a comportat exemplar.

Trebuie să mulţumesc şi tuturor colegilor mei de la Muzeul Judeţean Ialomiţa, care au lucrat cu multă dăruire la acest proiect precum şi factorilor de decizie şi înţeleg că hotărârea de închidere a expoziţiei pe care directorul acestei instituţii a luat-o a fost ca urmare a presiunilor exercitate asupra sa.

În calitate de iniţiator şi coordonator al acestui proiect vă solicit ca împreună să cercetăm şi să lămurim situaţia creată. Am gândit această expoziţie ca un proiect cultural destinat a reflecta o anumită latură a spiritualităţii creştine şi anume mărturisirea. Am pornit de la premisa că viaţa unui om poate învăţa mai mult decât zece cărţi de istorie. Iar noi am văzut în vieţile acestor oameni demnitate, dăruire şi mărturisire creştină în momente de un tragism deosebit. Dacă cei şase sunt goniţi de pe simezele instituţiilor de cultură întreţinute de acest popor, care este 80% ortodox, atunci şase lumini se vor stinge şi în căile vieţilor noastre. Dacă aceştia sunt goniţi din memoria colectivă, atunci găuri negre vor apare în trecutul nostru dar şi în viitorul nostru.

Dar cine îi goneşte şi mai ales de ce? Sunt lucruri la care eu nu ştiu să răspund, de aceea vă invit să cercetăm cu toţii, în măsura în care fiecare avem competenţe date de legile statului în care trăim. Sf. Sinod are comisii de specialitate care pot investiga situaţia, AZEC are ziarişti abilitaţi, noi toţi suntem mădulare ale aceleeaşi Biserici, al cărei cap este Hristos, şi când unul este lovit, suferim cu toţii.

Tot ce ştiu este că un anume Adrian Cioflâncă, membru în Comisia de Studiere a Holocaustului, şi Dorin Dobrincu, director al Arhivelor Statului, au acuzat personalităţile evocate de legionarism. Când un istoric face o afirmaţie trebuie să o susţină documentar. Aşa că invit pe acuzatori să ne spună analizând fiecare fotografie şi fiecare document expus ce anume face apologia extremei drepte. Să cântărească fiecare frază şi cuvânt din pliantul expoziţiei şi să ne spună ce anume este de extremă dreaptă. Dar mai ales să aducă probe ale apartenenţei celor şase la Mişcarea Legionară, adică liste de partid, carnete de partid, chitanţe de cotizaţie, mărturii ale activării lor. Aceste mărturii există doar în cazul unuia. Ceilalţi cinci nu au activat niciodată în Mişcarea Legionară. Este drept ca pentru unul să fie acuzaţi alţi cinci? Este drept ca o culme a monahismului românesc şi care nu a făcut niciodată politică, adică Arsenie Boca, să fie acuzat de legionarism? Este drept ca un mare jurnalist, Sandu Tudor, cu vederi de stânga şi care i-a apărat pe evrei contra legionarilor să fie considerat legionar? Este drept ca trei tineri de 20 de ani, aparţinând Frăţiilor de Cruce, să fie consideraţi legionari? Atunci ce facem cu acei FDC- işti care au trecut la Partidul Comunist? Îi considerăm în continuare legionari? Ce facem cu cazul Ţurcanu, unealta aplicării „experimentului Piteşti”, care şi el a trecut câteva săptămâni prin FDC înainte de a se înscrie în Partidul Comunist? Ce facem în cele din urmă cu părintele Arsenie Papacioc? - şi când spun asta mă gândesc la un suflet de prunc într-un trup firav de bătrân luminos. Pare un avva desprins din icoane. Vă întreb pe toţi cât şi pe cei doi detractori, trebuie să-l stigmatizăm până la sfârşitul vieţii lui ca pe un legionar sau trebuie să îl privim ca pe omul lui Dumnezeu? Vă întreb în continuare: Cum trebuie să-l privim pe apostolul Pavel? Ca pe fariseul Saul, prigonitorul de creştini sau ca pe îndumnezeitul Pavel? Cum trebuie privită Maria Magdalena? Ca pe o desfrânată din Magdala sau ca pe o mironosiţă, căreia Hristos I s-a arătat prima dată după Învierea Sa? Întrebările pot continua, dar să revenim la problema creată de cei doi istorici, cărora le repet că adevărul istoric se dovedeşte pe mărturii şi documente. Cei care nu procedează aşa nu sunt istorici, ci doar purtători de vorbe goale şi nu au ce căuta în lumea ştiinţifică. Doar că cei şase au mai fost acuzaţi de legionarism, fără nici o probă, de către Securitatea comunistă, producătoare de sentinţe în serie formulate în limbaj de lemn, cu aceleaşi acuzaţii, indiferent de situaţia celui condamnat. Pe acelaşi stigmat aplicat nedrept cinci dintre ei au făcut închisoare nevinovaţi. Pe acelaşi stigmat nedovedit istoric, Cioflâncă şi Dobrincu îi gonesc azi de pe simezele muzeale, le interzic dreptul la memoria colectivă.

De aceea cerem celor implicaţi să îşi dea demisia din Comisia de Studiere a Holocaustului înainte de a provoca şi alte neînţelegeri. În cazul de faţă au exploatat politic, în mod nejustificat şi tendenţios, memoria unor personalităţi creştine. Au dat o interpretare politică abuzivă şi tendenţioasă unei manifestări culturale, interpretare care a dus în cele din urmă la cenzurarea unei expoziţii în România anului 2008.

Suntem de acord ca criminalii de război şi personalităţile cu vederi fasciste care au provocat suferinţe poporului evreu, cu fapte dovedite, să sufere o “damnatio memoriae”. Dar nu e cazul celor şase evocaţi de noi, care sunt victime ale represiunii comuniste din România şi atât.

Cerem de asemenea investigarea unor fapte incredibile şi care sunt atât de grave încât mintea mea refuză să creadă că s-au petrecut în România anului 2008. Vrem să cunoaştem numele acelor directori din conducerea Institutului de Studiere a Holocaustului în România şi a CNSAS care au dispus telefonic închiderea expoziţiei fără să o fi vizionat. O asemenea faptă se cheamă abuz de putere şi trafic de influenţă. Să iasă la lumină şi să dea explicaţii opiniei publice. Nu ştim ce se întâmplă în acele instituţii, dar în cultura românească aşa ceva nu se obişnuieşte.

Vrem să ştim de ce CNSAS doreşte inclusiv returnarea documentelor expuse atâta timp cât nu a participat la elaborarea tematicii şi nici la prelucrarea grafică, efectuate de subsemnata. Prin demontarea panourilor expoziţionale s-ar distruge singura dovadă că expoziţia nu face propagandă în favoarea extremei drepte, aşa cum a fost pe nedrept acuzată. Solicităm conservarea expoziţiei în starea în care se află acum.

Cerem cele arătate mai sus în numele celor a căror memorie este terfelită pe nedrept şi anume:

Ioan Ianolide ,cu 21 de ani de temniţă şi o viaţă mutilată, simbol a sute de tineri din generaţia lui;

Valeriu Gafencu, „Sfântul Închisorilor”, mort în penitenciarul de la Târgu Ocna, după ce îşi donase doza de streptomicină oferită de un prieten pentru salvarea evreului Richard Wurmbrand;

Părintelui Gheorghe Calciu, cu cei 21 de ani de temniţă şi mărturisire împotriva dărâmării bisericilor în anii 80, primit de doi preşedinţi americani la Casa Albă, devenit simbol al apărării drepturilor omului în România comunistă;

Preotului Daniil (alias Sandu Tudor), iniţiator al Rugului Aprins, mort muceniceşte la Aiud după ce purtase patru ani lanţuri la picioare;

Părintelui Arsenie Boca, supranumit încă din timpul vieţii „Sfântul de la Sâmbăta”, mare predicator, închis, umilit, caterisit, marginalizat până la sfârşitul vieţii, al cărui mormînt este vizitat şi acum de sute de mii de ortodocşi;

Nu în ultimul rând al părintelui Arsenie Papacioc, trăitor în pustia lumii acesteia, născut din nou prin Duhul Sfânt.

Eu sunt convinsă că ei sunt acei fraţi mai mici ai lui Hristos şi dacă nu am avut ocazia să le alinăm suferinţele în temniţă, nu am avut ocazia să îi mângâiem în prigonirile lor, nu am fost în stare ca celor doi martiri morţi în temniţă să le oferim un mormânt, să avem cel puţin demnitatea să le păstrăm vie memoria. Iar dacă nu vom face acest lucru, degeaba jerfa lor, dar în zadar şi viaţa noastră. Să nu ne lepădăm de ei!

Îi rog pe acei creştini care consideră oportun demersul meu, să preia pe blogurile lor, în revistele şi ziarele ortodoxe apelul nostru. Rog acele asociaţii şi fundaţii creştine care poartă numele celor evocaţi să nu ne lase singuri în încercarea noastră.

Nădăjduiesc ca Bunul Dumnezeu să lumineze minţile noastre ale tuturor şi să analizăm cu toţii împreună şi fiecare în parte situaţia creată şi să aflăm în lumina Duhului Sfânt, adevărul.

Aşa să ne ajute Dumnezeu!

Emilia Corbu

Doctor în istorie

Slobozia, 23 august 2008