Blogul lui RAFAEL UDRIŞTE

TVR INFO, "DE LA PLUS LA INFINIT": ARESTAREA UNUI STAREŢ

2012-01-24T10:32:00.001+02:00

Emisiunea de faţă prezintă un subiect extrem de delicat: arestarea Starețului Efrem Vatopedinul. Un caz ce a zguduit întreg mapamondul. O analiză la zi asupra efectelor generate de acțiunea autorităților elene dar și o coerentă imagine a cauzelor acestui eveniment puteți afla urmărind înregistrarea emisiunii din 21 ianurie 2012.

Invitaţi: Iulian Capsali (jurnalist şi regizor) şi Rafael Udrişte (jurnalist, TVR)
Intervenţie telefonică a Pr. Prof. Constantin Coman şi a Pr. Matei Vulcănescu (Grecia)
Realizator: Răzvan Bucuroiu

(sursa: Ionuţ Trandafirescu)

SOLIDARITATE CU PĂRINTELE STAREŢ EFREM

2012-01-09T15:39:00.000+02:00

Bucureşti, 9.01.2012: O scrisoare de protest, adresată Preşedintelui Republicii Elene, Primului ministru al Guvernului Elen şi Procurorului General al Curţii Supreme de Justiţie, semnată de peste două sute de preoţi şi laici ortodocşi români, a fost depusă în această dimineaţă la sediul ambasadei Greciei în România:

"Noi, credincioşi ai Bisericii Ortodoxe Române, am aflat cu uimire şi îngrijorare despre întemniţarea egumenului Sfintei Mănăstiri Vatoped din Sfântul Munte, a Preacuviosului Părinte Arhimandrit Efrem. Cei mai mulţi dintre noi l-am cunoscut pe Părintele Efrem şi mărturia noastră despre personalitatea şi activitatea sfinţiei sale contrastează radical cu o astfel de măsură.
Nu este în puterea noastră a contesta jurisdicţia organelor justiţiei elene. Credem că se va lua o hotărâre dreaptă şi imparţială în problema privind proprietăţile Mănăstirii Vatoped.
Suntem nedumeriţi de aplicarea detenţiei înainte de judecarea cazului pe fond a unui monah care nu constituie o ameninţare pentru societate şi care şi-a exprimat în mod repetat bunăvoinţa de a colabora în ceea ce priveşte cercetarea judiciară.
De asemenea, ne surprinde şi ne întristează timpul când s-a decis arestul preventiv: în ajunul preaslăvitei sărbători a creştinătăţii, Naşterea Domnului Iisus Hristos.

Ca români ne amintim cu durere de cel puţin două evenimente cutremurătoare din istoria noastră, care au avut loc în zile de praznic bisericesc:
1. decapitarea celor şase martiri-sfinţi ai Neamului nostru, Constantin Brâncoveanu dimpreună cu cei patru fii şi cu ginerele său, Ianache, în ziua de 15 august 1514, praznicul Adormirii Maicii Domnului, la Constantinopol, din porunca Sultanului;
2. arestarea a sute de preoţi (ordinul ministrului Afacerilor Interne 410/1952), reţinuţi, anchetaţi şi trimişi în lagărul de exterminare de la Canal, în ziua de 15 august 1952, praznicul Adormirii Maicii Domnului, în timpul regimului comunist-ateu.

Credem că prin această poziţie de solidaritate cu Preacuviosul Părinte Efrem, pe care o exprimăm şi noi, alături de nenumăratele mesaje ale ierarhilor, preoţilor şi laicilor din mărturisitoarea Eladă şi din celelalte ţări ortodoxe, veţi face tot ceea ce vă stă în putinţă pentru a restabili normalitatea judiciar-socială în cazul Părintelui Stareţ Efrem.

Am ataşat prezentei scrisori un număr de 11 file care conţin tabelul cu semnături ale persoanelor care suntem solidari cu cele exprimate mai sus."

(Fisierul video poate fi descarcat, timp de 10 zile, de pe transfer.ro)

SPRIJIN PENTRU STAREȚUL EFREM

2011-12-28T23:03:00.000+02:00

Prieteni şi prietene,

Cutremuraţi şi rămaşi fără grai, noi,ortodocşii de pretutindeni, greci sau nu, am aflat de hotărârea cu totulneîntemeiată a Curţii de Apel din Atena, privind arestul preventiv alPărintelui Stareţ Efrem.

Această evoluţie neaşteptată a evenimentelor neîndeamnă să semnăm, în semn de dezaprobare a acestei hotărâri şi de susţinere aPărintelui Stareţ Efrem, scrisoareaataşată şi să facem demersuri pentru semnarea ei de toţi cei care suntde acord cu conţinutul ei.

Vă dorim unCrăciun fericit!

http://www.freegerontaefraim.com/ro/2011/12/24/30/
acvila30.wordpress.com

SĂRBĂTORI FERICITE

2011-12-25T18:34:00.002+02:00

SMS 890 - SPRIJINĂ CONSTRUIREA PRIMEI CLINICI DE RECUPERARE ONCOLOGICĂ DIN ROMÂNIA

2011-11-07T21:07:00.000+02:00

Proiectul Nera este un proiect al Fundaţiei „Sfânta Irina" care are, ca principal obiectiv, construirea primului Centru de Recuperare Oncologică din România.
Proiectul Nera a obţinut o finanţare de la Uniunea Europeană, în valoare de 70% din totalul costurilor de implementare a proiectului, cu condiţia ca restul de 30% să fie acoperit de Fundaţia „Sfânta Irina".
Acum e nevoie de tine să crezi în el şi să ajuţi la strângerea a 1.000.000 €, sumă care va completa finanţarea UE.

Mai multe informații: www.clinicanera.ro

Festival național de toacă

2011-09-24T00:49:00.002+03:00

Împreună cu părinții și preoții lor parohi, peste 60 de copii din toată țara au venit la Măldărești, în județul Vâlcea, la cea de a 8 ediție a unui concurs național de... toacă. O competiție neobișnuită care are loc în fiecare an, a doua zi după Sfânta Marie mică, hramul bisericii.

Măldărești, Vâlcea, 9 septembrie 2011
Reportaj difuzat duminică, 18 septembrie 2011, în cadrul emisiunii "Universul Credinței" - TVR1
și realizat de Rudolf Szilagy si Rafael Udriște.

CINE SUNT AROMÂNII?

2011-06-21T10:26:00.009+03:00

În jurul granițelor României trăiesc câteva milioane de români.
Există comunități numeroase de români în Ucraina, Ungaria, Serbia, Bulgaria, dar și în Albania, Macedonia sau Grecia ce îşi păstrează cu greu identitatea etnică, atât cât vor mai reuși.
Între aceștia, aromânii, a căror problemă a revenit azi în actualitate, mai ales datorită presiunilor de asimilare forțată din ce în ce mai mari la care sunt supuși în țările unde viețuiesc.

Cine Sunt Aromanii? - The best bloopers are here

TVR1, OMUL ȘI TIMPUL, 18.06.2011
Semne: "Cine sunt aromânii?"

(La rezoluție mpeg2 se poate descărca de aici).

UPDATE, 21 iunie 2011

Viorel Badea, Preşedinte al Comisiei pentru Românii de Pretutindeni: "Aromânii sunt parte a poporului român, aromânii nu sunt şi nici nu pot fi vreodată consideraţi drept minoritate".

Comisia pentru românii de pretutindeni din Senatul Romaniei, în virtutea atribuţiilor sale si în contextul dezbaterilor pe legea minorităţilor, atrage atenţia tuturor celor interesaţi, inclusiv instituţiilor oficiale ale statului român cu responsabilităţi în domeniu, asupra unui adevăr axiomatic, temeinic şi de mult timp dovedit cu argumente ştiinţifice istorice, lingvistice şi etnografice: aromânii sunt parte a poporului român, aromânii nu sunt şi nici nu pot fi vreodată consideraţi drept minoritate naţională în România.

O bogată şi valoroasă literatură de specialitate, românească şi străină, produsă mai ales în ultimele două secole, a demonstrat irefutabil că aromânii nu sunt nimic altceva decât o ramură a poporului român şi că dialectul vorbit de împreună cu alte dialecte înrudite (dacoromâna, meglenoromâna, istroromâna) limba română. Cele mai prestigioase foruri ştiinţifice ale ţării noastre, în frunte cu Academia Română şi institutele sale specializate (Institutul de Istorie „N. Iorga” şi Institutul de Studii Sud-Est Europene, de pildă), au demonstrat şi au acreditat definitiv concepţia conform căreia aromânii, în întregul lor, reprezintă ramura sud-dunăreană a românităţii orientale, cea din care s-a format, de-a lungul secolelor, la nord (în spaţiul carpato-danubiano-pontic) şi la sud de Dunăre (în spaţiul balcanic) poporul român și limba română. Aşadar, aromânii nu sunt un popor diferit de cel român. Spre deosebire de statele moderne de la sud de Dunăre, în sânul cărora aromânii trăiesc ca minorităţi naţionale (cu sau fără recunoaşterea oficială a acestui statut de către autorităţile respective) în România, spaţiu geografic spre care ei au năzuit şi în care au văzut mereu patria-mamă, aromânii nu sunt şi nici nu pot fi consideraţi sau recunoscuţi ca minoritate naţională. Pentru că, reiterăm un adevăr ştiinţific proclamat – printre alţii – de somităţi ale cercetării istorice, filologice şi etnografice de talia lui A.D. Xenopol, Gh. I. Brătianu, N. Iorga, Ioan Bogdan, C.C. Giurescu, Matilda Caragiu-Marioţeanu, Şerban Papacostea, Nicolae Şerban Tanaşoca, Thede Kahl, aromânii din România sunt români, iar idiomul vorbit de aceştia este un dialect al limbii române.

Viorel Badea – senator PDL, Preşedinte al Comisiei pentru Românii de Pretutindeni

THE SOVIET STORY (subtitrat)

2011-06-13T19:11:00.003+03:00

MAPA SPECIALĂ: "2050"

2011-06-13T14:18:00.003+03:00

În anul 1980 aveau să se materializeze hotărârile unei plenare a P.C.R. care hotărâse, cu trei ani mai devreme, să se aniverseze, la scară naţională, 2050 de ani de la crearea primul stat centralizat dac condus de Burebista, chiar dacă nu exista nici un document care să certifice exactitatea acestei date istorice.
Astfel că, în acel an omagial, s-au organizat conferinţe, simpozioane ştiinţifice, au fost lansate emisiuni filatelice, au avut loc dezbateri la radio sau televiziune, având ca scop declarat, enunţat chiar în documente, obţinerea de noi mărturii cu privire la geneza, evoluţia, organizarea şi dezvoltarea primului stat centralizat dac.
Spectacolul grandios de pe fostul stadion al Republicii era finalul unei campanii propagandistice lansate încă de la începutul anilor `60 şi care avea să proclame, nici mai mult, nici mai puţin, decât filiaţia comuniştilor români din strămoşii daci.

TVR1, "Omul şi timpul" , 4.06.2011
Rubrica: "Mapa specială"
Redactor: Rafael Udrişte

UN ÎMPĂRAT DACO-ROMAN ÎNTOCMAI CU APOSTOLII: CONSTANTIN CEL MARE

2011-05-21T09:31:00.012+03:00

La mulţi ani tuturor celor care îşi sărbătoresc astăzi ziua onomastică. Spor în toate şi Doamne-ajută. Hristos a înviat!

Sfinţii împăraţi Constantin şi Elena
frescă, sfânta mănăstire Târgşor, Prahova

În anul 312, înaintea bătăliei decisive cu Maxentius pentru cucerirea Romei, Constantin cel Mare a avut viziunea unei cruci pe cer, alături de cuvintele: "In hoc signo vinces". Adică: "Întru acest semn vei birui". Se mai spune, totodată, că însuşi Mântuitorul Hristos i s-a arătat în vis şi i-a poruncit să pornească în lupta purtând simbolul crucii pe armuri şi pe steaguri. Constantin reuşeşte să învingă, cu doar 20.000 de soldaţi, o armată de 8 ori mai numeroasă. O asemenea intervenţie divină, care avea să schimbe din temelii lumea antică, prin Constantin, este de aceaşi forţă cu aceea a convertirii Sfântului apostol Pavel. Se năştea un imperiu creştin care va dăinui peste 1000 de ani: imperiul Bizantin.

Sfinţii Împăraţi întocmai Cu Apostolii Constantin şi Elena - The best video clips are here

OMUL ŞI TIMPUL, TVR1, 21.05.2011
Semne: Sfinţii împăraţi întocmai cu apostolii Constantin şi Elena
Invitaţi: conf. univ. dr. Marin Cojoc, facultatea de teologie ortodoxă din Bucureşti, prof. univ. dr. Tudor, Teoteoi, facultatea de istorie a Universităţii Bucureşti, părintele Teofil, stareţul mănăstirii Darvari, Bucureşti, Andrei Vlădăreanu, jurnalist, revista "Lumea credinţei".

(Reportajul-documentar poate fi descărcat in variantă mpeg de aici).

CINE A SCRIS BIBLIA?

2011-04-21T00:29:00.001+03:00

Circulă pe „YouTube" un reportaj amuţitor realizat de Prahova TV. Într-un sat oarecare, un tânăr reporter îi întreabă pe trecători dacă ştiu cine a scris Biblia. Să fiu slujbaş al Bisericii, preot, teolog sau profesor, aş cădea, după cele şase minute ale reportajului, într-o neagră nevroză. Drept-credincioşii autohtoni, cei care rup hainele aproapelui pentru o fiolă de apă sfinţită, cei care stau la rând cu zilele ca să mângâie moaşte de sfinţi, cei care pun Biserica pe primul loc în ierarhia încrederii lor, n-au nici cea mai mică idee despre Cartea Sfântă a religiei pe care o practică. Cei mai cinstiţi recunosc că nu-i cunosc autorul, ba chiar că n-au citit-o niciodată. Dar hai să zicem că problema autorlâcului, când vorbim de un text sacru, e o problemă sofisticată şi că un enoriaş din popor se poate mântui fără să intre în asemenea fineţuri. În definitiv, dacă duce o viaţă decentă, dacă merge regulat la biserică şi dacă respectă datina, poate spera, cu oarecare îndreptăţire, să fie bine privit la Judecata Finală. Vorba lui Thomas à Kempis: la sfârşitul vremurilor nu te întreabă nimeni câte cărţi ai citit...

Nu mă grăbesc, prin urmare, să condamn ignoranţa oamenilor simpli, deşi mi-e greu să privesc înţelegător spre parohul care nu se simte obligat să o trateze. Mai mult decât răspunsurile celor care nu ştiu, mă îngrijorează însă răspunsurile celor care cred că ştiu sau fac supoziţii „plauzibile", după ureche, după ce aud pe la televizor sau după ce li se pare lor că sună „patriotic". Căci aici nu mai e vorba de educaţie religioasă lacunară, ci de un fals spiritual întreţinut de mai multe instituţii, între care şcoala, politica şi o anumită presă nu sunt cele mai inocente.

Cei mai mulţi dintre cei întrebaţi sunt aproape siguri că Biblia (pronunţată uneori „Blibia") a fost scrisă de un român. Atâta li s-a tot spus, pe toate canalele de comunicare, că suntem buricul pământului, că avem o relaţie specială cu Dumnezeu şi cu soarta, că „noi suntem români" şi că i-am bătut pe toţi cotropitorii, încât nu-şimai pot închipui vreo ispravă notabilă care să nu ne fi trecut prin mână. Şi dacă autorul Bibliei e un român, atunci musai să fie Eminescu. Că doar e ăl mai mare din toţi. Majoritatea prahovenilor din satul cu pricina cad de acord că „Blibia" e scrisă de Eminescu, la care s-ar putea adăuga unele contribuţii ale lui Alecsandri şi Ion Creangă. Iată rezultatul nătângei îndoctrinări practicate în şcolile noastre de decenii: Eminescu-voievod, Eminescu-sfânt, Eminescu şi poporul... Un poet extraordinar îngropat sistematic într-un morman incult de exaltări şi temenele. E cu siguranţă genul de „posteritate" care l-ar fi scos din minţi. Un alt „intervievat" răspunde scurt: „Biblia a scris-o popa". „Popa din sat?" - întreabă perfid reporterul. „Aş, nici vorbă!" - sună răspunsul. „Ăsta e un hoţ". Trebuie să fie ăla din Târgovişte". „Preotul nu stă de vorbă cu noi!" - zice altul. În treacăt, apare şi ideea că „preoţii noştri nu sunt în stare să scrie aşa ceva!". Cum vedem, când e vorba de preotul local, patriotismul enoriaşilor se mai smochineşte...

Dintre toţi interlocutorii reporterului prahovean, unul singur răspunde convenabil: „Păi cine s-o scrie? Dumnezeu. Şi Fiul Lui, Iisus Hristos". Omul are o înfăţişare mai curând jalnică. Pare niţel băut şi, în mod sigur, nu face parte din „elita" locului. Apariţia lui are, tocmai de aceea, frăgezimea unei parabole. Bunul Samaritean ridicându-se deasupra leviţilor. Păcătosul mântuit şi mântuindu-i pe toţi cu smerenia lui.

Andrei Pleșu, 19 Aprilie 2011 (în Adevărul)

ABUZ ŞI PORNOGRAFIE

2011-04-16T10:46:00.013+03:00

Cercetări de ultimă oră demonstrează legătura fără echivoc dintre dependenţa de pornografie şi delicvenţă, boli pshice sau comportamente antisociale, cum ar fi violenţa în familie sau molestarea copiilor. În ciuda eforturilor de curmare a acestui flagel, în România continuă să existe o legislaţie relativ permisivă şi o toleranţă de neînţeles faţă de afişarea sau difuzarea materialelor pornografice.

Invitaţi: Virgiliu Gheorghe, autorul cărţii „Pornografia, maladia secolului XXI", Cristina Sâmboan, avocat, prof. dr. Ilie Bădescu, Facultatea de Sociologie a Universităţii Bucureşti, prof. dr. Adrian Restian, membru titular al Academiei de Ştiinţe Medicale, prof. dr. Pavel Chirilă, Facultatea de Teologie din Craiova, Mircea Diaconu, senator, dr. ing. Iulian Iancu, deputat, Pavel Stan, elev la școala nr. 5 “Corneliu M. Popescu” din București, ”, Alina Ștefanache, P.R. manager generatiaonline.ro, Ana Lazăr, asociația “Bunavestire”, Xenia Teodorescu, traducător, asociația “Bunavestire.

(La rezoluţie mpeg - ~700 Mb - reportajul de poate descărca de aici.)

OMUL ȘI TIMPUL, TVR1/ 16.04.2011/ 7:10 – 8:25 / Semne: Abuz și pornografie/ Imaginea: Ion Cristodulo / Realizator: Rafael Udrişte/ Producător: Dan Micu/

UPDATE:

CLUJ-NAPOCA, 27 aprilie (MEDIAFAX) - Deputatul Mircia Giurgiu, aflat în proces de excludere din PDL, va iniţia un proiect de lege care prevede marcarea ziarelor tipărite şi a celor online cu buline de restricţionare a citirii, similare celor folosite în televiziune, pentru a proteja minorii, transmite corespondentul MEDIAFAX.

foto: Monitorul de Cluj

Giurgiu a declarat, miercuri, corespondentului MEDIAFAX, că, dacă în cazul televiziunilor situaţia este reglementată prin normele CNA, în cazul presei scrise aceasta este "scăpată de sub control".
"Voi iniţia un proiect de lege care prevede marcarea cu buline a ziarelor tipărite şi a celor online în vederea restricţionării citirii lor de către minori, pentru protejarea acestora. E un sistem similar cu cel de la televiziune, unde situaţia este reglementată prin normele CNA, dar care, în cazul presei scrise, a scăpat de sub control. Copiii care citesc ziare, în formă tipărită sau pe internet, trebuie să fie cumva feriţi de a vedea poze indecente sau şocante, care sunt la liber", a spus deputatul.
Mircia Giurgiu a explicat că a văzut că ziarele, în special tabloidele, dar şi site-urile lor şi ziarele exclusiv online sunt pline de poze indecente, inclusiv pe prima pagină, în care abundă subiecte despre sex, cu pozele aferente.
"Este nevoie de responsabilitate din partea adulţilor pentru că aceste ziare ajung şi pe mâna copiilor. Un copil de zece ani vede pe masă ziarul cumpărat de tatăl său, unde se vorbeşte explicit despre sex, iar pe prima pagină tronează color o femeie goală. Sau copilul intră pe site-ul unui ziar să citească o ştire despre sport şi dă peste un colaj de poze cu poziţii sexuale. Sau poze de la o sinucidere unde se vede explicit un spânzurat cu limba scoasă, ori de la un accident şocant în care şoferul este scos prin parbriz cu creierii pe capotă. Nu cred că e normal aşa ceva", a spus Giurgiu.
El a precizat că va propune fie marcarea tabloidelor cu buline care impun restricţii de citire tinerilor sub 16 sau 18 ani, fie doar a unor articole sau pagini din ziare. Astfel de buline ar urma să apară şi în cazul publicaţiilor online şi al site-urilor ziarelor.
"Este nevoie de astfel de măsuri pentru copiii noştri. Văzând bulina de avertizare, şi părinţii vor deveni mai responsabili, iar copiii vor fi protejaţi de astfel de imagini", a completat Giurgiu.
Mircia Giurgiu a precizat că se va consulta în perioada următoare cu Clubul Român de Presă şi cu alte organizaţii profesionale de presă din România pentru a analiza propunerea sa legislativă şi a-i da, ulterior, o formă finală, după care va depune documentul în Parlament.
"Sper să depun proiectul până la finalul lunii mai", a spus Giurgiu.

BIBLIA DIN PARLAMENT. ULTIMUL CUVÂNT

2011-03-28T12:32:00.017+03:00

Biblia Din Parlament- Ultimul Cuvant. Emisiunea Semne- 26.03.2011 - Click here for this week’s top video clips

La investirea într-o funcţie publică demnitarii români depun un jurământ cu mâna pe Biblie, încheiat cu formula “Aşa să mă ajute Dumnezeu” şi, totuşi, în România au fost emise acte normative, susţinute şi votate în Parlament, care sunt în contradicţie, uneori făţişă, cu fundamentele biblice şi, desigur, cu învăţătura Bisericii. Se încearcă legiferarea unor comportamente, obiceiuri, deviaţii, considerate de învăţătura creştină bi-milenară ca fiind îndeletniciri ale pierzaniei: prostituţia, homosexualitatea, concubinajul, avortul, mai nou pornografia, tinzându-se spre înlocuirea, rând pe rând, a legilor inspirate din cultura tradiţională.

Reportajul documentar este o pledoarie pentru restaurarea ordinii morale creştine în spaţiul românesc, pentru stoparea procesului devastator prin care este dezintegrată azi familia şi societatea creştină, mesaj care se regăseşte şi în ultima pastorală de Crăciun, veritabil testament duhovnicesc, a recent dispărutului mitropolit al Clujului, Î.P.S. Bartolomeu Anania. Invitaţi: Radu Preda, teolog, directorul Institutului Român de Studii Inter-ortodoxe, Inter-confesionale şi Inter-religioase (INTER) din Cluj-Napoca, pr. Bogdan Ivanov, purtătorul de cuvânt al Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului şi Clujului, Florin Budescu, publicist, editorul website-ului "Starea presei", Dorel Covaci, deputat în colegiul Buziaș-Făget (Timiş), Mircea Gherboveţ, membru fondator al Ligii Studenţilor din Universitatea Bucureşti, Ileana Jacola, redactor revista "Familia Ortodoxă". (La rezoluţie mpeg - 700 Mb - se poate descărca aici).

OMUL ŞI TIMPUL, TVR1, sâmbătă 26 martie 2011 SEMNE: Biblia din Parlament. Ultimul cuvânt Imaginea: Ion Cristodulo Realizator: Rafael Udrişte Producător: Dan Micu

Agerpres: ONG-urile cer adoptarea legii privind comemorarea victimelor regimului sovietic din Bucovina şi Basarabia

2011-02-26T20:56:00.004+02:00

Bucureşti, 25 feb /Agerpres/ - Preşedintele executiv al Fundaţiei Naţionale pentru Românii de Pretutindeni, Eugen Popescu, şi preşedintele Asociaţiei 21 Decembrie 1989, Teodor Mărieş, au adresat parlamentarilor din Camera Deputaţilor, vineri, într-o conferinţă de presă, un apel pentru adoptarea propunerii legislative privind instituirea zilei de 1 aprilie ca "Zi naţională în memoria românilor căzuţi victime ale masacrelor de la Fântâna Albă şi alte zone, ale deportărilor şi ale Foametei organizate de regimul totalitar sovietic în nordul Bucovinei şi în întreaga Basarabie".
Eugeniu Popescu a subliniat că Guvernul, prin Ministerul Culturii şi Patrimoniului Naţional, tratează astfel de iniţiative cu dublă măsură, amintind că acelaşi Executiv a avizat pozitiv proiectul de lege privind dezrobirea romilor, adoptat recent în Camera Deputaţilor.
"Demersul nostru este unul românesc, care nu ţine cont de vreun partid sau altul, ci ţine cont de faptul că românii şi România nu trebuie să uite ceea ce s-a întâmplat în perioada respectivă. De aceea apelul nostru vine către toate partidele politice. Proiectul iniţiat de deputatul Tudor Panţâru a primit aviz pozitiv de la Consiliul Legislativ. În schimb, a primit aviz negativ de la Guvern. Din informaţiile pe care noi le avem, fundamentarea pentru acest aviz negativ al Guvernului a fost făcut de către ministrul Culturii, Kelemen Hunor, care, probabil, nu a dorit să treacă acest proiect. Acelaşi ministru care a avizat o fundamentare pozitivă în cazul proiectului privind dezrobirea romilor. Dubla măsură aplicată în acest caz ne deranjează", a declarat preşedintele executiv al Fundaţiei Naţionale a Românilor de Pretutindeni, care a precizat că marţea viitoare proiectul va fi supus dezbaterii şi adoptării în plenul Camerei Deputaţilor.
Popescu şi-a exprimat nemulţumirea cu privire la faptul că singura comisie din Camera Deputaţilor care a avizat negativ proiectul a fost Comisia pentru drepturile omului şi minorităţilor, condusă de deputatul Nicoale Păun.
"Domnul Păun tocmai apucase să i se treacă un proiect de lege care primise aviz pozitiv de la Ministerul Culturii privind comemorarea dezrobirii romilor din România. Este un lucru foarte bun că se omagiază această zi a dezrobirii romilor. Dar dacă romii din România au această posibilitate să-şi omagieze dezrobirea, nu vedem de ce românii din România nu ar trebui să aibă posibilitatea comemorării victimelor regimului comunist sovietic din Basarabia şi Bucovina. Mi se pare o lipsă de justă măsură în a trata aceste două iniţiative", a mai spus Eugeniu Popescu.
Proiectul de lege este susţinut de peste 20 de ONG-uri, între care Asociaţia 21 Decembrie 1989, Seniorii Ligii Studenţilor din Universitatea Bucureşti 1990, organizaţii ale studenţilor basarabeni din Bucureşti şi Asociaţia Foştilor Deţinuţi Politici din România, Societatea Timişoara, Consiliul Mondial Român, Consiliul Român American şi Federaţia naţională Omenia a Pensionarilor, a precizat Mărieş.
"Învrăjbirea şi dezbinarea nu sunt bune. Prin urmare aş dori ca parlamentarii să ţină cont de această zicală şi să iasă de sub orice influenţă politică, să voteze proiectul de lege pentru demnitatea neamului. Nu vrem decât un pic de demnitate după suferinţa imensă la care au fost supuşi miile, zecile de mii de români în acea perioadă".
Proiectul legislativ, iniţiat de deputatul Tudor Panţâru, prevede ca pe 1 aprilie, cu prilejul acestei zile naţionale, să se organizeze comemorări oficiale şi alte activităţi menite să cinstească memoria românilor ce au căzut victime masacrelor, deportărilor şi foametei din cauza regimului totalitar sovietic, în nordul Bucovinei şi întreaga Basarabie.
Potrivit expunerii de motive, în urma aplicării pactului Ribbentrop-Molotov, în perioada iunie 1940-martie 1953, în Basarabia şi nordul Bucovinei au avut loc mai multe acţiuni de represiune îndreptate împotriva populaţiei române din aceste ţinuturi.
În masacrul de la Fântâna Albă (Bucovina), petrecut la 1 aprilie 1941, şi-au pierdut viaţa aproximativ 3.000 de români, locuitori ai satelor de pe Valea Siretului, care au încercat să se refugieze din Bucovina, răpită de URSS, în România, se mai arată în document. Cât priveşte Foametea organizată, potrivit aceleiaşi expuneri de motive, datele din arhiva de stat a fostei URSS spun că în anii 1946-1947, doar în RSSM (fără Basarabia de Sud, nordul Bucovinei şi ţinutul Herţei) au murit de foame aproximativ 200.000 de oameni.
AGERPRES/ (A,AS-Daniel Florea)
ID: 2020356; Data: 2011-02-25 14:12:57; Slug: ONG-Asociaţia 21 Decembrie-Basarabia,Bucovina

EUROPARLAMENTARUL BRITANIC NIGEL FARAGE: "JOCUL EURO S-A TERMINAT!"

2011-02-23T08:56:00.006+02:00

"Aşadar, bună dimineaţa, D-le van Rompuy. Sunteţi deja de un an pe post şi în acest timp a început întreaga construcţie să se sfărâme, haosul domneşte şi banii sunt pe terminate. Ar trebui să vă mulţumesc... Poate ar trebui să vă facem purtătorul de drapel al euroscepticilor. Uitaţi-vă, totuşi, în această dimineaţă, prin jur, aici, în parlament. Priviţi, pur şi simplu, aceste feţe. Priviţi această frică, această furie. Bietul Barroso arată de parcă ar fi văzut vreo stafie! Până şi dumneavoastră începeţi să înţelegeţi că jocul Euro s-a terminat. Dar în disperarea dvs. încercaţi să vă salvaţi, totuşi, visul, prin lichidarea ultimelor urme de democraţie din sistem. Şi este aproape clar că nimeni dintre dvs. n-a învăţat nici măcar un minim minimorum. Ştiţi, chiar dvs., D-le Rompuy, susţineţi că Euro ne-a adus stabilitate. Chiar aş putea să vă aplaud umorul în această situaţie, dar nu avem cumva, de-a face cu o mentalitate de buncăr? Ştiţi, fanatismul dvs. a devenit acum vizibil pentru toată lumea. Spuneaţi că este o minciună să susţii ideea că statele naţionale ar putea exista într-o lume globalizată a secolului al 21-lea. Ei bine, asta s-ar potrivi Belgiei, unde de 6 luni nu mai există guvern. Dar nu şi nouă, celorlalte state. În fiecare stat membru al acestei uniuni - şi de aceea vedem frica întipărită pe feţele voastre - spun oamenii din ce în ce mai răspicat: nu vrem acest drapel, nu vrem acest imn, nu vrem această clasă politică, vrem ca toată această afacere să ajungă în lada de gunoi a istoriei.
La începutul anului am avut parte de tragedia greacă, iar acum se repetă situaţia cu Irlanda. Desigur, ştiu că prostia şi lăcomia politicienilor irlandezi îşi are partea ei semnificativă de vină. Dar Irlanda n-ar fi trebuit să adere niciodată la Euro (UE - nota traducătorului). Asta v-a adus dobânzi mici, un fals boom şi un faliment colosal. Şi care este reacţia faţă de dvs.? În timp ce coaliţia voastră de guvernământ se rupe, auzim că nu s-ar cuveni să faceţi noi alegeri pentru conducere. Comisarul Wren a spus chiar aici că noi alegeri ar fi acceptate doar după ce veţi aproba următorul buget. Păi, cine dracu' vă credeţi?!
Cu adevărat, sunteţi foarte, foarte periculoşi! Obsesia voastră de a crea cu orice preţ Statul-Euro duce la concluzia că vă bucuraţi să îndepărtaţi democraţia. Se pare că vă face plăcere să condamnaţi mii şi milioane de oameni la şomaj şi sărăcie. Nenumărate milioane de oameni trebuie să sufere pentru ca voi să vă visaţi mai departe visul Euro!
Ei bine, nu va funcţiona. Pentru că Portugalia, cu muntele său de datorii de 325 procente din BIP, va fi următoarea pe listă. Şi după aceea socotesc că va urma Spania. Iar ajutorul financiar pentru Spania ar trebui să fie de şapte ori mai mare decât cel pentru Irlanda. Şi atunci va fi casieria goală. Mai mulţi bani nu vor exista!
Dar problema nu se limitează doar la economie. Pentru că, dacă le răpeşti oamenilor identitatea şi democraţia, la final nu le mai rămân decât naţionalismul şi violenţa. Nu pot decât să sper şi să mă rog ca Pieţele (economico-financiare - nota traducătorului) să dea la o parte Proiectul Euro, înainte să se ajungă aici."

UPDATE: "Democraţia" de Mihai Eminescu (la sugestia unui prieten)

Δημοκρατία… monstrule vorbàreţ,
Cu mii de limbi d-invidie mişcate,
Nebunii las’ în gura ta să cate
Şi să te poarte cel meşteşugàreţ.

Căci cel mai lins cu vorbe afectate-i
Şi cel mai rău şi cel mai pizmătareţ.
Şi-i proclama de mare cu strigare-ţi
Pe orice negustor de vorbe late.

Dar e firesc… destul şi prea destul ţi-i
Acele mofturi scrise-n mii de coale
Prin care răii pun la cale mulţii.

Şi ţi-ar plăcea s-amesteci tot cu-a tale,
Să vezi pe regi că-i judecă desculţii
Şi cei cuminţi vorbind cu-a tale oale.

[1876]

"FERICIȚI VEȚI FI..."

2011-02-01T20:09:00.010+02:00

"Fericiți veți fi când din pricina Mea vă vor ocărî și vă vor prigoni și, mințind, vor zice tot cuvântul rău împotriva voastră. Bucurați-vă și vă veseliți, că plata voastră multă este în ceruri, că așa i-au prigonit pe profeții dinaintea voastră.
Voi sunteți sarea pământului; dacă sarea-și va pierde gustul, cu ce se va săra?; de nimic nu ma e bună decât să fie aruncată afară și călcată în picioare de oameni. Voi sunteți lumina lumii; nu poate să se ascundă cetatea în vârful muntelui; nici aprinde cineva făclie și o pune sub obroc, ci în sfeșnic, și ea luminează tuturor celor din casă. Așa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, încât ei să vadă faptele voastre cele bune și să-L slăvească pe Tatăl vostru Cel din ceruri." (Evanghelia după Matei, 5, 11-16 - din Sfânta Scriptură diortosită, redactată și adnotată de I.P.S. Părinte Bartolomeu Anania)

"Domnul înviază pe rând, ca un val de lumină purtat pe rotundul pământului, de douăsprezece ori triumfător la stele, din Ierusalim până’n Ierusalim. Un văzduh de clopote se stinge aici şi un altul izbucneşte dincolo, către apus, mereu pe urma soarelui, din prag în prag, pe rotund.
E o înviere pentru noi, oamenii; pentru cei din orizontul satului şi al cetăţii şi al ţării şi al pământului. Noaptea învierii nu cunoaşte somn; ea e numai veghe, împlinire şi aşteptare, întru bucuria nemărginită a biruinţei asupra morţii.
Fie ca această aşteptare şi bucurie să vă fie sporite de toate bunătăţile lui Dumnezeu şi să vă devină o necurmată înviere lăuntrică". (fragment din Scrisoarea Pastorală de Sfintele Paști 2010)

Dumnezeu să-l odihnească pe fericitul întru adormire I.P.S. Părinte Mitropolit Bartolomeu.

UPDATE

MAGAZINELE MORȚII

2010-12-18T07:27:00.005+02:00

Fenomenul consumului de droguri, dezaprobat, respins şi condamnat în mod unanim, continuă să se desfăşoare, să se dezvolte şi chiar să dobândească premise legale odată cu camuflarea conferită de aparenţa înşelătoare a noţiunii de substanţe etnobotanice.
Reportajul-documentar demască această disimulare cu caracter eufemistic, dezvăluind consecinţele nefaste ale dependenţei faţă de drogurile etnobotanice, modificările stării de conştiinţă, precum şi resursele sociale, psiho-socio-pedagogice şi spiritual-pastorale aflate în slujba combaterii acestui flagel.

Semne, TVR 1, 18.12.2010, ora 8.00
Magazinele morții
Invitaţi: dr. Lucian Vasilescu, medic psihiatru, Spitalul Clinic de Psihiatrie Alexandru Obregia, pr. conf. univ. dr. Constantin Necula, Facultatea de Teologie Ortodoxă Sibiu, Bogdan Mateciuc, director executiv "Alianţa Familiilor", Iulian Capsali, secretar general "Forul Ortodox Român".
Realizator: Rafael Udrişte
Producător: Dan Micu

Emisiunea se poate decărca la rezoluție mpeg2 (800 Mb) sau la rezoluție wmv (80 Mb).

CNA: UNA CALDĂ, ALTA RECE...

2010-12-13T22:02:00.005+02:00

Decizia nr. 1189 din 09.12.2010

Întrunit în şedinţă publică în ziua de 9 decembrie 2010, Consiliul Naţional al Audiovizualului a analizat raportul întocmit de Direcţia monitorizare, în baza reclamaţiei înregistrate la CNA cu nr. 15530/29.11.2010 privind emisiunea „Profesioniştii”, difuzată în data de 13 noiembrie 2010, începând cu ora 22.45, de postul de televiziune TVR 1.
Postul TVR 1 aparţine SOCIETĂŢII ROMÂNE DE TELEVIZIUNE (licenţa audiovizuală nr. TV 340/03.11.2005 şi Decizia de autorizare nr. 1268.0/15.03.2007).
În urma analizării raportului de monitorizare şi a vizionării înregistrării emisiunii respective, membrii Consiliului au constatat că radiodifuzorul SOCIETATEA ROMÂNĂ DE TELEVIZIUNE a încălcat dispoziţiile art. 71 alin. (1) lit. a) din Decizia nr. 187/2006 privind Codul de reglementare a conţinutului audiovizual, cu modificările şi completările ulterioare.

Potrivit dispoziţiilor invocate:

“ART. 71
(1) În programele de ştiri şi dezbateri informarea în probleme de interes public, de natură politică, economică, socială şi culturală, trebuie să respecte următoarele principii:
a) asigurarea imparţialităţii, echilibrului şi favorizarea liberei formări a opiniilor, prin prezentarea principalelor puncte de vedere aflate în opoziţie, în perioada în care problemele sunt în dezbatere publică;” În fapt, postul public de televiziune TVR1 a difuzat în data de 13.11.2010, începând de la ora 22.45, emisiunea „Profesioniştii”, realizată şi prezentată de Eugenia Vodă. Invitat în emisiune a fost jurnalistul Ion Cristoiu, care a făcut o serie de afirmaţii la adresa lui Corneliu Zelea Codreanu.

Redăm din raportul de monitorizare:
Ion Cristoiu: (...) Sunt proiecte. Am vrut să fac o carte despre Corneliu Zelea Codreanu. Am început-o, am muncit vreo doi ani, am lăsat-o pe la jumătate.
Eugenia Vodă: A, da? Să rămânem puţin aici, Corneliu Zelea Codreanu. Ai abandonat cartea, de ce?
Ion Cristoiu: Mi-am dat seama că nu voi termina niciodată documentarea pentru cartea asta. Corneliu Zelea Codreanu a fost condamnat pe baza Codului Penal al lui Carol al II-lea. Pentru asta, om serios ce eram, m-am dus să citesc Codul Penal al lui Carol al II-lea, de acolo m-am dus la Carol al II-lea, de la Carol al II-lea m-am dus la istoria României, de la istoria României la istoria universală, nu mai termin niciodată. Am această...
Eugenia Vodă: Păcat.
Ion Cristoiu: Mă documentez atât de serios, încât am de scris un articol.
Eugenia Vodă: Bun, dar după doi ani de lucrat cu această substanţă chimică, privită de multă lume ca o substanţă explozivă, Corneliu Zelea Codreanu, doi ani ai citit despre?
Ion Cristoiu: Da.
Eugenia Vodă: Îl vezi ca pe un personaj interesant, ca pe-un personaj pozitiv, mai mult negativ, malefic, benefic?
Ion Cristoiu: Eu îl văd ca pe-un personaj tragic şi cred că este o greşală. Toţi cei care-l judecă pe Corneliu Zelea Codreanu după formula: ce-ar fi fost dacă? Corneliu Zelea Codreanu nu a fost niciodată la putere.
Eugenia Vodă: Deci, după tine era un om de bună-credinţă?
Ion Cristoiu: Da.
Eugenia Vodă: Sau era un fanatic?
Ion Cristoiu: Nu, era un om de bună-credinţă. În dosarele de la Siguranţă, 24 le-am citit şi le-am şi tras la xerox, nu există nici o notă în legătură cu corupţia lui şi ăia căutau. Deci, nu există nimic, nimic, nimic din ceea ce ar putea să, să arate că a fost corupt sau că a fost tentat şi în al doilea rând a fost singurul politician român care n-a fost manevrat de Carol al II-lea, deoarece nu voia puterea. Carol al II-lea i-a manevrat pe toţi, inclusiv lideri ţărănişti, liberali.
Eugenia Vodă: Dar ce voia de fapt el?
Ion Cristoiu: Cred că se temea să ia puterea, ca să spun eu ca, adică îmi dau eu seama că, chiar şi atunci când în 37 putea s-o ia, n-a vrut. Cred că prefera puterea pe care i-o dădea făgăduiala că va face mare lucru, s-a temut. Probabil că avea intuiţia aceasta că ajungând la putere ar fi dezamăgit şi ar fi compromis tot ce afirma el.
......
Eugenia Vodă: Deci, citind despre Zelea Codreanu concluzia ta e că?
Ion Cristoiu: Că el a fost doar o necesitate într-o lume interbelică în care politicianismul ajunsese să dezguste pe tineri. Succesul lui uriaş la tineri.
Eugenia Vodă: Şi la tineri de calitate. Asta-i foarte uşor.
Ion Cristoiu: Au fost mari intelectuali. Păi da, de ce erau seduşi acei mari intelectuali? Pentru că venea un om într-o lume în care toţi liderii politici erau învârtiţi pe degete de Carol al II-lea, erau în stare de orice compromis pentru a ajunge la putere. Da? Şi a venit un om care a zis: mă interesează onoarea.

Analizând conţinutul emisiunii, în speţă, punctul de vedere şi caracterizarea făcută de domnul Ion Cristoiu lui Corneliu Zelea Codreanu, precum şi modul în care s-a desfăşurat discuţia dintre invitat şi realizatoare, membrii Consiliului au apreciat că ediţia din data de 13 noiembrie 2010 a emisiunii “Profesioniştii” a fost difuzată cu încălcarea dispoziţiilor legale privind asigurarea echilibrului şi imparţialităţii informaţiilor şi favorizarea liberei formări a opiniilor.
Membrii Consiliului au apreciat că abordarea subiectului privitor la fostul lider al extremei-drepte naționalist creștine din România interbelică, al partidului Garda de Fier sau al Legiunii Arhanghelul Mihail (Mișcarea Legionară), personaj acuzat de implicarea în asasinate şi manifestări antisemite, impunea respectarea principiului echilibrului informaţiei prin prezentarea unei pluralităţi de opinii.
Astfel, având în vedere faptul că în emisiune a fost atins un subiect controversat („o substanţă explozivă”, după cum îl caracterizează realizatoarea), membrii Consiliului au considerat că, în cadrul acesteia era necesar ca, alături de opinia laudativă a invitatului despre Corneliu Zelea Codreanu, să fie prezentat şi un alt punct de vedere aflat în opoziţie, astfel încât publicul telespectator să-şi poată forma în mod liber o opinie, având la dispoziţie o pluralitate de opinii, pro şi contra.
Consiliul a mai apreciat că nici atitudinea realizatoarei nu a fost de natură să aducă echilibru şi imparţialitate informaţiei puse la dispoziţia publicului, situaţie în care, în faţa unei opinii singulare, monocolore, percepţia publicului cu privire la faptele prezentate a fost afectată, influenţată.

Redăm spre exemplificare din raportul de monitorizare:
Eugenia Vodă: Te-am întrebat: Zelea era un fanatic sau nu? Ai fi scris biografia unui fanatic, sau nu?
Ion Cristoiu: Dar, nu era un fanatic al ideilor legionare, iar o greşală. Era un fanatic al ideii de onoare, de demnitate, era un fanatic al altor idei. Cred că era un personaj mai aparte, poate mai romantic din acest punct de vedere.
Eugenia Vodă: Te-ai îndrăgostit de Zelea Codreanu, ţi-a căzut cu tronc citind?
Ion Cristoiu: Da, pentru că nu am găsit nimic din ce fac politicienii de-acum şi politicienii interbelici: n-a făcut compromisuri, n-a fost corupt. Una este faza Horia Sima, nici nu mă interesează, adică acolo chiar că au fost catastrofali, chiar au fost criminali. Deocamdată vorbim de un personaj care n-a ajuns la putere. De asemenea, având în vedere faptul că invitatul l-a prezentat pe Corneliu Zelea Codreanu într-o lumină pozitivă, favorabilă, caracterizându-l ca pe un personaj romantic, ce nu a fost corupt, fanatic al ideii de onoare, de demnitate, Consiliul a apreciat că, la editarea emisiunii, radiodifuzorul trebuia să ţină cont şi de prevederile art. 47 din Codul audiovizualului, care interzic prezentarea apologetică a crimelor şi abuzurilor regimurilor totalitare, a autorilor unor astfel de fapte.

În temeiul dispoziţiilor art. 91 alin. (2), şi cu respectarea prevederilor art. 15 din Legea audiovizualului nr. 504/2002, cu modificările şi completările ulterioare, Consiliul Naţional al Audiovizualului decide adresarea unei somaţii publice SOCIETĂŢII ROMÂNE DE TELEVIZIUNE pentru postul de televiziune TVR 1 şi dispune intrarea de îndată în legalitate.
Potrivit dispoziţiilor art. 93^1 alin. (1) şi (2) din Legea audiovizualului nr. 504/2002, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 333/2009, aveţi obligaţia de a transmite în următoarele 24 de ore de la comunicare, sonor şi vizual, de cel puţin 3 ori, în intervalul orar 18.00-22.00, din care o dată în principala emisiune de ştiri, următorul text:
Consiliul Naţional al Audiovizualului a sancţionat postul de televiziune TVR 1, cu somaţie publică, întrucât, în cadrul emisiunii „Profesioniştii”, din 13 noiembrie 2010, în care a fost abordat un subiect controversat, nu a fost asigurată pluralitatea ideilor şi a punctelor de vedere, fiind încălcate principiile echilibrului şi imparţialităţii informaţiilor şi favorizarea liberei formări a opiniilor, prevăzute de legislaţia din domeniul audiovizualului.”
Vă atragem atenţia că textul nu poate fi difuzat în calupuri de publicitate.

Decizia nr. 1197 din 09.12.2010

Întrunit în şedinţă publică în ziua de 9 decembrie 2010, Consiliul Naţional al Audiovizualului a analizat raportul întocmit de Direcţia Monitorizare în baza reclamaţiilor înregistrate sub nr.15577/30.11.2010, 15637/02.12.2010, 15638/02.12.2010, 15751/03.12.2010, 15752/03.12.2010, 15806/02.12.2010, 15805/06.12.2010, 15804/06.12.2010, 15803/06.12.2010, 15802/06.12.2010, 15801/06.12.2010, 15798/06.12.2010, 15799/06.12.2010, 15800/06.12.2010, 15797/06.12.2010, 15796/06.12.2010, 15795/06.12.2010, 15794/06.12.2010, 15793/06.12.2010, 15792/06.12.2010, 15791/06.12.2010, 15790/06.12.2010, 15789/06.12.2010, 15788/06.12.2010, 15841/06.12.2010, 15860/06.12.2010 etc. cu privire la un spot publicitar pentru băutura energizantă „Red Bull”, difuzat de posturile de televiziune.

Postul de televiziune MTV aparţine radiodifuzorului S.C. PRO TV S.A. (licenţa audiovizuală nr. S-TV 15.2/12.05.1998, decizia de autorizare nr. 344.0/18.04.2000 şi reautorizare nr. 344.3-1/10.04.2008).

Vizionând spotul publicitar, membrii Consiliului au constatat că acesta încalcă dispoziţiile art. 29 alin. (1) lit. e) din Legea audiovizualului nr. 504/2002, cu modificările şi completările ulterioare.
Potrivit acestor prevederi, comunicările comerciale audiovizuale difuzate de furnizorii de servicii media audiovizuale trebuie să respecte mai multe condiţii, între care şi cea referitoare la faptul că acestea nu trebuie să aducă ofensă convingerilor religioase sau politice ale telespectatorilor şi radioascultătorilor.
În fapt, postul de televizune MTV a difuzat la diverse ore, în perioada 29 noiembrie - 8 decembrie 2010, un spot publicitar pentru băutura energizantă “Red Bull”.

Spotul are următorul conţinut:
Sub forma unui desen animat, sunt prezentate personajele biblice Iosif, Maria cu pruncul şi magii, care au următorul dialog:

Mag 1: Bun găsit, Maria şi Iosif! Suntem cei patru magi de la răsărit şi am venit să ne închinăm pruncului.
Maria: Cum adică patru?! În Noul Testament nu erau doar trei?
Mag: Nu. Acuma suntem patru şi aducem aur, tămâie, smirnă şi Red Bull.
Maria: Red Bull? Un taur?! Uitându-se spre Iosif: Dar eu am deja unul!!!
Mag 1 prezentând cadoul adus (un bax de doze de Red Bull): Maria! Red Bull este băutura energizantă. Îţi dă aripi! De unde crezi tu că îngerii le au pe ale lor?

Deasupra acestor personaje un grup de îngeraşi, cu câte o doză de Red Bull în mână, se mişcă veseli cântând ,,Aleluia!”

Analizând spotul publicitar pentru băutura energizantă „Red Bull”, construit pe baza unei scene biblice, Consiliul a constatat că acesta răstălmăceşte, într-o manieră vulgară şi jignitoare, apropiata sărbătoare a Naşterii lui Iisus Hristos, una dintre cele mai mari sărbători creştine.
Prin conţinutul său, clipul publicitar duce în derizoriu valori fundamentale ale religiei creştine, aspect cu privire la care Consiliul a fost sesizat printr-un număr fără precedent de reclamaţii.
O astfel de promovare a unui produs într-o ţară în care creştinismul (cu deosebire cel ortodox) reprezintă religia predominantă, este profund ofensator pentru telespectatori, în condiţiile în care simboluri ale religiei creştine sunt prezentate într-un context ce tinde să îmbrace forme de blasfemie.
Faţă de aceste aspecte, membrii Consiliului au constatat că spotul încalcă grav prevederile Legii audiovizualului, care, la art. 29 stabileşte condiţiile în care pot fi difuzate comunicările comerciale audiovizuale.
La alin. (1) lit. e) al acestui articol, se prevede că acestea nu trebuie să aducă ofensă convingerilor religioase ale telespectatorilor.
Pentru aceste considerente, în temeiul prevederilor art. 90 alin. (1) lit. g) şi alin. (3) din Legea audiovizualului nr. 504/2002, cu modificările şi completările ulterioare, cu respectarea prevederilor art. 15 din acelaşi act normativ, Consiliul Naţional al Audiovizualului decide adresarea unei somaţii publice radiodifuzorului S.C. PRO TV S.A. pentru postul de televiziune MTV şi dispune intrarea de îndată în legalitate în privinţa difuzării spotului publicitar.
Potrivit dispoziţiilor art. 93^1 alin. (1) şi (2) din Legea audiovizualului nr. 504/2002, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 333/2009, aveţi obligaţia de a transmite în următoarele 24 de ore de la comunicare, sonor şi vizual, de cel puţin 3 ori, în intervalul orar 18.00-22.00, următorul text: „Consiliul Naţional al Audiovizualului a sancţionat postul de televiziune MTV cu somaţie publică, întrucât a difuzat un spot publicitar pentru o băutură energizantă, spot al cărui conţinut vulgar şi jignitor duce în derizoriu valori fundamentale ale religiei creştine şi este de natură a vexa convingerile religioase ale telespectatorilor. "
Potrivit art. 29 din Legea audiovizualului, difuzarea comunicărilor comerciale audiovizuale trebuie să se facă cu respectarea anumitor condiţii, între care şi cea potrivit căreia aceasta nu trebuie să aducă ofensă convingerilor religioase sau politice ale telespectatorilor şi radioascultătorilor.”

Red Bull în hypermarketul Auchan

O INVITAȚIE LA UN CONCERT DE COLINDE

2010-12-09T01:19:00.003+02:00

Compania "Dan Puric" și Asociația "ProVita" vă invită în data de 16 decembrie 2010 - ora 19.00 (București, Sala Rapsodia - Lipscani nr. 53) la Concertul de Colinde "Linu-i, Doamne, dalbe flori în țara colindelor".
Vor cânta: Grupul Psaltic “Horevma” de la Mănăstirea Turnu, jud. Prahova, Grupul Psaltic al maicilor de la Mănăstirea Diaconești, jud. Bacău, Corul de copii de la Valea Plopului, Corul de copii al Parohiei Jieni, judetul Olt.
Evenimentul caritabil este dedicat strângerii de fonduri pentru copiii orfani de la Valea Plopului și Valea Screzii (Asociația Provita). Concertul va fi difuzat live pe www.companiadanpuric.ro
Pentru bilete și informații: 021.315.89.80

Adrian Majuru, Cotidianul: "Cine dracului se joacă cu noi?"

2010-12-07T15:22:00.009+02:00

©Bogdan Stanciu

România pare să fie scena unui joc iar poporul român, masa de manevră pentru jucătorii ascunşi, care se distrează, experimentând pe noi tot ceea ce le trece prin cap. Observ cu disperare lipsa de reacţie a acestui popor faţă de metodele absurde de austeritate impuse de marii jucători. Nivelul de trai este în cădere continuă iar frustrările cresc de la o zi la alta; în viaţa noastră totul clocoteşte de nemulţumire iar această furie fierbe zadarnic într-un cazan închis ermetic. Viitorul a eşuat în nostalgiile trecutului iar prezentul aleargă bezmetic, fără direcţie, într-o lume vidată în ceaţă, frig şi mizerie. România este membră NATO şi UE iar cele două organisme internaţionale tolerează ilegalităţile guvernanţilor români precum tăierea salariilor, a pensiilor, concedierile nesăbuite, creşterea numărului de sinucigaşi, fenomen similar genocidului silenţios. Această prăbuşire a României în interior se realizează cu complicitatea celor două organisme. De ce?

Totul se prăbuşeşte iar deprimarea se întinde ca o armă bacteriologică de distrugere în masă. Disponibilizări, salarii diminuate, preţuri tot mai ridicate, codul muncii încălcat sistematic de bunul-plac al zecilor de mii de dictatori microcipaţi cu gustul puterii aparente. Li se oferă statutul de micro-zei. Şi fiecare mic zeu trăieşte cu un real dispreţ pentru zeii inferiori, subalterni, dar şi cuprins de spaima faţă de stăpânii-zei aflaţi deasupra. Nu foarte departe căci au şi ei stăpânii lor. Fiecare stăpân cu sclavii lui şi cu tartorul deasupra.

Poporul român este guvernat prost în mod deliberat. Se ştie. Şi nu se întâmplă nimic. Poporul român este jefuit sistematic de zeci de ani. Se ştie şi nu se întâmplă nimic. Viaţa noastră este distrusă cu tenacitate, fragment cu fragment: slujbele au devenit volatile, poţi fi dat afară chiar şi în timpul concediului de odihnă sau de maternitate; obligativitatea muncii peste program fără să fii plătit pentru efortul tău ne întoarce la epoca Ceauşescu, pentru ca toate regimurile post-revoluţionare sunt de fapt comuniste; cum deschizi gura pentru drepturile tale, eşti executat. În acest joc fronda nu este acceptată. Sunt doar drepturile jucătorilor. Muritorii sunt numai muritori.

Nostalgia după comunism este o aberaţie. Nostalgicii au regimul comunist intact la putere, din 1990 până azi. Ion Iliescu a fost secretar al CC al UTM şi preşedinte de organizaţie a asciaţiilor studenţeşti din RPR încă din anii '50 final, Emil Constantinescu a fost secretar PCR pe Universitate iar Băsescu, şef la Anvers al Societăţii Navale Române în timpul lui Nicolae Ceauşescu. Era cumva trimis neverificat de Securitate şi partid?

Cine dracului se joacă cu noi? În cel fel de joc mizerabil ne-au aruncat liderii politici? Această întrebare nu este adresată unora ca emil boc, traian băsescu, elena udrea, antonescu sau ponta. Oricum au creierii spălaţi şi sunt servitorii mărunţi ai marilor jucători. Şi ceea ce este mai grav, toţi aceştia se află în afara jocului, deşi ei se pretind jucători de succes. În realitate nu sunt decât nişte home-leşi ai istoriei. În interiorul jocului suntem doar noi, victimele, care mai şi plătesc taxe şi impozite pentru această eutanasiere din istorie! Şi deasupra noastră sunt cei pe care nu-i ştim. Dar care, având complicitatea clasei politice, trădătoare şi perversă, s-au făcut stăpâni peste destinele noastre.

Am sentimentul ca până şi clima este manipulată. Jucătorii au puterea să modifice şi peisajul. Să trăim „cât mai bine" şi „confortabil" în moartea noastră lentă şi mizerabilă. Codurile galbene şi portocalii sunt numai pentru dezastre, pentru răul absolut, de la inundaţii la epidemii. Arme psihotronice există. Pot fi create din nimic ploi diluviene, cutremure, călduri toride. Puterile NATO şi UE deţin astfel de arme.

Experimentul numit „România" pare să fie unul de nişă. Este cel mai dur joc. Cel mai dur regim comunist din Europa a fost aici, urmat de cea mai sălbatică realitate capitalistă din vecinătatea lumii civilizate. Comuniştii din fruntea statului de azi au creat o butaforie: dacă ieri vitrinele erau goale, dar buzunarele pline, astăzi plinul s-a mutat în vitrine şi golul în buzunare.

Care sunt regulile jocului? Sunt necunoscute până şi politicienilor, care se dau cunoscători ai puterii. De fapt nu au nici un dram de putere. Cu toţii sunt nişte păpuşi virtuale care pot exploda oricând, spre deliciul jucătorilor. De fapt există o singură regulă: supravieţuieşte cine poate. Acest joc, în care a fost aruncat poporul român, prin indolenţa clasei politice, este o adevărată lecţie darwinistă de viaţă: rezistă cel mai puternic, cel mai grobian, cel mai crud şi fără scrupule. Astfel de hibrizi sunt printre noi şi ne vânează spre salvarea lor de moment. Iar noi ne facem că nu vedem nimic, nu avem reacţii de apărare, stăm asemenea unor fiinţe legumicole şi în deplină deprimare sufletească, aşteptăm să fim vânaţi.

(articol publicat în Cotidianul, duminică 5 decembrie 2010)

TVR1/SEMNE: CUM SE FURĂ O IDENTITATE

2010-11-20T08:25:00.004+02:00

Păstrarea însuşirilor etnice, spirituale şi culturale ale românilor din Serbia a constituit pe parcursul unei perioade de aproape două secole o provocare extenuantă, în general, chiar dacă, la nivel declarativ, autorităţile statului vecin respectă drepturile minorităţilor naţionale. La recentul Congres al Românilor din Serbia, desfăşurat la Doni Milanovăţ, forum la care au participat pentru prima dată toate organizaţiile reprezentative din Serbia, au fost discutate căile şi metodele de afirmare şi păstrare a identităţii celor peste 300.000 de români care vieţuiesc în ţara vecină.

(La o rezoluție mpeg2 - 800 MB - reportajul se poate descărca de aici, iar la o rezoluție wmv - 100 MB - de aici.)

TVR1, Semne, sâmbătă 20 noiembrie a.c., ora 8.00
Invitaţi: P.S. Daniil, episcopul al românilor ortodocşi din Serbia (eparhia „Dacia Felix”), părintele Boian Alexandrovici, preot protopop, Malainiţa (Serbia), Eugen Tomac, secretar de stat al Departamentului pentru Românii de Pretutindeni, Mircea Gherboveţ, consilier D.R.P., Ştefan Mihailov, preşedintele Comunităţii Românilor din Serbia, Predrag Balaşevici, preşedinte al Partidului Democrat al Românilor din Serbia, Dragan Demici, vicepreşedinte al Partidului Democrat al Românilor din Serbia, Eugen Popescu, director general "Romanian Global News", E.S. Ion Macovei, ambasadorul României în Serbia, Vlad Cubreacov, preşedintele Asociaţiei “Răsăritul românesc” din republica Moldova, Viorel Badea, senator.

ÎN CĂUTAREA DRUMULUI PIERDUT

2010-11-06T15:04:00.008+02:00

TVR1, Semne, 6 octombrie 2010, ora 7.55

Pornind de la necesitatea însănătoşirii morale a societăţii româneşti prin inocularea cu insistenţă a valorilor fundamentale ale învăţăturii creştine, filmul propune abordarea, în discursul public şi ecleziastic, a două repere semnificative ale vieţuirii în duhul marilor părinţi spirituali: isihasmul şi martiriul.

Invitaţi: prof. univ. dr. Pavel Chirilă, Facultatea de Teologie Ortodoxă din Craiova, Dan Puric, actor, prof. univ. dr. Virgil Ciomoş, Universitatea „Babeş-Bolyai" din Cluj-Napoca, prof. univ. dr. Sebastian Moldovan, Facultatea de Teologie Ortodoxă din Sibiu, părintele Amfilohie, mănăstirea Diaconeşti, Bacău, Florin Caragiu, editura "Platytera", lect. univ. dr. Iulian Costache, Facultatea de Litere, Universitatea Bucureşti, părintele Varsanufie, stareţul mănăstirii Pătrunsa, Vâlcea, conf. univ. dr. Liviu Bogdan Vlad, directorul Centrului de Documentare Europeană, Academia de Studii Economice din Bucureşti.

Realizator: Rafael Udrişte
Producător: Dan Micu

(La o rezoluție mpg se poate descărca de aici.)

Vineri 22 octombrie, lansare la Cărtureşti: Pătimiri şi iluminări din captivitatea sovietică de Radu Mărculescu

2010-10-21T13:44:00.004+03:00

Editura Humanitas vă invită la lansarea cărţii "Pătimiri şi iluminări din captivitatea sovietică" de Radu Mărculescu, Bucureşti, vineri 22 octombrie, ora 18, la Librăria Cărtureşti, în ceainărie (str. Arthur Verona 13-15).

Vor vorbi: Neagu Djuvara, Dan C. Mihăilescu şi Lidia Bodea. Lectură: Victor Rebengiuc.

(Radu Mărculescu într-un reportaj Semne, mai jos.)

ROMÂNIA FĂRĂ ACTE DE IDENTITATE ELECTRONICE

2010-10-19T12:52:00.000+03:00

București, 1989

foto: Adevărul

Forul Ortodox Român consideră că măsurile de introducere în România a actelor de identitate electronice constituie un grav abuz, care pune bazele unui sistem de supraveghere permanentă a cetăţenilor aşa cum nu a mai existat niciodată până acum în istorie. Este în lucru şi cardul de sănătate, un document electronic ce cuprinde istoricul bolilor şi starea sănătăţii tuturor oamenilor din România, iar la Ministerul Sănătăţii se pune la punct un program de soft care să gestioneze fişele electronice de sănătate ale tuturor cetăţenilor ţării - o iniţiativă care oferă unor oameni acces la date strict personale. Lucrurile devin şi mai sumbre dacă ne gândim că dezvoltarea controversatului proiect e-România poate duce la un grad de supraveghere care, după ştiinţa noastră, nu are precedent în altă ţară din lume, prin acest proiect intenţionându-se crearea unei interfeţe electronice care să cuprindă totalitatea interacţiunilor dintre stat şi cetăţean, dar şi – ceea ce este încă şi mai important – dintre cetăţean şi cetăţean.

Chiar responsabilii statului implicaţi în aceste proiecte logistice recunosc faptul că singura garanţie ca sistemul electronic de identificare a cetăţenilor să nu fie folosit în mod abuziv este calitatea celor care îl administrează. Dar niciodată, într-un stat de drept constituţional, garanţia respectării libertăţilor civice nu va sta în calitatea morală a conducătorilor, ci în garanţiile instituţionale concrete, prin care exerciţiul puterii este limitat în întindere, amploare şi manifestare. Inacceptabilă este şi ideea prelevării datelor biometrice ale persoanei, procedură practicată, până recent, doar în cazul infractorilor. Acest lucru îi transformă pe cetăţeni în „suspecţi de serviciu”, o viziune tipică dictaturilor, în care cetăţenii sunt bănuiţi aprioric de atitudini antisociale, fapt fără precedent însă într-o societate ce se denumeşte deschisă şi care se ghidează după norme juridice ce pun pe primul plan libertatea persoanei.

Întrebarea pe care orice cetăţean al României şi-o poate pune este: de unde provin banii pentru acest proiect al introducerii actelor electronice, ale cărui costuri se ridică la zeci de milioane de euro? Din bugetul statului? Considerăm însă că pentru statul român ar fi mult mai utile şi mai urgente măsurile de remediere a problemelor structurale ce ameninţă principalii piloni ai sistemului românesc (sistemul de asigurări sociale – pensiile, sistemul educaţional, sănătatea). Dacă banii provin din surse private, aşa cum afirmă unii oficiali, de ce nu se orientează aceşti bani spre ajutorarea familiilor nevoiaşe, a celor care mor întrucât nu au bani pentru medicamente sau pentru operaţii costisitoare? Care ar fi interesul (economic, politic) al unor persoane private pentru implementarea acestui sistem în România?

Uniunea Europeană nu ne obligă să introducem cărţile de identitate electronice (CIE). Dimpotrivă, vedem că, din cele 30 de ţări ale Uniunii Europene, practic doar 12 au introdus acest tip de documente, iar 9 sunt doar pe cale să le adopte. În multe state care au CIE statutul acestora nu este obligatoriu, făcându-se paşi mici în adoptarea lor de către populaţie (Italia e un exemplu). Atunci ne întrebăm, în chip firesc, ce interese se ascund la noi în spatele acestui proiect? Este absurd ca, în condiţiile în care trăim o criză profundă, autorităţile române să investească sau să atragă fonduri enorme pentru un proiect pe care nu îl cere nimeni şi ale cărui costuri vor fi permanente, având în vedere necesitatea up-gradărilor, a securizării continue etc.

În ceea ce priveşte argumentul tehnic, al aşa-zisei securităţi sporite a datelor personale, datele problemei sunt, în realitate, cu totul altele. Un sistem care nu-i va permite cetăţeanului să efectueze anumite operaţiuni, sau care nu-i va permite să se identifice complet în faţa unei instituţii oficiale decât dacă este posesor de act de identitate electronic, este unul greşit conceput şi fundamentat. Pe lângă constrângerile care decurg din aceasta, orice astfel de suport electronic este supus unor riscuri de clonare şi/sau de deteriorare ce au o probabilitate statistică foarte mare (defectare prin expunere la presiuni mecanice, prin expunere la câmpuri electrice sau magnetice, prin contactul cu diferite substanţe chimice uzuale etc.). De asemenea, ne asumăm un mare risc expunându-ne datele personale, biometrice, într-o bază de date centralizată la nivel naţional şi operată de anumite instituţii oficiale cu probleme interne majore, recunoscute public, la nivelul organizării şi al gradului de corupţie. Riscul acesta este cu atât mai mare cu cât se preconizează o integrare la nivel internaţional – într-o primă fază, european – a acestor date. Nu există în acest moment, din păcate, nici măcar la nivel de proiect, o politică naţională de securitate informatică menită să ne asigure nouă, cetăţenilor români, protecţia datelor personale în momentul în care acestea vor fi expuse într-un mediu internaţional care este de asemenea dominat, în multe cazuri, de corupţie la nivel instituţional, sau este marcat de atitudini rasiste/xenofobe în raport cu anumite comunităţi etnice şi chiar religioase. Avem, din nefericire, precedente periculoase în acest sens: o parte din baza de date de CNP-uri a Poliţiei Române este disponibilă pe reţelele informatice publice de transfer, la fel şi mai multe hărţi militare detaliate ale României! Din câte ştim, nimeni nu a intervenit în vreun fel până acum pentru a remedia aceste scurgeri de informaţii.

Nu în ultimul rând, este important să conştientizăm faptul că actele de identitate electronice au mari şanse de a deveni în viitor propriile noastre dosare de securitate, pe care le vom purta peste tot şi la care noi nu vom avea acces decât indirect, prin intermediul instituţiilor.

Având în vedere toate acestea, cerem în mod ferm Preşedintelui ţării, reprezentanţilor MAI şi tuturor instituţiilor abilitate ale statului român următoarele:

1. Să oprească introducerea în România a oricărui tip de document electronic de identitate (carte de identitate, permis de conducere) şi a cardului electronic de sănătate.
2. Să se asigure în mod temeinic baza juridică a paşapoartelor aşa-zis temporare, pentru a nu se putea reveni în mod abuziv asupra acestei alternative. Să se prelungească termenul de valabilitate al acestui tip de paşapoarte la 3 ani şi să nu existe nici o presiune financiară sau morală asupra persoanelor care nu acceptă documentele ce conţin datele personale incluse în mediul de stocare electronic.
3. Să se angajeze un dialog real cu reprezentanţii societăţii civile pentru a se stabili o linie clară de demarcaţie până la care un proiect de tipul e-România, ce include şi componenta Cărţilor de Identitate Electronice, poate fi derulat astfel încât să nu pună în primejdie libertăţile civice specifice unui stat de drept constituţional, precum şi libertatea de conştiinţă a cetăţeanului.

După ce am văzut în secolul trecut cât de uşor pot să apară dictatorii, după ce am traversat 50 de ani de ideologie comunistă şi 20 de ani de tranziţie lipsită complet de viziune, credem că este firesc să tragem un semnal de alarmă şi să chemăm pe toţi românii să se opună măsurilor amintite. Acestea, pe lângă faptul că nu pot fi prioritare în contextul socio-politic actual, nu fac altceva decât să creeze premisele unui sistem totalitar de supraveghere şi control al persoanei umane. Tehnologia trebuie să fie folosită în scopuri creative, iar nu în slujba controlului (sau a manipulării) oamenilor. Libertatea este un dar dumnezeiesc ce trebuie apărat cu toată vigilenţa, aşa cum s-a întâmplat în perioada comunistă, când mii de eroi şi de martiri din închisori sau din munţi şi-au dat viaţa, opunându-se dictaturii. Jertfa acelor tineri care au strigat în decembrie 1989 „Vom muri şi vom fi liberi!” ne responsabilizează şi ne obligă la atitudine. Captivitatea electronică nu este cu nimic mai bună decât aceea în lanţuri. Statul nu mai trebuie să intervină în viaţa privată a oamenilor, sub nici o formă.

Organizaţiile reunite în Forul Ortodox Român adresează societăţii civile un apel la unitate pentru a face conştientă opinia publică în faţa acestor provocări. Chemăm toate ONG-urile şi persoanele care împărtăşesc îngrijorarea noastră să semneze acest apel pentru libertatea şi demnitatea românească. Adeziunile se pot trimite pe adresa de e-mail a FOR-ului.

18 octombrie 2010

Contact: forul.ortodox@gmail.com

Sprijină acest demers:

Asociaţia Rost
Alianţa Familiilor din România
Asociaţia Pro-Vita Bucureşti
Asociaţia Christiana
Liga pentru Utilitate Publică
Editura Predania

CINE A SCRIS MISTERIOSUL CODEX ROHONCZI?

2010-06-11T09:40:00.004+03:00

De peste 100 de ani, un manuscris numit Codex Rohonczi, după localitatea unde a fost descoperit, caligrafiat într-o limbă necunoscută şi cu un alfabet straniu, de peste 150 de litere, polarizează atenţia specialiştilor în lingvistică şi istorie antică din Europa. Considerat de către unii dintre cercetătatori drept un fals, de către alţii drept un document veridic, care se referă la poporul blak sau vlak, Codexul Rohonczi a constituit şi subiectul dezbaterilor din cadrul celui de al 11-lea Congres de Dacologie, desfăşurat la Alba Iulia în perioada 28-29 mai 2010.

Cine a scris misteriosul Codex Rohonczi?
TVR1, Semne, sambata 5 iunie, ora 7.55

Invitaţi: Viorica Enăchiuc, cercetător, autoarea lucrării “Rohonczi Codex – descifrare, transcriere şi traducere”, Adrian Bucurescu, scriitor şi jurnalist, autorul lucrării “Dacia secretă”, Napoleon Săvescu, preşedintele “Dacia Revival International”, Vladimir Brilinsky, redactor şef “Dacia magazin”.

Imaginea: Ion Cristodulo
Realizator: Rafael Udrişte
Producător: Dan Micu

(în format mpeg, reportajul se poate descărca de aici)

TVR 1, SEMNE: A FOST ODATĂ FAMILIA CREŞTINĂ...

2010-05-08T08:30:00.001+03:00

Afectarea temeiurilor familiei creştine, fenomen constatat cu precădere în epoca postindustrială şi accentuat, în ceea ce priveşte societatea românească, în planul spiritual de tarele comunismului, iar în planul funcţional de schimbarea raporturilor interumane din ultimele două decenii, a atins un stadiu îngrijorător, în care devalorizarea morală sfidează nu numai bunul simţ comun, dar şi legea.

TVR1, SEMNE, ora 7.55: A fost odată familia creştină
Participanţi: Prof. univ. dr. Nicolae Grosu, sociolog, Marius Şchiopu, avocat, subcomisar Adrian Ilicea, purtător de cuvânt al I.J.P. Teleorman, preot paroh Alexandru Cârmiş, Saelele, Teleorman, Ţârlea Lavinia, textilistă, comuna Islaz, Ţârlea Florin, agent de poliţie, comuna Segarcea Vale, Stroie Gheorhiţă, agent de poliţie, Saelele, Zarafu Gheorghe, Islaz, Zarafu Liliana, Islaz, Gărgăriţă Adeluţă, Islaz.

O emisiune de: Rafael Udrişte şi Dan Micu

Reportajul în format mpeg se poate descărca aici.

AGERPRES: CERCETĂTORII CHINEZI SUSŢIN CĂ AU LOCALIZAT ARCA LUI NOE ÎN TURCIA

2010-04-28T10:35:00.007+03:00

Ankara, 27 apr/Agerpres/ - Un grup de cercetători, format din experţi turci şi chinezi, susţine că a localizat Arca lui Noe pe Muntele Ararat, informează marţi presa turcă, citată de Efe.
Unul dintre cercetători, documentaristul chinez Yang Ving Cing, a dat asigurări că a fost găsită o structură din lemn antic la o altitudine de 4.000 de metri pe Ararat, situat în estul Turciei, lângă frontiera cu Iranul. Exploratorul, membru al unei organizaţii internaţionale dedicată căutării miticei ambarcaţiuni în care Noe şi familia sa au scăpat de Marele Potop, susţine că resturile găsite au o vechime de 4.800 de ani.

'Nu este sută la sută sigur că este Arca lui Noe, însă credem că poate fi în procent de 99,9 la sută', a indicat Ving în declaraţiile date agenţiei turce Anadolu. 'Structura bărcii are multe compartimente, iar acest lucru înseamnă ca ar putea fi vorba de spaţiile în care au fost introduse animalele', a precizat el.
De asemenea, cercetătorul chinez a explicat că a contactat deja guvernul turc pentru a solicita protejarea zonei, dar şi acordul de începere a excavărilor. Totodată, el a declarat că va solicita UNESCO să includă această regiune pe lista patrimoniului mondial al umanităţii.
Nu este pentru prima dată când grupuri de căutători ai Arcei susţin că au localizat ambarcaţiunea pe Ararat, cel mai înalt munte din
Turcia, unde Biblia povesteşte că a ajuns Noe când s-au retras apele după Potop.

IULIAN CAPSALI: "BOICOTAŢI TRUSTUL BASILICA"

2010-04-26T00:38:00.006+03:00

Iulian Capsali

foto: www.rostonline.ro

Nu am scris niciodată cu ostilitate despre trustul Basilica, pe care l-am privit mereu cu simpatie, aşa cum am făcut cu orice încercare de a “îmbiserici” presa din România. Eu însumi am participat, prin emisiunea pe care am făcut-o acum ceva vreme, la această încercare, după puterile mele mărunte, conştient fiind că în ţara noastră nu prea există jurnalişti care să înţeleagă lumea Bisericii. O lume care, de cele mai multe ori din păcate, este percepută ostil în media. Chiar zilele trecute (pe 16 aprilie a.c.) am participat ca invitat la o emisiune a televiziunii Trinitas, parte a acestui trust al Patriarhiei Române. Emisiunea a fost o reuşită; echipa emisiunii, inclusiv cea tehnică, a fost mulţumită de rezultat (ca om care a lucrat în televiziune am cea mai mare încredere în cuvântul acestor profesionişti care nu au motive să te gratuleze inutil); chiar şi publicistul Marius Vasileanu (de obicei extrem de critic şi un “client” al comunicatelor de protest din Dealul Patriarhiei) a făcut o recenzie pozitivă în presă. Reacţiile publicului nu cred că au avut un alt curs; nu ar fi fost motive. Realizatorul emisiunii m-a pus să promit că o să revin. Cu părere de rău, nu o să o mai pot face. Să mă explic.

Dat fiind boicotul pe care îl susţine Patriarhia Română asupra oricăror altor publicaţii creştine în afara celor proprii, mă văd în postura de a anunţa, la rândul meu, boicotul total asupra acestui trust de presă. Asupra deciziei anunţată parohiilor cu data de 12.04.2010, nu am avut cunoştinţă la data prezenţei mele în emisiunea postului Trinitas TV. În timpul Săptămânii Luminate, Administraţia Patriarhală se gândea la binele parohiilor şi mănăstirilor, care suferă din cauza problemelor financiare. Luni se dădea ucazul prin care se purcede la scoaterea revistelor Lumea Credinţei şi Lumea Monahilor din pangarele bisericilor, vinovate de această situaţie gravă. Deci nu ziarul Lumina, un ziar indigest dar care este băgat cu forţa pe gâtul parohiilor şi mănăstirilor din România este cauza, ci două reviste care se susţin singure, două iniţiative ale laicatului creştin-ortodox. Unanim recunoscute ca fiind extrem de obiective – considerate prea precaute chiar în opinia unor credincioşi mai combativi, ca să mă exprim eufemistic - revistele menţionate nu fac decât să informeze şi, acolo unde pot, să zidească sufletele celor ce le citesc. Nu birurile directe sau indirecte, de care se plâng preoţii de parohii fără să fie auziţi decât de bunul Dumnezeu, dintre care unele merg la susţinerea trustului Basilica, ci iniţiativele private cu pricina sunt cauza “problemelor de ordin financiar” din parohii şi implicit din B.O.R. Cum pot două reviste unde au fost publicaţi cei mai mari duhovnici ai acestei ţări, gânditori creştini sau simpli credincioşi, unde au fost povestite minuni şi s-au combătut erezii bigote sau zelotiste, care ne prezintă inclusiv starea ortodoxiei în lume - chestiuni pe care media secularizată le desfide sau le ocoleşte dacă nu au doza de senzaţionalism şi/sau de potenţial scandal - reviste care, după vânzarea din pangare, lasă un procent semnificativ din preţ acelor parohii sau mănăstiri, deci care contribuie, subliniez, contribuie, adaugă la banul parohiei şi a mănăstirii, şi nu iau, cum pot acestea să creeze probleme financiare? Să fie un mister sau cel mai pur cinism cu putinţă? Despre binecuvantarea Patriarhiei nu cred că are rost să mai vorbim. Sub patriarhatul veşnicului de pomenire P.F. Teoctist, atâţia ani de zile, revistele au fost prezente la pangare. Deci au avut girul şi binecuvantarea Patriarhiei. De ce nu o mai au acum? Au fost publicate articole care sa fi lezat ortodoxia? Daca da, atunci sa fie aratate. Dacă nu, atunci înseamnă că este doar un pretext, tot atât de relevant ca şi problema financiară a parohiilor.

Aceste măsuri de centralism autoritar, pe care România le-a cunoscut până în dec. 1989, să fie remanente în B.O.R.? Nu se doreşte decât o presă controlată la maximum şi îndepărtarea laicatului ortodox ca voce din Biserică? Deja noul statut al B.O.R. făcuse ca vocea laicatului să fie înlăturată din deciziile sinodale; acum se suprimă “ultimele rămăşiţe” rămase prin pangare? Ce urmează? Care ar fi următoarele măsuri pentru ca să asistăm la victoria totală asupra laicatului din B.O.R. şi pentru ca apetitul de control absolut să fie satisfacut iar monopolul Patriarhiei fără rest? Care ar fi limita acestor măsuri? Urmează să fie scoase din pangare carţile editurilor creştin-ortodoxe asupra cărora Patriarhia Română nu deţine controlul, aşa cum deja se zvoneşte? Până când se va răspunde la aceste întrebări şi până când revistele menţionate nu vor fi repuse în drepturile lor la pangare, propun tuturor credincioşilor ortodocşi să se alature acestui boicot împotriva trustului de presă Basilica, prin neparticiparea la emisiuni şi/sau prin refuzul de a publica în presa scrisă ce aparţine acestui trust media. Dacă lucrurile nu intră pe un fagaş normal, firesc, de comuniune, atunci propun ca organizaţiile Laicatului Ortodox să se adune în FOR şi să dezbată situaţia creată, pentru a se hotărî măsurile ce urmează a fi luate în contracararea acestei anomalii din relaţia dintre Patriarhia Română şi credincioşii laici ai Bisericii.

Am scris aceste rânduri nu dintr-o frondă juvenilă (nici nu prea ar mai putea fi cazul, în ceea ce mă priveşte), nici din dorinţa de a intra în conflict cu actuala Administraţie Patriarhală – departe de mine acest gând, ci doar datorită faptului că mi se pare cu totul inacceptabilă această fractură din cadrul BOR, această lipsă totală de comunicare dintre ierarhie pe de o parte şi preoţi plus credincioşi pe de altă parte, sciziune pe care actualele decizii, complet arbitrare, nu fac decât să le adâncească. Orice mădular responsabil al Bisericii nu poate rămâne impasibil în faţa unei asemenea perspective. Mai ales că vremurile ce se anunţă, agresivitatea manifestă a secularismului asupra cetăţii, a familiei şi a persoanei, nu ne permit ca să înlocuim iubirea cu subjugarea în relaţiile dinlăuntrul Bisericii. Iubirea te face puternic, subjugarea te slăbeşte. Iar subjugarea nu are legatură cu smerenia, pe care o arată pururi Hristos Bisericii Sale.

Iulian Capsali, 24 aprilie 2010

BASARABIA: MINISTRUL ÎNVĂŢĂMÎNTULUI MOARE DE RÎS ATUNCI CÎND DESCHIDE SITE-UL MITROPOLIEI MOLDOVEI

2010-04-21T09:10:00.004+03:00

de SAVATIE BAŞTOVOI

Leonid Bujor, ministrul educaţiei din Republica Moldova

foto: http://www.europalibera.org/content/article/2008004.html

Republica Moldova forfoteşte de teama introducerii religiei în şcoli. E şi normal, deoarece stindardul ortodoxiei este purtat de nimeni altul decît domnul Pasat, fost şef al Securităţii. Proiectul domniei sale, numit “Bazele Ortodoxiei” a trecut vineri prin Sinodul Mitropoliei Moldovei, acordîndu-i-se girul necesar.
Pe de altă parte, ministrul învăţămîntului, domnul Bujor, a purces la reforme radicale ale învăţămîntului moldovenesc. În acest scop, domnia sa a înfăptuit o caravelă prin centrele raionale ale Moldovei organizînd întîlniri cu pedagogii. Prerogativa principală a domnului ministru pare să fie totuşi lupta cu religia. Folosindu-se de poziţia sa şi cheltuind banii din firavul buget pentru învăţămînt, ministrul face propagandă ateistă în provincie. În plină Săptămînă a Patimilor, la Teleneşti, ministrul s-a destăinuit că “moare de rîs atunci cînd deschide site-ul Mitropoliei Moldovei”, arătîndu-se indignat de simpla intenţie de a introduce religia în şcoli. Iar ţara plînge atunci cînd deschide site-ul Ministerului Învăţămîntului.
Sigur că există o seamă de argumente împotriva introducerii religiei în şcolile basarabene. Cel mai greu dintre ele, acela că nu există cadre specializate, invocat cel mai frecvent, ar trebui să fie un argument tocmai în favoarea studierii religiei. Dacă nu există teologi, iar ei nu există deoarece au fost lichidaţi printr-o acţiune organizată a statului sovietic, atunci ar trebui formaţi. Statul are datoria morală faţă de creştinii ortodocşi din Moldova pe care i-a persecutat vreme de un secol ca măcar să pomenească despre această persecuţie în manualele şcolare. Nu vă place religia? Introduceţi studierea acestei cumplite perioade din viaţa poporului nostru în manualele de istorie. Mai ales pe acest pămînt, unde au fost ucişi şi persecutaţi sute de mii de oameni doar pentru că aveau un Dumnezeu, orice atac la religie trebuie catalogat ca o încurajare a terorii comuniste.
Mitropolia Moldovei bine ar face să întocmească o petiţie oficială, semnată în toate bisericile, prin care să ceară demiterea ministrului Bujor ca pe unul care promovează intoleranţa religioasă şi ateismul folosindu-se de poziţia înaltă pe care o ocupă. Sperăm ca în acest fel, chiar dacă nu vom ajunge la studierea adevărului istoric despre soarta vitregă a Bisericii Ortodoxe din Basarabia, cel puţin vom evita reintroducerea în programa şcolară a ateismului ştiinţific.

ANTHROPO-ART FEST. REFLEXIVITATE ŞI ECOLOGIE INTER-UMANĂ

2010-04-15T08:51:00.000+03:00

Together! It's natural, it's cultural, it's possible

Anthropoesis - Centrul de Cercetare şi Dezvoltare Interculturala: Anthropo-Art Fest.
Reflexivitate şi Ecologie Inter-Umană / Reflexivity and Inter-Human Ecology

15-19 Aprilie, Europa de Sud - Est / globally warmed Balkans

Gerilă, Setilă, Flamînzilă, Ochilă, Păsărilă Ţi Lungilă şi Cu Tine te caută / 6 authors and no character are looking for you

Ecologia Umană - studiul relaţiei dintre oameni si mediul lor natural, social si creat.
Human Ecology - study of the relationship between humans and their natural, social, and created environments.

Joi, 15 Aprilie, ora 19.00
Seara Artelor (muabet)

Ecografia Complementarului. Egografia Practicii
Arte aplicate. Arte implicate (investigarea relatiei dintre regie, scenografie, imagine, montaj, moda, animatie, studenti, profesori, practicieni)

Vineri, 16 Aprilie, ora 19.00
Seara Stiintelor Sociale (muabet)

Ecografia Complementarului. Egografia Practicii
Antropo / Etno / Sociologie – Antropo / Etno / Sociopatie (investigarea relatiei dintre etnografie, sociologie, etnologie, antropologie culturala, studenti, profesori, practicieni)

Simbata, 17 Aprilie, ora 16.00
Ziua Muncii… pentru Sine (ateliere)
ora 21.00 Seara Socializarii… si cu Celalalt (zaiafet)

Unde: Conacul Anthropoesis – accesul se realizeaza prin intermediul unei aplicatii de aproximativ 365 de cuvinte / secunde de film, care sa contina o forma de raspuns la intrebarile: ce ati facut? ce faceti? ce vreti sa faceti? .
De trimis la adresele: szelmira@yahoo.com, goionutgo@yahoo.com

Duminica, 18 Aprilie, ora 16.00
Ziua Tihnei (muabet, atelier de rumegat muzical si reflectat coregrafic)

Unde: Cîrciuma Sfintii Voievozi - Papa la Şoni, str. cu acelasi nume, nr.13 - accesul liber la tihna

Luni, 19 Aprilie, ora 20.00
Seara Începuturilor Dificile (muabet, zaiafet, atelier de concerte,proiectii si hore)

Unde : Clubul Open Pub, Str. Tunari, nr. 69 – accesul liber (doar cind e deschis)

Jurnal de bord:

O croaziera transportind artisti, ecologisti, antropologi, etnologi si sociologi naufragiaza pe o insula din Pacific. Insula parea complet nelocuita. Cautimdu-si hrana, victimele intilnesc in hatisul padurii un trib care traia discret si pasnic. Nevenindu-le a crede, realizeaza treptat ca descoperisera ultimul trib care sa nu fi intrat niciodata in contact cu lumea civilizata. Visul ascuns al tuturor se implinise involuntar. Din cauze obiective, naufragiatii nu reusesc sa paraseasca insula prea curind si nici sa isi impartaseasca lumii descoperirea extraordinara.Printre putinele lucruri salvate se gaseau si instrumente de scris, de pictat, de filmat, de fotografiat, etc. Bucurosi de acest dar providential, naufragiatii incep sa invete limba tribului, sa il observe participativ, sa interpreteze, sa creeze, sa filmeze, etc Trec astfel 2 ani minunati. Exact in ziua in care se implineau 2 ani de la catastrofa, esuatii norocosi discutau aprins cu diversii membrii ai tribului incercind sa patrunda cit mai in profunzime diverse teme de cercetare. La un moment dat membrii tribului se ridica si fara nici o explicatie se duc sub arborele unde isi tineau de obicei reuniunile. Naufragiatii asteptau contrariati sa vada despre ce este vorba. Dupa o vreme fiecare din membrii tribului revine la cel cu care tocmai isi intrerupsese dialogul si isi aseaza mina dreapta pe umarul sting al acestuia. Privindu-l in ochi si cu un zimbet larg ii spune: “Destul despre tine. Si nu va mai certati atita intre voi fiindca incepem sa nu mai intelegem nimic.”

Muabet: dialog ce menţine bunele relaţii cu Celălalt prin interacţiuni sociale constructive (concept uzual in Balcani, din Turcă “muhabet” – conversaţie prietenoasă, la rîndul său provenit din Arabă “mahhabah” – afecţiune)

Zaiafet: exprimări ludice (improvizaţii, animaţii, păpuşării, jam-session-uri foto-muzicale, hore, fictiuni si filme documentare, etnografii, oenologii, antropologii culturale)

Ateliere: ceramici, instrumente muzicale (fluier / caval), teatru, papusarii, antropologii visual

Metoda: observatie, gindire, infaptuire participativa.

Scopul: privirea empatica ce incearca sa reflecte (de) constructiv (non) sensurile vietilor noastre intretesute.

Interculturalitate: maniera în care Sinele si Celălalt se reflectă reciproc

Nu exista grup ţintă, ţinta sîntem noi !

Pentru cei ce se vor incumeta să se îmbarce pentru prima dată către Cythera dintre ţărmurile bucureştene, Conacul Anthropoesis se află in zona Cişmigiu - Matache - Academia Română.

Accesul se realizeaza prin intermediul unei aplicatii de aproximativ 365 de cuvinte / secunde de film, care sa contina o forma de raspuns la intrebarile: ce ati facut? ce faceti? ce vreti sa faceti? . De trimis la adresele: szelmira@yahoo.com, goionutgo@yahoo.com. Detalii la: 0761 60 57 62

EROII NEŞTIUŢI DE LÂNGĂ NOI

2010-04-08T09:25:00.008+03:00

Regimurile comuniste instaurate în ţările din sfera de influenţă sovietică au secerat vieţile a sute de mii de eroi din rândul celor ce au luptat pentru dreptul la libertatea de conştiinţă şi exprimarea neîngrădită a credinţei.
Dacă odată cu eliberarea de sub regimurile dictatoriale şi atee, unele dintre bisericile ortodoxe surori au oferit martirilor săi din perioada comunistă graţia de a intra în galeria sfinţilor, la 20 de ani de la evenimentele din decembrie 1989, jertfa românilor continuă să fie puţin cunoscută, chiar şi la nivelul opiniei publice.
Emisiunea aduce în atenţia telespectatorului român cazul unui mărturisitor, dintre cei mulţi şi puţin cunoscuţi, profesorul Gabriel Constantinescu, fost ofiţer de front.
Invitaţi: Răzvan Codrescu, scriitor, părintele Constantin Necula, Facultatea de Teologie Ortodoxă din Sibiu, prof. Radu Mărculescu, supravieţuitor al gulagului.

TVR 1, SEMNE, SĂMBĂTĂ 10 APRILIE, ORA 7.55:
“Eroii neştiuţi de lângă noi”
Imaginea: Ion Cristodulo
Realizator: Rafael Udrişte
Producător: Dan Micu

UPDATE: La o rezoluţie mpg reportajul-documentar se poate descărca de aici.

CE SEMNIFICĂ MINUNEA POGORÂRII LUMINII SFINTE DE LA IERUSALIM?

2010-04-06T13:15:00.005+03:00

sursa: realitatea.net

Hristos a înviat!

MIRCEA PLATON: "DUMNEZEU NU BATE CU LINGURITA"

2010-03-16T08:17:00.004+02:00

Sub titlul bezbojnic de "Impartasania cu aceeasi lingurita, intre taina si igiena", un articol de duminica publicat in EVZ previne asupra pericolelor pe care le-ar pune Sf. Impartasanie la adresa sanatatii publice. Impartasirea cu aceeasi lingurita, ni se atrage atentia, se practica pe scara larga in bisericile ortodoxe din Romania si poate contribui la raspandirea a fel de fel de boli groaznice. Pentru a preveni aceasta cumplita amenintare BOR ar putea, sugereaza articolul, trece la folosirea unor lingurite de impartasanie de unica folosinta, din plastic, in locul linguritei de argint care se foloseste acum.

Argumentul, in sine, e ridicol. Mi-am impartasit copiii inca de cand aveau un an. I-am impartasit, dupa cum m-am mutat pe continentul nord-american, in biserici ortodoxe grecesti, sarbesti, rusesti si romanesti. In toate aceste biserici se foloseste traditionala, normala lingurita de argint. Mai mult, pana a-i da la gradinita, la 3-4 ani, niciunul din copiii mei nu s-a imbolnavit, desi au fost impartasiti, duminica de duminica, cu lingurita parohiala. Experienta mea de parinte mi-a aratat ca un mai mare pericol la adresa sanatatii copiilor mei l-a constituit gradinita, unde au prins tot felul de virusi de la alti copii. Conform logicii articolului din EVZ, poate ca ar trebui sa le caut copiilor mei niste gradinite, niste educatoare si niste colegi de joaca din plastic, de unica folosinta.

A reduce Sf Impartasanie la un fel de vaccin crestin administrat cu o seringa de unica folosinta sau de exsudat duhovnicesc prelevat cu o spatula din plastic e nu doar o blasfemie, ci si semnul ingrijorator al unui inceput de derapaj totalitar al presei romanesti. Asemenea idei nu pot veni decat de la niste jurnalisti din plastic producatori de articole de unica folosinta. E soiul de jurnalist/analist/activist care, dupa 1990, s-a comportat de parca Romani ar fi iesit, la 22 Decembrie 1989, nu din bezna comunista, ci din beciurile inchizitiei. Am tot auzit, in ultimele doua decenii, despre pericolul pe care il pune introducerea studiului religiei in scoli, despre cum trebuie despuiati peretii acelorasi scoli de icoane, despre "microfoane sub sutana", despre pericolul teocratic, despre necesitatea introducerii impozitului pe coliva si asa mai departe.

Pozitiile de mai sus erau insa aparate folosindu-se fie argumente religioase, eronate in context sau in sine, fie argumente politic-culturale, ilegitime in context. Articolul din EVZ e insa primul articol in care se foloseste un argument medical impotriva unei biserici din Romania. Drumul a fost deschis anul trecut, cand intelectuali publici din Romania si autoritati de stat din UE au acuzat crestinii europeni ca raspandesc gripa porcina pentru ca, din habotnicie, refuza sa se vaccineze. Asemena evreilor medievali, crestinii de azi sunt acuzati ca "otravesc fantanile" si ca raspandesc "ciuma". Numai ca, astazi, argumentul nu e religios, ci medical. Nu mai e vorba de "obscurantism" medieval, ci de progresul modern, de utopia care nu poate fi construita din pricina sabotajului religios. Principalul pericol la adresa sanatatii romanilor nu e guvernul acestei tari, ci lingurita de impartasanie. Lingurita cu virusi, nu parlamentul de microbi.

In ultimul an, de cand cu alegerile, analistii de la EVZ i-au acuzat fara preget de "ura" pe toti adversarii presedintelui. Astazi, acelasi ziar foloseste argumente de tip pseudomedical impotriva crestinilor ortodocsi. Patologizarea adversarului a coborat de la stadiul psihic la cel somatic. E ca si cum ai merge de la stalinism la nazism, de la ura de clasa la ura de rasa. Oare sa ne asteptam in curand la carantinarea tuturor crestinilor ortodocsi care se impartasesc in loc sa se vaccineze impotriva ultimului virus la moda? Argumente de acest tip pot fi folosite impotriva oricarei minoritati sau majoritati religioase, sexuale sau etnice care deranjeaza puterea. E un joc periculos. Pe care nu inteleg de ce il initiaza un ziar de "centru-dreapta".

(articol preluat din ZIUA VECHE)

CRIZA FAMILIEI CREŞTINE

2010-03-06T08:25:00.005+02:00

În România ultimilor 20 de ani, în contextul confruntării cu nenumărate probleme fie de natură economică, ce antrenează şomaj, sărăcie şi nesiguranţa zilei de mâine, fie de natură morală, s-au înregistrat repercursiuni dintre cele mai nefaste asupra vieţii de familie, cu urmările binecunoscute în materie de divorţuri, abandonarea copiilor, avorturi, libertinaj.
Filmul propune direcţii de reabilitare a actualei stări de fapte, înrăutăţită de contextul crize economice şi, totodată, caută soluţii pentru revenirea la valorile fundamentale ale familiei.

Criza familiei creştine

Tvr1, "Semne", 6 martie 2010, ora 7.55

Invitaţi: Bogdan Mateciuc, director executiv al asociaţiei „Alianţa Familiilor”, Viorel Călin, revista „Familia Ortodoxă”, Oana Badea, secretar de stat la Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Inovării, Daniela Georgescu, psiholog, Agenţia Naţională Antidrog, Raluca Medeşan, coordonator proiecte asociaţia „Euro 26”, lector univ. dr. Ioan Mihai Dan, Facultatea de Teologie Ortodoxă din Alba Iulia, Pr. Mihai Milea, preşedintele fundaţiei „Sfântul Sava” din Buzău.

Imaginea: Ion Cristodulo

Producător: Dan Micu

Realizator: Rafael Udrişte

(la rezoluţie mpg se poate descărca aici)

UNDE SE DUCE "CONTRIBUŢIA" LA C.A.S.?

2010-03-05T11:44:00.008+02:00

Calculul de mai jos, primit pe e-mail, mă trimite cu gândul la o întrebare simplă: cine va “prelua”, integral, Statul român – bineînţeles cu scopul declarat public de a-l reforma/ salva/ s.a.m.d. – după iminentul colaps? Somnul naţiunii noastre a născut nişte monştrii cum n-am visat... (R.)

foto: ziare.com

Să facem următorul calcul (de dragul demonstraţiei, vom presupune că trăim într-o lume în care nu există inflaţie şi în care preţurile, salariile şi taxele sunt îngheţate la nivelul de acum).
Gigel e un tânăr care tocmai se angajează. Ca orice tânăr, salariul lui net de încadrare nu e nici prea prea, nici foarte foarte: să presupunem că e de 1100 de lei.
Gigel are 23 de ani. Întrucât e criză şi criza va dura - să presupunem! - multă vreme de acum încolo, hai să zicem că în 2015 leafa lui Gigel va fi tot de 1100 de lei.
Ia să vedem însă câţi bani plăteşte Gigel CAS-ul timp de 5 ani (adică 60 de luni) la o leafă mizeră de 1100 de lei. Păi la valorile actuale va plăti 491 de lei x 60 de luni, 29.460 lei.
Ei, aici e buba. Gigel are numai 28 de ani şi deja a plătit în contul statului toată suma pe care statul i-ar returna-o în cazul în care ar ieşi la pensie la 65 de ani şi ar mai trăi încă 3-4 ani, cât e speranţa de viaţă a bărbaţilor din România.
Cum aşa? Păi să facem un mic calcul. Dacă nu mă înşel pensia medie din România e undeva pe la 750 de lei. Din contribuţiile date statului până la 28 de ani, Gigel ar putea primi (presupunând că timp de 37 de ani banii săi vor sta undeva într-o valiză, nu într-un cont care îi va multiplica măcar prin dobândă) o pensie medie timp de 29.460 lei /750, 39,28 de luni. Adică peste 3 ani. Păi e numai bine, tanda pe manda: iese la pensie la 65 de ani, mai trăieşte 3 ani şi la 68, după cum zic statisticile, moare!
Totuşi, nimeni nu îi explică lui Gigel, şi nici nouă, ce se întâmplă cu CAS-ul pe care Gigel îl plăteşte între 28 şi 65 de ani, adică timp de 37 de ani. Adică 444 de luni. Presupunând că Gigel va rămâne toată viaţa un tâmpit căruia nu i se va mări niciodată salariul, asta ar însemna că timp de 444 de luni va vărsa în buzunarul statului încă 444 x 491 lei, 218.004 lei. Destul de mult, dacă e să mă întrebaţi pe mine. Şi dacă Gigel, totuşi, e un ins dezgheţat, leafa i se va mări şi cotizaţia la stat va fi pe măsură. Unde se duc banii ăştia? Ce se întâmplă cu ei? Cum e posibil ca după numai 5 ani de muncă, fără un salariu deosebit, orice tânăr să-şi fi acoperit deja pensia medie pe care ar putea-o primi la bătrâneţe, înainte să moară?
De fapt, ce găuri acoperă munca de o viaţă a lui Gigel? Şi de ce trebuie Gigel să muncească 37 de ani pentru ca banii lui să se ducă în altă parte decât în propria bunăstare de după pensionare? Şi cât credeţi că mai poate rezista un sistem în care 5 ani munceşti pentru tine şi 37 de ani pentru o cauză neştiută de nimeni, în afară de politicieni? (M.A.C.)

SARMISEGETUSA, VANDALIZATĂ

2010-02-26T10:05:00.006+02:00

Vladimir Brilinsky, redactor şef "Dacia Magazin"

În urma recentei vandalizări a Marelui Sanctuar Circular de la Sarmisegetusa Regia, mă adresez exclusiv persoanelor sau grupurilor de persoane înregimentate într-o sferă sau alta de credinţă, care, vizitând Sarmisegetusa Regia: aprind şi abandonează lumânări, profanează prin comportament indecent monumentele, se urcă pe monumente căutând energii, divinităţi sau vindecări divine, îşi scrijelesc numele pe pietrele din ziduri şi pe copaci, aprind focuri în zonele de protecţie a monumentelor, campează în Incinta Sacră făcându-şi nevoile în dosul copacului cel mai apropiat de cort, abandonează deşeuri prin pădure sau chiar lângă monumente, depun şi abandonează icoane creştine sau simboluri păgâne pe monumente, sparg pietrele din sanctuare pentru a duce acasă o bucată de energie, confundă Incinta Sacră cu Vama Veche, dezbrăcându-se şi făcând plaja lor; numai lor mă adresez şi nu miilor de oameni civilizaţi, care vin să viziteze, decent, cu inima deschisă, leaganul civilizaţiei poporului român.

Ticăloşia, nesimţirea, fanatismul, prostia, răutatea, indiferenţa, superficialitatea, incultura, cretinismul, aroganţa, intoleranţa, toate aceste rele, scoase din cutia Pandorei sau derivate ale lor, sunt atributele care vă caracterizează. Da, este adevărat, faceţi toate aceste rele, pentru că statul român, legislaţia incoerentă, funcţionărimea impotentă a Ministerului Culturii vă permit să le faceţi sau mai bine zis, nu le pasă că le faceţi. Dar voi, care vă căutaţi acolo alinarea, liniştea, credinţa, energia sau sănătatea, distrugând şi pângărind, totuşi, nu vă temeţi că veţi plăti pentru toate aceste fărădelegi? Ba, vă sfătuiesc să vă temeţi, pentru că într-o zi veţi plăti scump toate pagubele pe care le aduceţi patrimoniului de la Sarmisegetusa. Nimeni nu vă poate judeca pentru ceea ce sunteţi sau pentru ceea ce credeţi. Libertatea gândirii şi a credinţei este un lucru care trebuie şi vă este respectat. Dar puteţi fi judecaţi pentru ceea ce faceţi. Închinaţi-vă cui doriţi! Invocaţi toţi zeii în care credeţi, luaţi toată energia pe care credeţi că o gasiţi în acele locuri, dar lăsaţi monumentele în pace! Sub semnul iubirii faţă de acest loc, veniţi şi distrugeţi, în numele credinţei voastre, dar de fapt nu sunteţi decât nişte bieţi farisei, care sunt departe de iubirea adevarată faţă de istorie, de stramoşi şi de pământul natal.

Această scrisoare va ajunge în toată lumea, la mii de oameni care cred cu adevărat în valorile autentice ale Sarmisegetusei şi care vă vor judeca dupa cum meritaţi. Fac un apel la toţi oamenii de bună credinţă, la toate asociaţiile care promovează istoria şi civilizaţia dacilor, să ia act de această stare de lucruri şi să vă sancţioneze pe voi, cei care săvârşiţi astfel de nemernicii. Veţi sta în boxa acuzaţilor alături de indiferenţii slujbaşi ai Ministerului Culturii, care asistă la distrugerea deliberată a zidurilor de la Sarmisegetusa Regia şi alături de alte persoane cu îndatoriri exprese în protejarea monumentelor istorice. Cercetaţi-vă adânc cugetul şi faceţi loc schimbării de mentalitate! Altfel pedeapsa vă va veni de unde nu vă gândiţi.

Fără nicio consideraţie şi cu toată compătimirea,

Vladimir Brilinsky

Redactor şef Dacia Magazin

P.S. Ataşez fotografii edificatoare care au determinat aceasta scrisoare deschisă.

Linkuri utile în acest caz:

Evenimentul zilei: Sarmisegetusa, vandalizată

Ziua veche: Sarmisegetuza a fost vandalizata. Udrea o sti ca face parte din patrimoniul UNESCO?

Semne, TVR: Patrimoniul dacilor, pe apa sâmbetei

Formula As: În raiul regilor daci

ION COJA: UNDE SUNT EVREII CARE NU SUNT CA SILVIU BRUCAN?

2010-02-25T14:40:00.003+02:00

Sunt aproape douăzeci de ani de când fac, zi de zi, eforturi disperate să nu cedez anti-semitismului şi să caut, iar când nu găsesc, să inventez dovezi că nu toţi evreii sunt ca Silviu Brucan sau ca Jean Ancel ori ca Andrei Oişteanu, ca Radu Ioanid sau Andrei Cornea ori Aurel Vainer! Dar unde sunt evreii care nu sunt ca Silviu Brucan sau ca Jean Ancel ori ca Andrei Oişteanu, ca Radu Ioanid sau ca Andrei Cornea ori Aurel Vainer?!...

Ce simplă este viaţa pentru românul antisemit!... Nu e zi lăsată de la bunul Dumnezeu să nu i se ofere pe tavă încă o dovadă sau chiar mai multe în aceeaşi zi despre răul făcut nouă, românilor, ba de un evreu nenorocit, ba de altul, uneori în bandă asociaţi, caz în care îşi trag alături şi câţiva parteneri români dintre cei mai neaoşi...

Circulă pe Internet un filmuleţ cu un evreu, Shimon Peretz, fost prim ministru în Israel, mare sculă aşadar, care declara la o întâlnire de mafioţi că ei, mafioţii evrei, au cumpărat Manhattanul, Polonia, Ungaria şi România... Nu trec multe zile şi primesc un vast material intitulat „Doi ani de când Israel a cumpărat România” cu date concrete, cu numele evreilor descurcăreţi care au preluat rolul statului român prin aşa zisa dezetatizare sau privatizare. O bună, cea mai bună parte din ce a fost proprietatea statului român şi a „întregului popor muncitor” este acum proprietatea unor evrei... După câteva zile găsesc acel material într-un ziar, publicat pe două pagini... Într-un singur ziar. Restul presei din România tace cu nemernicie pe acest subiect tabu!

Mai trec câteva zile şi mă întâlnesc cu un procuror, şi-l întreb dacă este ceva adevărat în aceste materiale semnate de „Adevăratul Serviciu de Informaţii” (sau cam aşa ceva) şi procurorul confirmă: la majoritatea tunurilor ilicite care s-au dat în România capitalistă profitorii au fost „investitori” evrei...

Şi exemplele pot continua, exemple de fapte şi împrejurări în care îngăduinţa şi cumsecădenia noastră românească este pusă la grea încercare. Constat în jurul meu, la tot mai mulţi tineri îndeosebi, că se generalizează sentimentul că nici nu te poţi aştepta la altceva de la evrei...

Mă simţeam tare, bine înarmat sufleteşte, ca să nu cad în acest păcat. Totdeauna m-am simţit capabil să gândesc nuanţat, fără generalizări comode şi pripite, pe fiecare ins asupra căruia mă pronunţ să-l judec cu prudenţă şi numai pentru faptele sale, judicios probate. Deunăzi însă, pentru prima oară m-am simţit vulnerabil! Am simţit că nu mai pot la infinit să susţin public că nu toţi evreii sunt ca Silviu Brucan. Repet, unde sunt evreii care nu sunt ca Silviu Brucan? Şi de unde să ştim noi că aceşti evrei mai există de vreme ce nici unul dintre ei nu iese în faţă şi nu se dezice de Silviu Brucan & compania de anti-români?!

Ce s-a întâmplat? Mai întâi s-a întâmplat că la emisiunea "Se întâmplă acum" a domnului Tudor Barbu de la OTV, invitatul său, profesorul Mircea Coşea, fost ministru al privatizării, a făcut o dezvăluire teribilă, cumplită: legea 15, emisă de guvernul Petre Roman, lege care a decis cum să se desfăşoare privatizarea economiei româneşti şi a avuţiei statului român, nu a fost lucrată de nimeni din guvern, nu a fost elaborată de experţii noştri, din guvern sau din Parlament, ci a fost adusă şi depusă pe biroul lui Petre Roman de către Silviu Brucan! Informaţia a fost reluată şi comentată a doua zi împreună cu domnul Constantin Cojocaru. Aşadar, nu este o vorbă oarecare, ci o dezvăluire care pur şi simplu îţi taie răsuflarea. Cine a conceput legea 15? Cine a impus-o, cu ajutorul lui Silviu Brucan şi Petre Roman modul în care să se producă privatizarea în România? Cui trebuia să-i folosească această lege? Cine şi ce interese sunt în spatele acestei trădări?

Nu pot să nu-mi aduc aminte de comédia jucată pe 22 decembrie 1989 de cei doi, Silviu Brucan şi Petre Roman, când primul se făcea că-l ia la rost pe tinerelul în pluover roşu, cu vorbele „Dar tu cine mai eşti?” Adică cominternistul şi trădătorul de Ţară Silviu Brucan se purta ca şi când nu ar fi avut cunoştinţă de trădătorul Valter Roman că este tatăl fiului său, Petre Roman, la fel de cominternist şi de trădător... L-am criticat deseori pe Petre Roman, l-am acuzat de multe, considerându-l principalul vinovat pentru o bună parte din neajunsurile şi eşecurile noastre, dar tot timpul am „sperat” că explicaţia ar sta în lipsa de experienţă, în incompetenţa şi precaritatea sa morală. Nu am acceptat argumentele celor care susţin că Petre Roman cu premeditare şi cunoaşterea exactă a efectelor a dus o politică prin care s-a declanşat şi în parte s-a înfăptuit distrugerea economiei româneşti. Acum însă îmi dau seama şi la rândul meu susţin cu tărie că nu există altă explicaţie pentru felul cum a guvernat Petre Roman decât intenţia sa de a distruge economia României, de a lovi cât mai devastator în valorile societăţii româneşti. Iar această intenţie a slujit-o în cadrul unui program care, cel puţin parţial, a fost imaginat de alţii, în altă parte, nu în clădirea guvernului României...

Cumva în Israel?... Ipoteză năucitoare, pe care mi-o sugerează, fireşte, alocuţiunea lui Shimon Peretz, după regula cui prodest?, coroborată cu apartenenţa celor doi nemernici, Silviu Brucan şi Petre Roman, la comunitatea etnică evreiască. Şi întreb public: comunitatea evreiască, din România şi de pretutindeni, se simte solidară cu cei doi, cu opera lor malefică? Se simte solidară cu evreii care „au cumpărat România”?

Informaţia că privatizarea în România, care ne-a adus atâtea nenorociri, s-a făcut după un proiect de lege conceput fără implicarea autorităţilor româneşti, proiect de lege adus de evreul cominternist Silviu Brucan foarte probabil din străinătate, nu poţi să n-o raportezi la declaraţia lui Shimon Peretz şi la alte dovezi cu privire la evreii care „au cumpărat România”. Legătura este perfect logică, se impune de la sine... Și poartă un nume: conspiraţie împotriva României, a intereselor româneşti vitale!

A doua întâmplare este legată de Maximilian Katz, beneficiarul unei aşa zise fundaţii sau asociaţii preocupată de „monitorizarea antisemitismului din România”. Nu mai întreb pe ce bani ai statului român funcţionează escrocheria!... Acest nefericit, pe care Dumnezeu l-a însemnat cu toate dovezile degenerării umane, a găsit de cuviinţă zilele trecute să reclame direcţiei festivalului de film de la Berlin prezentarea în cadrul festivalului a unui film românesc inspirat din lupta partizanilor din munţi, a partizanilor anti-comunişti. Cică partizanii din munţi ar fi fost antisemiţi!... Pentru orice om normal şi mai ales pentru orice cetăţean român lupta dusă de aceşti partizani constituie un capitol glorios de istorie, fără pereche în istoria rezistenţei anti-comuniste din Europa. Afirmaţia lui Katz că aceşti partizani au fost anti-semiţi pentru că erau toţi legionari, este inexactă. Iar şi mai inexactă este afirmaţia că legionarii au fost antisemiţi! I-am cerut dnei Lia Benjamin, mare historiografă anti-legionară, dovezile acestui antisemitism legionar şi mi-a răspuns după ani de scociorît literatura şi arhiva legionară cu un text de o pagină şi un pic... Mai multe dovezi nu a găsit!

Aşadar, pe lângă legionari au mai luptat în munţi şi ţărăniştii, ca Aurel Şeitan, de exemplu, rudă cu subsemnatul. Iar mulţi dintre partizani nu au fost membrii niciunui partid. Au fost români şi punctum! Ceea ce era suficient ca să determine crezul şi comportamentul lor eroic! Astfel că protestul adresat organizatorilor de la Berlin, protest semnat nu numai de Katz, ci şi de reprezentantul evreilor victime ale Holocaustului, nu poate fi interpretat altfel decât ca un gest anti-românesc neruşinat, un act de adversitate făţişă faţă de valorile fundamentale ale poporului român. Pentru asemenea atitudine în alte state, bunăoară în Israel, se practică, cu bună îndreptăţire, expulzarea neobrăzaţilor!

Tot un Katz – nu ştiu dacă acelaşi, în 1993 a făcut o golănie şi mai mare. În urma unei propuneri care a fost corect cântărită de juriul de acordare a premiului Nobel pentru Pace, a intrat în faza finală a selecţiei şi propunerea ca prestigiosul premiu să fie acordat foştilor deţinuţi politici din România, pe motivul că în ciuda suferinţelor nedrepte îndurate înainte de 1989, aceştia nu au cerut răzbunare, pedepsirea foştilor călăi etc., ci au acţionat după 1990 ca un factor de stabilitate socială, de reconciliere naţională etc. Ei, bine, încercând a se face un oarecare loby în Statele Unite în sprijinul candidaturii româneşti, ne-am trezit cu reacţia energică şi bine susţinută logistic a unui Katz, care pretindea că protestează în numele „tuturor evreilor”, revoltaţi la ideea că prin acest premiu ar putea fi onoraţi şi legionarii, care, cum se ştie, au dat cel mai mare număr de deţinuţi politici. Nu ştiu dacă acest loby evreiesc anti-românesc a determinat juriul să prefere altă candidatură decât cea românească, dar faptul în sine te pune în faţa aceleiaşi întrebări: unde sunt evreii care nu sunt ca Katz? Unde sunt evreii capabili să se dezică de Petre Roman, de Silviu Brucan, de mafioţii pe care îi felicita primul ministru israelian că au reuşit „să cumpere România”?... Mai există asemenea evrei? Iar dacă există, de ce nu li se aude vocea?...

Eu cam ştiu de ce nu li se aude vocea şi le acord acestor compatrioţi circumstanţele atenuante cuvenite. Odată cu sincera mea compasiune... Dar sunt tot mai mulţi românii care, revoltaţi de comportamentul „iudaic” al unui Silviu Brucan sau Radu Ioanid, simplifică lucrurile şi trag concluzia valabilă pentru un număr tot mai mare de situaţii: nu antisemitismul românilor produce suferinţe printre evrei, ci antiromânismul evreiesc, activ şi judicios organizat, produce din ce în ce mai mari prejudicii şi suferinţe românilor...

Faptul că acest anti-românism nu este caracteristic decât pentru „unii evrei” începe să conteze tot mai puţin în comparaţie cu efectele catastrofale şi tot mai vizibile ale ingerinţei „evreilor” în viaţa noastră. Pasivitatea „celorlalţi evrei”, a evreilor evrei, a evreilor oameni, neputinţa sau teama lor de a lua atitudine publică în această chestiune, nu va întârzia să-i determine pe români să conchidă că avem de-a face cu o complicitate evreiască generalizată. Complicitate la care aderă, din nefericire, aproape întreaga noastră clasă politică, al cărei anti-românism vizibil şi tenace are un singur efect pozitiv: mai reduce din vinovăţia „evreilor”, împărţind cu aceştia răspunderea pentru starea de dezastru naţional în care am ajuns...

Ion Coja

Post scriptum: Un coleg din Vatra Românească, după ce a citit textul de mai sus, mi-a pus următoarea întrebare: Nu cumva din aceeaşi sursă cu legea 15/91 provine şi textul ordonanţei de urgenţă nr. 31 din 2002, prin care se interzice orice punere la îndoială a crimelor de care a fost acuzat regimul mareşalului Ion Antonescu?! Drept care întreb şi eu public: care sunt experţii români care au lucrat la amintita ordonanţă? Dacă dumnealor cred că au făcut un lucru bun prin acea ordonanţă, să aibă bărbăţia de a-şi declina identitatea. Măcar pentru a şti că textul nu a fost şi acesta importat din Israel... Avem nevoie măcar de această certitudine în acţiunea noastră de descurajare a antisemitismului din România.

PĂRINTELE GHELASIE: CÂTEVA SFATURI DE VIEŢUIRE CREŞTINĂ

2010-02-25T08:56:00.009+02:00

Tudor şi Andrei la Sf. mănăstire Frăsinei, iunie 2007

(Textul este preluat din Jurnalul Anei)

* nu fi fixist (adică să faci doar ce crezi tu); cu voinţă ascultă şi de alţii. Astfel te vei vindeca de propriile iluzii şi încăpăţânare;
* nu fi izolat şi însingurat, ci în dialog cu toţi şi cu toate (păcatul demonic face tocmai un gol de dialog). Viaţa este comunicabilitate. Fii comunicabil, chiar dacă te forţezi;
* fii vesel, chiar dacă nu te simţi bine, pentru că fondul vieţii este bucuria - lumina. Impune-ţi un zâmbet permanent;
* suportă şi ce nu-ţi place la alţii şi treci peste toate defectele lor (care sunt legate de caracterul propriu);
* nu mustra direct, nu spune greşelile, fii delicat când totuşi faci câte o observaţie;
* nu te enerva că alţii nu sunt ca tine şi-ţi stau chiar împotrivă. Astfel te vei vindeca de contrarietate şi te vei bucura de convieţuire în tot momentul, încearcă să ai afecţiunea mai tare decât respingerea;
* nu admite frica, timorarea, grija zilei de mâine; nu-ţi fă iluzii, lasă toate la momentele lor. Timorarea este slăbănogirea sufletului.
* fii optimist, chiar dacă lucrurile par total încurcate; crede în rezolvarea miraculoasă;
* toate simptomele de boală, toate certurile, toate contradicţiile, greşelile tale şi ale altora, consideră-le trecătoare şi tu vei rămâne astfel neatins;
* chiar dacă ai avut şi mai ai crize violente, toate vor trece;
* nu admite teama că va fi mai rău, ci mai bine;
* nu admite tristeţea după greşeli şi conflicte, lasă-le la momentul când te vei analiza pe tine (la spovedanie mai ales). Nu fă o scrupulozitate patologică;
* nu abandona activitatea, chiar dacă nu te simţi bine şi dai randament puţin. Cât ai fi de bolnav, nu renunţa la ceva activ, cât de cât. Este odihna a toate. Bucură-te chiar dacă ţi se pare că nu ai progresat nimic. Viaţa are o Supralege, a odihnei sacre, indiferent de stare. În această odihnă nu mai contează nici o evaluare, este Darul lui Dumnezeu, peste toate considerentele.
Bucură-te şi tu cu adevărat de acest miracol!

TINEREŢE NĂUCĂ, NEAMURI VLĂGUITE

2010-02-21T17:50:00.005+02:00

Disfuncţionalităţile diverse şi profunde ale societăţii româneşti postcomuniste au adus lucrurile într-o stare de pronunţată degradare a vieţii tinerilor. Nici contextele formale din instituţiile de învăţământ şi educaţie ale Statului, nici contextele non-formale din cadrul sistemului educaţiei permanente, din care face parte şi Biserica, nu au fost la înălţime în privinţa păstrării în rândurile tineretului a unui nivel de conştiinţă şi moralitate care să preîntâmpine înclinaţiile către consumul de tutun, alcool şi droguri, către violenţă, pornografie sau prostituţie.

Participă: I.P.S. Andrei, Arhiepiscop de Alba Iulia, lector univ. dr. Ioan Mihai Dan, Facultatea de Teologie Ortodoxă din Alba Iulia, pr. Mihai Milea, preşedintele fundaţiei "Sfântul Sava" din Buzău, Raluca Medeşan, coordonator proiecte la Asociaţia "Euro 26", Andrei Botescu, cercetător la Agenţia Naţională Antidrog, profesor Valer Cerbu, directorul Colegiului Naţional "Horia, Cloşca şi Crişan" din Alba Iulia, Mihaela Păun, sociolog, Centrul de Prevenire, Evaluare şi Consiliere Antidrog din Alba Iulia.

Tinereţe năucă, neamuri vestejite

Semne, TVR1, 6 februarie 2010

Producător Dan Micu

Director de imagine Ion Cristodulo

Realizator Rafael Udrişte

(la o rezoluţie mpg se poate descărca aici)

PARASTAS PENTRU IOAN IANOLIDE, MĂRTURISITORUL DIN TEMNIŢELE COMUNISTE

2010-02-01T17:24:00.011+02:00

Pe 5 februarie 1986 trecea la Domnul cu pace Ioan Ianolide, prietenul cel mai apropiat al Sfântului Valeriu Gafencu şi autorul nepreţuitelor mărturii “Întoarcerea la Hristos” şi “Deţinutul profet”. Îi aşteptăm pe toţi aceia care au fost primitori ai cuvintelor sale izvorâte din multă suferinţă, lacrimi şi iubire pentru noi, să-i cinstim memoria prin participarea la parastasul care se va săvârşi la mormântul lui Ioan de la cimitirul mânăstirii Cernica, sâmbătă, 6 februarie 2010, ora 12. Cei care doresc şi au posibilitatea sunt aşteptaţi să ajungă mai devreme la cimitir pentru pregătirea desfăşurării parastasului. Detalii suplimentare pe mail la adresa: valeriu_max@yahoo.com.

UPDATE: Sf. mănăstire Cernica, 6 februarie, ora 12.40

AGORA CREŞTINĂ A LUI AMENABAR

2010-01-24T23:53:00.006+02:00

Reproduc mai jos un articol deosebit de interesant, postat astăzi de Cristian Geambaşu. Din câte ştiu, este singurul comentariu publicat în ţară despre modul în care un regizor homosexual, Alejandro Amenabar, falsifică istoria şi ne pângăreşte sfinţii în ultimul său film, "Agora". Iată cum sună prezentarea oficială a filmului care a avut premiera alaltăieri: "Agora descrie Egiptul antic aflat în secolul 4 după Hristos, unde faimoasa astrologă, filosoafă şi învăţată Hypatia (Rachel Weisz) din Alexandria le împărtăşeşte discipolilor ei din cunoştinţele sacre egiptene. Viaţa poporului egiptean se schimbă însa pentru totdeauna atunci când Egiptul intră sub dominaţia Imperiului Roman, iar soldaţii sosiţi de la Roma dărâmă statuile idolilor păgâni şi templele închinate acestora pentru a implementa religia creştină. Luptându-se cu disperare să salveze vechile valori ale lumii egiptene antice şi mai cu seamă comoara de învăţătură conţinută de celebra bibliotecă din Alexandria, Hypatia este ajutată de către credinciosul ei sclav Davus (Max Minghella), care este prins în capcana între iubirea faţă de frumoasa lui stăpână şi oportunitatea de a-şi redobândi libertatea prin intermediul creştinismului". Pare un film bun, nu?

Hypatia le vorbeşte unor studenţi destul de copţi într-un amfiteatru, despre care vom afla repede că era parte din faimoasa bibliotecă din Alexandria. Decorurile respiră grandoare, costumele respectă linia clasică a vremii, de zici că însuşi Armani cu “Bote” îşi dăduseră mîna să iasă ceva cool. Dar cine-i Hypatia? Hypatia este matematiciană, astronoamă şi filosoafă, deci e genul acela rar de femeie căsătorită cu ştiinţa. De aceea respinge avansurile lui Orestes, fiul unui alt Orestes. Mai respinge ceva frumoasa şi puţin frigida Hypatia. Convertirea la credinţa creştină. Şi uite aşa ajungem la subiectul propriu-zis al filmului “Agora” semnat de spaniolul Alejandro Amenabar.

Dacă un extraterestru tocmai picat pe Terra intră într-un cinematograf dintr-un mall, oricare ar fi acela, din orice oraş al lumii noastre, ar înţelege repede, fără să-şi pună mintea foarte tare la contribuţie. Şi fără să stăpînească vreo limbă, nici măcar de circulaţie internaţională. Ce vede extraterestrul nostru care habar nu are cu ce se mănîncă istoria şi religia lumii în care el tocmai a fost paraşutat? În primul rînd, un oraş prosper şi civilizat, în care au înflorit artele şi ştiinţa, un loc în care se gîndeşte liber, un spaţiu unde oamenii luptă cu ideile şi mai puţin cu sabia, dar un loc care începuse să fie terorizat de o grupare barbară. Aceşti indivizi violenţi, nemiloşi, fanatici, vicleni, primitivi şi murdari se numeau creştini. În treacăt se înţelege că şi creştinii ăştia ar fi fost cîndva persecutaţi, dar acum îşi cîştigaseră dreptul să activeze la lumină. Situaţie de care tocmai profitau.

Spre deosebire de ceilalţi locuitori ai Alexandriei, cetăţeni cu spirit civic, liniştiţi, culţi, umanişti, cei care îşi spuneau creştini credeau într-un singur Dumnezeu, un anume Iisus. Asta nu ar fi fost foarte grav, deşi încălca curentul vremii de a te închina la mai mulţi zei. Nenorocirea este că intruşii din Agora, locul acela din cetatea antică unde se dezbăteau problemele urbei şi ale ţării, voiau să-şi impună punctul de vedere cu forţa. Ceea ce şi reuşesc cu largul concurs al autorităţii romane din provincia alexandrină. Creştinii calcă pe cadavre şi pe foc în drumul lor spre confiscarea puterii în Alexandria. Numitul Ammonius este conducătorul unei facţiuni paramilitare a creştinilor, parabolanii. Ei sînt cei care devastează şi incendiază Biblioteca din Alexandria, locul sacrelor papirusuri fiind luat după asalt de tot felul de animale domestice care păşteau nu se ştie ce printre ruine.

În cea mai bună tradiţie a naziştilor, parabolanii ard ştiinţa “păgînă” conţinută de zecile de mii de papirusuri ale Bibliotecii, în vreme ce faimoasa Hypatia, salvată in extremis de cîţiva sclavi credincioşi, îşi continuă cercetările despre traiectoria elipsoidală a Pămîntului. Tot creştinii, prin braţul lor înarmat şi paramilitar numit parabolanii sînt cei care împing în negura violenţei ultimul licăr de spiritualitate al Alexandriei. Filosoafa refuză să se convertească la noua credinţă, deşi fusese implorată de Orestes, ajuns între timp prefect al Alexandriei, şi de Synesius, episcop de Cyrene, şi el fost student. Chiril, şeful creştin al Alexandriei şi, implicit, al parabolanilor, ordonă eliminarea Hypatiei, iar ciracii nu stau pe gînduri omorînd-o prin lapidare, adică prin bătaie cu pietrele. Ce mai contează că profetul acela numit Iisus îi povăţuise să se gîndească bine înainte să ridice piatra?

Filmul se termină cu lacrimile lui Davus, sclavul care o iubise pe Hypatia, dar împotriva căreia se răzvrătise. Ba nu, filmul se termină cu extraterestrul nostru care se ridică de pe scaunul cinematografului convins că acei oameni răi numiţi creştini trebuie pedepsiţi cumva. Cei care ucid, distrug şi terorizează în numele unor idealuri nobile nu au ce căuta nici pe Pămînt, nici pe Alfa Centauri.

Carevasăzică, Alejandro Amenabar a reuşit.
A reuşit să facă un film anticreştin.
A reuşit fiindcă e un regizor foarte bun şi îşi făcuse mîna cu “Mar Adentro”.
A reuşit fără să rişte nimic, fiindcă el ştie că, de fapt, creştinii nu sînt aşa. Şi nu au fost niciodată aşa, şi nu ei au incendiat Biblioteca din Alexandria.

Dar e la modă un nou sport printre mulţi intelectuali de vază ai timpurilor noastre. E în trend să te declari laic. Ori liber cugetător. Deschis la minte. În viziunea dînşilor, a noilor Hypaţi, morala creştină e ceva expirat. E ceva care pune piedici minţilor curajoase şi libertine. Acel ceva trebuie combătut. La treabă! Drumul spre Sodoma şi Gomora a fost pietruit, iar acum e în curs de asfaltare. Alejandro Amenabar îşi face bine treaba. Mult mai bine decît Bechtel.

Cristian Geambaşu

http://blogsport.gsp.ro/geambasu/

BOBOTEAZA LA MAREA BALTICĂ

2010-01-07T10:21:00.005+02:00

Comunicat de presă: Miercuri, 6 Ianuarie 2010, de Praznicul Botezului Domnului, Preasfinţitul Părinte Macarie Drăgoi, Episcopul Europei de Nord, a slujit împreună cu un sobor de preoţi Dumnezeiasca Liturghie în biserica Parohiei Ortodoxe Române „Adormirea Maicii Domnului” din Stockholm.

În cadrul Liturghiei, după rugăciunea amvonului, s-a organizat o procesiune în apropierea bisericii, la marginea lacurilor care au ieşire la Marea Baltică, unde s-a săvârşit slujba de sfinţire a apei şi au fost binecuvântaţi credincioşii cu Aghiasma Mare. La final, potrivit Tradiţiei ortodoxe, arhiereul a aruncat Sfânta Cruce în apă, fiind ridicată de unul dintre cei doi enoriaşi din comunitate care au intrat în apă pentru a împlini acest gest liturgic, primind fiecare din partea Preasfinţitului Macarie câte o icoană. Anul trecut Preasfinţitul Părinte Episcop Macarie a săvârşit de Bobotează aceeaşi rânduială, în mijlocul credincioşilor din Göteborg, Suedia, pe ţărmul Mării Nordului.

În cuvântul de învăţătură, Preasfinţitul Părinte Episcop Macarie a vorbit şi despre faptul că aruncarea şi scoaterea crucii din apă la Praznicul Botezului Domnului, semnifică intrarea şi ieşirea lui Hristos din apa Iordanului pe care o sfinţeşte cu propriul Său trup. Apa fiind seva universului şi a tuturor elementelor cosmice, întregul univers primeşte sfinţirea după cum arată şi una dintre cântările praznicului: Hristos S-a botezat, El iese din apă şi odată cu el purifică o lume întreagă.

Episcopia Română a Europei de nord
Skogsvägen 18, S-746 93 Bålsta, SUEDIA
Tel: + 46 739 836 901
Fax: +46 171 53126
E-mail: secretariat@episcopiascandinavia.se
http://www.episcopiascandinavia.se

"SE POATE!"

2010-01-04T08:45:00.008+02:00

Reportajul documentar propune o perspectivă creştină asupra bolii, cu referire la circumstanţa cu totul specială, în care, pentru bolnavul aflat într-o suferinţă majoră, dreptul la calitatea vieţii este mai important decât dreptul la viaţă. Ajuns într-un stadiu avansat al unei boli terifiante, un om apăsat de necazuri, victimă a racilelor şi inerţiilor sistemului de sănătate, este readus la un regim de viaţă omenesc, redându-i-se totodată şi demnitatea, ca urmare a unui concurs de factori favorabili.

Participanţi: Lincă Fâţă, pacient, pr. Petrişor Mirancea, parohia Sfântul Nicolae, Islaz, dr. Gheorghe Balint, medic de familie, Ionel Geară, primarul comunei Islaz, pr. conf. univ dr. Marin Cojoc, Facultatea de Teologie Ortodoxă din Bucureşti, medic primar Daniela Vrânceanu, doctor în medicină, coordonator Departament O.R.L. la S.U.U.B.

“Se poate!”
Semne, TVR1, 2 ianuarie, ora 7.55
Imaginea: Mihai Doina, Liviu Bratu
Realizator: Rafael Udrişte
Producător: Dan Micu
(la o rezolutie mpg se poate descărca aici)

UN CAZ REZOLVAT

2009-12-31T13:43:00.007+02:00

Examinare postoperatorie
(Dr. Daniela Vranceanu, coordonatorul sectiei O.R.L. a S.U.U.B. )

Dragi prieteni,

In urma cu doua luni va lansam un mesaj cu rugamintea de a ajuta la solutionarea unei situatii extrem de critice, in care se afla bolnavul Fata Linca , situatie “decretata” de cei mai multi specialisti fara iesire, chiar si de catre cei ce il operasera in doua randuri, care l-au trimis acasa, fara a-i mai oferi vreo sansa; cand s-a intrezarit totusi o posibilitate de a fi tratat, i s-au cerut 100 de milioane, suma inaccesibila pentru el.

Marcel Linca inainte de operatie

Le multumim tuturor celor care ne-au ajutat sa descoperim un medic dintre cei adevarati, Dumnezeu sa-l binecuvanteze, ce nu-si opresc ochii pe portofelul bolnavului, restituindu-i lui Linca unul dintre cele mai importante bunuri: calitatea vietii.

Linca a putut sa isi petreaca Craciunul, in conditii firesti, ca si cei mai multi dintre noi, inconjurat, din nou, de cei ce incepusera sa il ocoleasca. (Fotografii care infatiseaza in mod elocvent cele de mai sus, la aceasta adresa, iar povestea intreaga in reportajul documentar difuzat sambata, 2 ianuarie, la ora 8, in emisiunea "Semne" a postului public de televiziune).

La multi ani, cu sanatate si prosperitate!

Colectivul redactional al emisiunii “Semne”

IOAN VLĂDUCĂ, DESPRE GÂRBOVIREA NEAMULUI NOSTRU

2009-12-11T09:01:00.003+02:00

Cuvânt la Evanghelia vindecării femeii gârbove, rostit la Sfânta Mănăstire Petru Vodă de praznicul Sfântului Nicolae

Evanghelia de astăzi, a vindecării femeii gârbove, ne înfăţişează pe de o parte iubirea de oameni a Domnului nostru Iisus Hristos, iar pe de alta, invidia şi mânia fariseilor.

Învăţa Iisus într-una din sinagogi sâmbăta. Ziua sâmbetei este zi de rugăciune publică la iudei. Şi iată o femeie care avea de optsprezece ani duh de neputinţă şi care era gârbovă, de nu putea să se ridice în sus nicidecum. Această sărmană femeie, crunt schilodită de către duhul cel rău, nu vedea nici cerul înstelat de deasupra, nici chipurile oamenilor din jur. În plus, trebuia să rabde şi dispreţul semenilor. Însă Iubitorul de oameni S-a uitat cu milă la nefericita femeie, văzând în ea o fiică a lui Avraam, un suflet zidit de Dumnezeu şi vrednic de milă.

Iar Iisus, văzându-o, a chemat-o şi i-a zis: Femeie, eşti dezlegată de neputinţa ta. Şi şi-a pus mâinile asupra ei şi ea îndată s-a îndreptat şi slăvea pe Dumnezeu. Precum păstorul care, văzându-şi oaia în primejdie, se grăbeşte s-o ajute, tot aşa, Domnul nostru, Bunul Păstor, S-a îndreptat către oaia Sa cea cuvântătoare aflată în legăturile diavolului. Şi i-a zis: Femeie, eşti dezlegată de neputinţa ta. De aici se vede clar Dumnezeirea Domnului nostru Iisus Hristos. Fiindcă Hristos este Dumnezeu adevărat şi Om adevărat. El nu S-a rugat pentru femeie, precum ar fi făcut un sfânt (un om ajuns la măsura sfinţeniei), ci i-a spus cu putere multă: Femeie, eşti dezlegată de neputinţa ta. Nu i-a vorbit ca rob al lui Dumnezeu, ci ca Dumnezeu, ca stăpân al firii.

Şi şi-a pus mâinile asupra ei şi ea îndată s-a îndreptat şi slăvea pe Dumnezeu. De aici învăţăm să mulţumim lui Dumnezeu pentru binefacerile pe care le primim.

În continuare vedem, una lângă alta, iubirea de oameni a lui Dumnezeu şi împietrirea inimii omului. Mai-marele sinagogii, mâniindu-se că Iisus a vindecat-o sâmbăta, răspunzând, zicea mulţimii: şase zile sunt în care trebuie să se lucreze; venind deci într-acestea, vindecaţi-vă, dar nu în ziua sâmbetei! Există în aceste cuvinte şi nemilostivire şi invidie şi făţărnicie şi mânie şi viclenie.

Nemilostivirea este lipsa sentimentului firesc de milă. Fariseilor nu le era milă de femeia aflată în suferinţă, ci aplicau orbeşte Legea.

Invidia este întristarea pentru binele aproapelui. Fariseii Îl invidiau pe Domnul, fiindcă El făcea multe vindecări şi minuni şi era bine văzut de mulţime, iar ei nu puteau da nici o tămăduire.

Făţărnicia este simularea virtuţii. Fariseii se prefăceau că sunt drepţi, că sunt împlinitori ai Legii Vechi. În realitate, ei erau călcători de Lege, fiindcă aceeaşi Lege care interzicea munca sâmbăta, poruncea iubirea faţă de aproapele: să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi.

Mânia este pornirea împotriva aproapelui, iar ura este mânia care aşteaptă timp de răzbunare. Fariseii Îl urau pe Mântuitorul şi căutau să-L omoare.

Viclenia este patima care îl face pe om să uneltească planuri pentru înşelarea celorlalţi, astfel încât el să pară nevinovat. Mai-marele sinagogii a dat dovadă de viclenie fiindcă, deşi voia să se împotrivească Mântuitorului, s-a adresat mulţimii. Nu i-a spus Mântuitorului: „De ce încalci Legea, de ce vindeci sâmbăta?” Ci s-a adresat mulţimii, zicând: şase zile sunt în care trebuie să se lucreze; venind deci într-acestea, vindecaţi-vă, dar nu în ziua sâmbetei! Viclenia l-a determinat să evite o confruntare directă cu Domnul, temându-se că va fi înfrânt şi că va fi făcut de ruşine în faţa oamenilor.

Aşadar, mai marele sinagogii era cuprins de aceste boli cumplite ale sufletului: nemilostivirea, invidia, făţărnicia, mânia şi viclenia.

Iar Domnul i-a răspuns şi i-a zis: Făţarnicilor! Fiecare dintre voi nu dezleagă oare sâmbăta boul său sau asinul de la iesle şi nu-l duce să-l adape? Dar aceasta, fiica lui Avraam fiind, pe care a legat-o satana, nu se cuvenea oare să fie dezlegată de legătura aceasta în ziua sâmbetei? Şi zicând El acestea, s-au ruşinat toţi cei ce erau împotriva Lui, şi toată mulţimea se bucura de faptele strălucite săvârşite de El.

Iubiţi credincioşi!

Neamul nostru românesc este acum gârbovit precum femeia din Evanghelia de astăzi. Puţini oameni se mai îngrijesc de suflet. Puţini oameni mai privesc spre împărăţia cerurilor. Cei mai mulţi suntem îndreptaţi spre pământ, spre deşertăciunile pământeşti.

Economia ţării este la pământ fiindcă trădătorii de neam au falimentat şi au vândut tot.

Politica este la pământ fiindcă a devenit o luptă pentru putere şi a pierdut din vedere binele cetăţii, binele acestui neam.

Sănătatea neamului este la pământ fiindcă suntem intoxicaţi cu aditivi alimentari foarte nocivi, cu medicamente care au două indicaţii şi douăzeci de efecte adverse, precum şi cu vaccinurile acestea periculoase care au apărut în ultima vreme. În plus purtăm povara a douăzeci de milioane de avorturi cunoscute oficial (de la Revoluţie până în prezent) la o populaţie actuală de douăzeci de milioane. O Românie sub pământ!

Mass-media este la pământ, fiind dominată de minciună şi imoralitate. Televiziunea şi internetul distrug sufletele şi trupurile copiilor noştri.

Învăţământul laic este la pământ, fiind intoxicat de ateism şi evoluţionism, începând din primele clase şi până la facultate.

Învăţământul teologic este la pământ, fiind parazitat de ecumenism, care este erezia ereziilor.

O singură nădejde mai avem: mila lui Dumnezeu. Şi precum Domnul a dezlegat-o de neputinţă pe femeia gârbovă, iar aceasta îndată s-a îndreptat, slăvind pe Dumnezeu, tot aşa Domnul este puternic a dezlega de neputinţă neamul nostru românesc, pentru a se îndrepta îndată şi a slăvi pe Dumnezeu.

Dar pentru aceasta este nevoie acum de voinţa noastră sinceră de îndreptare şi de rugăciunea noastră către Dumnezeu, către Maica Domnului, către Sfintele Cete cereşti netrupeşti şi toţi Sfinţii.

Mijlocitor pentru noi către Dumnezeu îl avem pururea pe Sfântul Ierarh Nicolae a cărui prăznuire o săvârşim astăzi. Acesta a trăit pe vremea împăraţilor păgâni Diocleţian şi Maximian. Mai întâi a strălucit prin vieţuire călugărească; iar pentru viaţa lui îmbunătăţită a fost făcut arhiereu. Dar pentru că Sfântul propovăduia cu îndrăzneală credinţa în Hristos, a fost prins de mai-marele cetăţii, a fost bătut şi chinuit, apoi aruncat în temniţă împreună cu alţi creştini.

De un astfel de ierarh avem nevoie astăzi, care să mărturisească Dreapta Credinţă şi care să-şi pună viaţa pentru neamul nostru românesc.

Iar apoi, când marele şi binecredinciosul împărat Constantin a ajuns, cu voia lui Dumnezeu, la conducerea imperiului roman, au fost eliberaţi din temniţe toţi cei închişi pentru Dreapta Credinţă. Atunci a fost slobozit şi Sfântul Ierarh Nicolae, care după puţin timp, a participat la cel dintâi Sfânt Sinod Ecumenic de la Niceea, din anul 325, mărturisind Dumnezeirea lui Hristos şi combătând pe ereticul Arie.

Multe minuni a făcut Sfântul Ierarh Nicolae, încă din timpul acestei vieţi, precum citim în Proloage şi în Vieţile Sfinţilor. Dar nici după trecerea din această lume nu şi-a uitat turma sa. Fiindcă pururea face bine cu îmbelşugare celor ce au trebuinţă de ajutor şi-i izbăveşte de tot felul de primejdii şi nevoi.

Să ne rugăm şi noi Sfântului Ierarh Nicolae să ne ierte, să ne ocrotească, să ne ajute să vieţuim curat în comuniune de iubire duhovnicească şi să mărturisim Dreapta Credinţă cu deplin curaj, cu preţul vieţii noastre pământeşti, ca să dobândim viaţa cea cerească, fericirea cea nesfârşită împreună cu Sfinţii în vecii vecilor. Amin.

17 DECEMBRIE, SALA RAPSODIA DIN CAPITALĂ: UN CONCERT DE COLINDE EVENIMENT

2009-12-09T09:11:00.003+02:00

Concertul “Linu-i, Doamne, Dalbe flori în Ţara Colindelor”, organizat de Compania de Teatru Dan Puric şi Art & Event Management, care va avea loc la Sala Rapsodia, joi 17 decembrie de la ora 19:00, va aduce în faţa publicului corul psaltic Horevma al Mănăstirii Turnu – Prahova şi corul psaltic de maici de la Mănăstirea Diaconeşti – Bacău.

Alături de colinde tradiţionale, un moment important îl va constitui prezentarea albumului „Icoana Noilor Martiri ai Pământului Românesc”, o exemplificare a celor două dimensiuni esenţiale pentru cultura noastră: unicitatea esteticii iconografice bizantine şi paginile de istorie recentă a României de după cel de-al Doilea Război Mondial.

Evenimentul va fi transmis live pe www.rostonline.org şi va fi prezentat de Dan Puric şi Răzvan Codrescu

Bilete şi rezervări: Casa de bilete Sala Rapsodia, str. Lipscani 53, telefon: 021.315. 89.80, 0734.540.593

Adresa de contact: pr@passe-partoutdp.ro

Website: www.passe-partoutdp.ro

ROMÂNI ŞI AROMÂNI

2009-12-07T08:55:00.003+02:00

Semne, TVR1, 5 decembrie 2009, ora 8.00

Deşi istoria le-a rezervat un destin tragic, marcat de asimilare, deznaţionalizare şi dispersare în Grecia, Macedonia, Albania, Bulgaria şi România, aromânii sunt dovada continuităţii milenare în Peninsula Balcanică a populaţiilor sud-est-europene romanizate şi ortodoxe. Zestrea genetică şi moştenirea culturală au constituit pilonii unei admirabile forţe de rezistenţă în faţa prigoanelor de tot felul, a proceselor de slavizare şi grecizare, conferindu-le o identitate aparte, chiar şi în raport cu românii, alături de care se află într-o relaţie profundă de familiaritate etnică şi spirituală.

(La o rezoluţie mai bună, reportajul se poate descărca aici)

UPDATE:

Textul integral al rezoluţiei adoptată la Tirana de asociaţiile prezente

Emil Petru Raţiu: Românii de la Sud de Dunare şi Congresul aromân de la Tirana

Alina Bârgăoanu-Vasiliu: Aromânii s-au unit împotriva celor care, pentru scopuri mercantile, vor să le schimbe istoria

ECONOMIA LIBERTĂŢII. RENAŞTEREA ROMÂNIEI PROFUNDE

2009-11-26T16:28:00.000+02:00

"Economia libertăţii. Renaşterea României profunde", o antologie care schiţează doctrina economică a mişcării "A Treia Forţă" a fost lansată astăzi după amiază la Târgul Gaudemus în prezenţa autorilor: John Chrysostom Medaille, profesor şi teolog la Universitatea din Dallas şi Ovidiu Hurduzeu.

O prezentare pe larg a conceptului economic propus, distributismul, va avea loc în această seară, la ora 19.30, la Teatrul Rapsodia.

PREDANIA LANSEAZĂ ASTĂZI BIBLIOTECA VIRTUALĂ A CULTURII AROMÂNE

2009-11-24T08:19:00.011+02:00

Asociaţia Predania lansează „Proiect Avdhela – Biblioteca Culturii Aromâne”, o resursă esenţială de informaţii on-line despre originea, evoluţia istorică, socială şi spirituală a aromânilor.

Asociaţia Predania vă invită marţi 24 Noiembrie 2009, ora 18.00, la Clubul Ţăranului (Muzeul Ţăranului Român) cu prilejul lansării site-ului „Proiect Avdhela – Biblioteca Culturii Aromâne”, care îşi propune să identifice, să editeze şi să

ofere operele ştiinţifice şi artistice ale patrimoniului culturii aromâne şi ale celor înrudite ei. Aceste bunuri culturale, în special cele aflate în custodia publică, vor deveni accesibile cercetătorilor şi tuturor celor interesaţi în mod gratuit, accesând adresa www.proiectavdhela.ro.
Participă: George Vrana (poet, eseist), Ionuţ Piţurescu (regizor), Aleksander Zikov (regizor)
Se vor viziona filmele: „Balkan’s Digest” realizat de regizorul Ionuţ Piţurescu şi „Calea Eschibaba” în regia lui Aleksander Zikov.

Contact: Ionuţ Gurgu, coordonator proiect

Tel.: 0748219996

E-mail: editura@predania.ro

www.proiectavdhela.ro

Proiectul Avdhela este non-profit, neguvernamental, realizat prin activitatea voluntară a persoanelor (autori şi colectiv editorial) şi instituţiilor care, în sens larg, se ocupă cu cercetarea, evoluţia şi păstrarea culturii aromâne.
Proiectul va include şi activităţi editoriale pe suport de hârtie (cărţi, reviste, broşuri), producţie multimedia (CD audio, CD-ROM, film etc.), va iniţia şi organiza întâlniri, simpozioane, şcoli de vară, programe culturale.
Această iniţiativă culturală se adresează, în principal, aromânilor în intenţia de a oferi mijloace de păstrare a limbii, de cunoaştere a originilor, evoluţiei istorice, sociale, spirituale, dar şi popoarelor spaţiului balcanic, în mijlocul cărora trăiesc comunităţile aromâne, pentru cunoaşterea mai temeinică a acestora, pentru a li se aprecia cultura, limba, tradiţiile străvechi, pentru a fi respectate şi tratate cu demnitate de către cei cu care convieţuiesc.

PATRIA "RECUNOSCĂTOARE"

2009-11-13T18:13:00.010+02:00

Semne, 14.11.2009, TVR 1, ora 7.55

Reportajul documentar readuce în atenţie faptele de vitejie ale unor eroi români din cel de-al doilea război mondial. Faptele lor de arme, necunoscute publicului larg, sunt pilduitoare pentru o generaţie care a sacrificat totul pentru păstrarea demnităţii armatei române, pentru credinţă şi pentru ţară.

Participă: Radu Mărculescu, autorul cărţii "Patimi şi iluminări din captivitatea sovietică", Gabriel Constantinescu, director al revistei "Puncte Cardinale" din Sibiu, Maria Constantinescu, fost deţinut politic, general de aviaţie Ion Di Cezare, , general de aviaţie Dan Stoian, Costion Nicolescu, cercetător la Muzeul Ţăranului Român, dr. Florin Mătrescu, autorul cărţii "Holocaustul Roşu".

Patria "recunoscătoare"

Realizator Rafael Udrişte

Imaginea: Ion Cristodulo

Producător: Dan Micu

(reportajul-documentar se poate DESCĂRCA AICI)

BISERICA SI CONTESTATARII EI

2009-11-08T18:12:00.009+02:00

MIHAIL B.

OBSERVATII GENERALE CU PRIVIRE LA CONTESTATARII BISERICII. CATEVA OBSERVATII PERSONALE

Nu poti rasfoi internetul, fara a nu da de unul sau altul care se impiedica de... Biserica. Cum spunea cineva, de matematica, vorbesc matematicienii, de cibernetica, ciberneticienii, de mecanica, mecanicii, si asa mai departe, dar despre Dumnezeu toti isi dau cu parerea. Citindu-le opiniile, nu poti sa nu ramai uimit de vehementa cu care insira niste liniute, explicative, chipurile, si de succesiunea "argumentelor" subiective si pline de prejudecati. Nu stii ce sa faci. Sa-i judeci? Sa-i intelegi? Sa le raspunzi? Sa-ti vezi de treaba ta? Ti se deschid in minte tot felul de optiuni. Dar care este cea mai inteleapta? Pentru ca a tacea iti poate fi reprosat; a interveni, te poate sifona. Sa urmezi vorba inteleapta din Pilde, capitolul IX: “Cel ce cearta pe batjocoritor isi atrage dispretul, si cel ce dojeneste pe cel fara de lege isi atrage ocara. Nu certa pe cel batjocoritor ca sa nu te urasca; dojeneste pe cel intelept, si el te va iubi. Da sfat celui inţelept, si el se va face si mai intelept; invata pe cel drept, si el isi va spori stiinţa lui. Inceputul intelepciunii este frica de Dumnezeu si priceperea este stiinta Celui Sfant. Caci prin Domnul se vor inmulti zilele tale si se vor adauga tie ani de viata” ? Cu siguranta aceste versete au valoare vesnica si universala.

Stii bine toate acestea, dar totusi, iti dai curaj sa raspunzi, desi pleci din start penalizat. Sa zicem ca iti asumi riscul... Discutia are loc, fiecare isi varsa naduful, dar constati la scurt timp ca ai declansat o bomba, o bomba care distruge prin doua moduri: intai, te lasa fara oxigen, absorbindu-l la un loc, pentru a-si alimenta furia, apoi explodeaza, revarsandu-si acea furie. Cam asa sta situatia si cu acesti indivizi, mai ales din presa: n-ai cum sa-i combati fara sa-i alimentezi. Niste minimalisti, care nu au vedere de ansamblu, specialisti ai aproximarii si obtinerii de informatii, fie si distorsionate, fac orice pentru a-si sustine ideea. Daca nu-i asta, e alta, daca nu-i alta, e cealalta si tot asa, la infinit. Au o intelegere obtuza a evenimentelor si nu surprind decat partea goala a paharului, adica ceea ce-i face pe altii sa maraie, sa-si faca cruce sau sa ofteze a lehamite. Nu prezinta niciodata stirea asa cum este, ci doar ce le convine, ce atata, ce provoaca. Ei nu fac parte din Biserica, deci n-au cum sa cunoasca Biserica, cu problemele si binecuvantarile ei. Niste nefericiti care se cred contrariul, niste neinformati care se considera bine informati, tocmai pentru ca nu stiu nimic; procurori care nu cunosc procedura, judecatori care sfideaza Adevarul. Dupa mintea lor orice persoana religioasa este un esec. Social, uman, cum vreti s-o luati. Desigur, vorbim de omul ortodox, ca religiosi sunt si ei. Orice argument adus in discutie este absorbit de ei si apoi revarsat cu putere indoita asupra ta, asa cum am ilustrat mai devreme. Te declari practicant? Esti extremist. Impotriva imoralitatii? Esti homofob, inchizitor. Sustii icoanele si ridicarea de biserici? Esti discriminator. Da' ce, doar nu vrei dictatura. Vrei ca la arabi, stat teocratic? Mai bine du-te la cimitirul de vechituri, ca impiedici progresul. Spiritual, stiintific, in general, progresul. Un evadat din Evul Mediu, un inselat, ce sa mai, toate tarele. Adica ne vad pe noi prin prisma lor. Dar extremistii sunt chiar ei, pentru ca dialogul sau dragostea le sunt necunoscute. O stampila, o eticheta, cu cateva date pripite si... la marginea orasului. Totalitaristi, tot ei sunt. Pace vei avea cu ei doar daca sustii dictatura minoritatii asupra majoritatii, adica s-ajunga lumea cu fundu-n sus si capu-n jos (aici fac o mica paranteza, imi aduc aminte de o vorba amuzanta a Prea Cuviosului Parinte Ioanichie Balan, spusa intr-un context asemanator: "pai ce, tu cand intri undeva, intri mai intai cu fundu', nu intri cu capu'?"). Decat teocratie sa prostiti poporul cu Dumnezeu, mai bine Stat laic, uite, tehnica, stiinta, lucruri concrete. Da, e-adevarat, concrete, dar si marginite. Tocmai de aia sunt concrete. Dumnezeu e infinit... Iar inapoiatii sunt ei, pentru ca asa cum spunea si Pr. Andrew in interviul publicat recent, se inchina mortii, pentru ca Dumnezeu e Viata, Viata vesnica, asa ca daca stam sa ne gandim, ei sunt cei care impiedica progresul. Si Sf. Iustin Popovici se intreba mirat: ce nevoie ai de progres, cand la finalul vietii te-asteapta moartea?

Dar, la urma urmei e parerea lor si trebuie sa le-o respectam. Intr-un timp m-am macinat si eu, cugetand in sinea mea, de ce unii nu vor sa-si puna intrebari, sa cerceteza, sa cunoasca, sa invete, sa asculte, sa discute, sa lumineze, sa vibreze la ce e frumos, sa accepte adevarul, chiar daca ii contrazice. Si nu peste multa vreme mi-a fost dat sa aflu raspunsul la Nichifor Crainic: credinta este o insusire a sufletelor nobile. Frumos si adevarat spus. Pacatul intuneca mintea, iar Dumnezeu se descopera numai unui suflet curat si sincer, adica unui suflet nobil, iar nobletea se mosteneste. Posibil ca aceste persoane despre care vorbim, sa descinda din urmasii lui Cain, pentru ca si Cain a urat binele si frumosul. Si oare nu i-a dat Dumnezeu viata? Ba da! Amintiti-va ca l-a pecetluit ca nici un animal salbatic sa nu-l vateme. Ganditi-va ce chin! Cum ar fi sa vrei sa mori (chinuit de constiinta) si sa nu poti? Nebunie curata. De multe ori moartea este o usurare, o izbavire. Citim si in Apocalipsa Sfantului Ioan ca in vremurile in care Antihristul isi va pecetlui supusii, chinuri groaznice se vor abate asupra lor. Atat de mari vor fi, incat, spune Evanghelistul, oamenii vor cauta moartea, dar aceasta se va lua de la ei! Instinctiv, ca unii care suntem stapaniti de patimi, am fi porniti sa-i afurisim pe cei ce hulesc, dar ajunge zilei rautatea ei. De-ajuns le este lor ca n-au cunoscut pe Dumnezeu. Sunt, cum spuneam, niste nefericiti, prin definitie. Acesta este prima mea observatie legata de ei.

Apoi am observat ca, nedescoperindu-se pe sine cu adevarat, lipsindu-le un dialog interior, mai degrabă urăsc Biserica şi sfaturile ei moralizatoare, decât să se recunoască învinşi în faţa propriilor neputinţe. Dupa cum se poate constata la o prima vedere, ei nu numai ca sunt atei, desconsiderand religia, dar sunt anti-Biserica de-a dreptul! Tocmai din acest motiv nu sunt in stare sa-si formuleze pertinent argumentele, pentru ca sunt intunecati de manie. Citeam de curand in ziarul Ziua un comentariu al unei femei suparate foc de faptul ca la Sibiu s-a inaugurat prima gradinita ortodoxa din tara. Respectiva se arata extrem de ingrijorata de „fanatismul” religios pe care-l vor manifesta viitorii ortodocsi. Din inversunarea comentatoarei Ziua, care este un prototip al omului impietrit (ca sa nu zic indracit) din societatea noastra, reiese foarte clar faptul ca nu dau dovada de respectul pe care il cer pentru ei, si ca daca ar detine puterea ar face nimic altceva decat ceea ce ii sperie pe ei insisi, anume ar prigoni, ar interzice, ar cenzura. De aici tragem concluzia ca nu au un mod alternativ de viata, fie el si pacatos, ci sunt anti-Biserica, anti-crestini, impietriti, cum am spus.

Iar acest venin, aceasta otrava care si-o expun pe unde pot, pe stalpi, pe autobuze, pe forumuri, ii roade si pe ei. De aceea nu suporta introspectia, pentru că dacă si-ar vedea hidosenia şi-ar plange de milă. Certaţi fiind cu propria conştiinţă, încearcă să se legitimeze prin diverse „drepturi”. Ei urăsc orice abordare religioasă şi confundă libertatea când cu libertinajul, când cu dictatura minorităţilor de tot soiul. Pentru ei, Biserica îşi are rostul numai ca factor social, refuzând creştinismului orice virtute, orice realizare. Pentru aceştia, homosexualii reprezintă o „opţiune sexuală” care nu-i face cu nimic mai anormali decât cei... normali. Postul (asceza) reprezinta pentru ei superstiţii şi basme, în timp ce numai secularismul si progresul tehnic sunt singurele care pot elibera omul din starea de sclavie şi înapoiere, deşi, stim bine, stăpânirea tehnicii este doar o iluzie. Slugi ai tehncii şi totodata dependenţi de ea, unii se jertfesc singuri acestui idol. Leşina la concerte sau se încăierează în numele unei echipe de fotbal, risipesc bani, investesc timp, consumă sentimente, trăiesc deceptii...

În discuţii, folosesc un tot băşcălios, miştocar, brutal, argumentându-şi ideile cu sofisme, generalizând, atribuind păcatele unui singur om întregii Biserici, construind atacuri întregi pe acuze puerile sau cateva fapte regretabile din viaţa Bisericii. Vorbesc de imperfecţiunea lui Dumnezeu, deşi ei înşişi sunt peltici, sâsâiţi sau obezi. Vorbesc despre imoralitatea clerului şi neregulile din Biserică, dar ei se tavalesc in patimi si desfranari. Preoţii sunt nişte şarlatani, oamenii sfinţi nişte impostori de cel mai înalt grad, iar familia creştină este reînvierea unui patriarhat din vremi apuse. Orice le aduce aminte de Dumnezeu, de sfinţenie, de Biserică le creează spaimă şi nu ezită să bombăne faţă de acestea ori de câte ori se iveşte ocazia. În fine, aceştia sunt susţinătorii raţionalului, ai corectitudinii politice, ai egalităţii şi fraternităţii, deşi istoria e plină de înscenări, acte de trădare, mişelii şi nedreptăţi. Pentru că istoria a fost facută tot de om, iar înşiruirea anterioară ne caracterizează foarte bine ca oameni, printre altele. Aşadar, izbăvirea nu vine de la om, ci de la Dumnzeu. Cine-şi pune încrederea în om este blestemat şi-şi merită soarta. Nu există dreptate pe pământ!

Analizand calitatea vietii de astazi, nu pot sa nu remarc urmatorul fapt: lumea, în general, a vorbit încrezatoare despre viitor: contact cu extratereştrii, evoluţia speciei umane, de la maimuţă la astronaut, de la neanderthal la supra-om, etc. Şi nu poţi spune că in felul cum merg lucrurile astazi, n-am putea vorbi despre o schimbare in omenirea de maine, de o noua etapa „evolutivă”, care de fapt, va deschide procesul reîntoarcerii la „maimuţă”. Asadar, o etapa involutiva, pentru ca transformarea nu este totuna cu evolutia, desi ar putea da aceasta impresie. Deci unde e progresul?

Continuand profilul psihologic al acestora, desigur, din umilele mele constatari, as mai putea adauga ceva. Omul din ziua de astazi nu-si mai pune intrebari. Despre sine, despre Dumnezeu, despre vesnicie, despre nimic. Omul de astazi, stie. De ce sa mai intrebe, daca stie? Se naste stiutor! Ca sa avem un reper, propun sa ne intoarcem 3000 de ani in timp si sa derulam de acolo, cand Dumnezeu nu Se descoperise inca neamurilor. Platon spunea despre existenta altor lumi si despre Dumnezeu ca: „bunatatea a fost aceea care l-a determinat pe autorul lumii sa intre în actiune, din care motiv, el nu a putut construi decat o lume buna pentru ca El era bun si în acela care este bun nu exista invidie; si ca lipsit de rautate, el a voit ca toate lucrurile sa se nasca, pe cat posibil, asemenea lui, de unde rezulta ca lumea este ordonata si buna, iar autorul ei este fiinta suveran buna – O Theos (Dumnezeu), care a voit ca toate lucrurile sa fie bune îndepartand, cat îi sta în putere, orice imperfectie, putem spune ca exista un singur cer, o pluralitate sau o infinitate? Raspunsul este ca exista unul singur, pentru ca a trebuit sa fie construit dupa imaginea modelului. Nevoia ca lumea sa semene viului absolut l-a determinat pe creatorul ei sa nu faca nici doua, nici o infinitate, ci una singura”. Mai tarziu, cand Sfantul Apostol Pavel a propovaduit in Grecia, intrebat despre ce Dumnezeu a venit sa le vorbeasca, a aratat cu degetul catre statuia dumnezeului necunoscut. Adica acum cateva mii de ani, niste oameni pentru noi inculti, inapoiati oricum fata de ce stim acum, au ajuns la concluzia ca exista un singura lume si un Dumnezeu unic. Astazi, cu toata tehnica asta naucitoare, tagaduim existenta lui Dumnezeu si ii spunem progres, ne credem evoluati si ii asteptam pe extraterestri sa ne viziteze. Poate, daca facem impresie buna, obtinem si ceva „secrete”. Insa toti acesti adepti S.E.T.I., care urmaresc universul pentru semne, ignora chiar semnele de langa ei, pe sfinti, care, atragand Harul, s-au invrednicit de darul facerii de minuni si au biruit legea firii omenesti. Si-atunci care e progresul din toata treaba asta? Sau care e castigul? Si care, paguba? Ce ne impiedica sa cugetam precum cei din trecut? Sa fi ajuns roboti? Sa fie timpul singurul impediment? Sa fie modul de viata? Descoperirile stiintifice? Sa fie o degenerare a speciei? Sa fie o retragere a Harului, prevestitoare a sfarsitului? Iata cateva intrebari.

DEMONTAREA CATORVA CLISEE

Concret vorbind, toti din categoria de mai sus, nu evita sa-si dea cu parerea despre Biserica, desi, asa cum am spus n-au nici macar cele mai mici notiuni despre ce este Biserica si nici n-au inceput sa lucreze la despatimirea lor. In asemenea conditii, care sa fie autoritatea morala pe baza careia isi sustin ideile?

Aproape toti numesc Biserica institutie. Si-aproape toti se cred nedreptatiti si pagubiti de aceasta “institutie”, la care apeleaza totusi in vremuri de de nevoie. In rautatea lor ei invoca urmatoarele argumente:

a) decaderea clerului;
b) finantarea de la Stat (banul public);
c) distrugerea spatiului verde si inutilitatea bisericilor (ar trebui mai multe spitale, camine si orfelinate);
d) Biserica impiedica progresul si abureste lumea.

Pe de alta parte, insa, invoca Biserica atunci cand au loc crime sau alte rele. Asta as avea de spus la general, iar acum sa trecem la concret.

a) decaderea clerului: sunt invocate unele fapte imorale ale clerului, precum si luxul afisat de unii. Desigur, ambele sunt condamnabile si dauneaza imaginii Bisericii. Insa, si preotii sunt oameni supusi greselii. Si sigur vor fi cativa dintre ei care nu s-au preotit de dragul preotiei, ci din alte interese. Multi vor spune ca acesta (si preotii sunt oameni) este un cliseu. Dar de ce sa fie? De ce ajunge Biserica sa fie confundata cu clerul, este o problema la care nici ei nu pot raspunde. Si de ce nu sunt recunoscute si valorile acestei tagme, Cuviosi si Cucernici parinti care sunt un exemplu pentru comunitate si o dovada a Harului lucrator. De cand 2-3 ierarhi corupti sau care au facut compromisul cu Statul, au ajuns sa reprezinte imaginea de 2000 de ani a Bisericii. Si de cand greselile Bisericii Catolice, cum este Inchizitia si prozelitismul (apropos de clisee) au ajuns sa fie si greselile Bisericii Ortodoxe, ea insasi victima a acestui prozelitism? Iarasi probleme fara raspunsuri reale. Privitor la „luxul” afisat de preoti, ne lovim de alte situatii hilare: daca are popa o masina decenta nu e bine, de are Trabant, iar e luat in ras. Daca-si pune termopane, ca restul populatiei, a furat din cutia milei, daca nu-si pune, uite popa ca nu-i gospodar. Daca are omu dvd cu dolby surround e lux, fata de altii care n-au ce manca. Daca nu are asa ceva, atunci e impotriva tehnicii, ia uite ortodocsii astia ce inapoiati. Cum o dai, cum o sucesti, tot rau iesa. Stau si eu si ma gandesc, cum ar fi evoluat crestinismul daca si oamenii din primele veacuri, cei carora le-au predicat Apostolii, ar fi fost la fel de suciti. Sa-i fi luat pe Sfintii Apostoli la intrebari si sa fi verificat mai intai daca a existat unu' Hristos, ce a facut, daca chiar a inviat, etc, etc.. Sa fi trimis si ei misive intre ei sa fi discutat in agore si nimeni sa nu fi urmat Apostolilor pana ce nu ar fi avut dovada concreta, palpabila, incontestabila (oricare ar fi fost ea) a existentei Mantuitorului.

b) salarizarea de la Stat: salarizarea clerului de catre Stat si finantarea Bisericii reprezinta alte probleme aduse in discutie. Daca stam sa analizam corect, salarizarea clerului de la stat, nu e chiar cuser, pentru ca se poate ajunge la „imblanzirea” clerului, asa cum am vazut ca unii preoti au predicat pentru vaccinarea cu Gardasil, ori nu au luat atitudine impotriva cipurilor, o problema care, desi a fost pusa in practica mai putin intelept, ramane una din marile provocari ale zilelor noastre. Pe de alta parte insa, conform Noii Legi a Cultelor, Biserica devine institutie de utilitate publica, adica sociala, iar in virtutea acestei „institutionalizari” Biserica (si orice asociatie religioasa) poate primi bani de la Statul laic! Ceea ce ii supara pe acesti indivizi. Brusc, uita de rolul benefic al Bisericii de-a lungul istoriei (noastre romanesti) si de faptul ca o biserica poate cuprinde si o biblioteca, o sala de lectura sau o sala de conferinte. Nu numai atat dar ca anexa poate avea si o sala de mese pentru a hrani pe cei defavorizati sau un mic cabinet medical, etc.. Banul public invocat, care nu si-ar gasi locul in cuprinsul acestor ziduri, nu are absolut nici o sustinere morala, iar de ceva vreme, nici legala.

In "Evenimentul Zilei", o ziarista pe nume Dolores Benezic *, a scris o serie de articole calomniatoare voalat, la adresa Bisericii. Nu mi-am propus sa fac o revista a presei pe aceasta tema, si nici nu consider “presa” fituici ca Libertatea sau Can-Can, puse mereu pe scandal. Insa mentionez cazul Dolores, datorita vicleniei cu care aceasta ataca Biserica. In finalul unui asemenea dedicat facultatilor de teologie din tara, autoarea ne propune niste clarificari. Zic “ne propune” si nu “aduce”. Astfel, aceasta afirma ca dupa ce a prezentat “expansiunea bisericii in societatea romaneasca” (expansiune ?!?, nn) intareste ca demersul a fost “unul juranlistic, de informare”. Apoi in timp ce ma intrebam in sine-mi asupra autoarei, am inceput sa citesc al patrulea paragraf: “în ciuda numelui, autoarea seriei de articole este româncă, botezată ortodox şi merge de ani de zile la aceeaşi biserică din cartier, care a scăpat de demolările comuniste, atunci când simte nevoia.” Multumim dra/dna Benezic pentru aceasta precizare, sa stiti ca numele buclucas al dvs., a indus pe multi in eroare, cu privire la nationalitatea si apartenenta dvs. religioasa. Acum ca ne-ati lamurit ca sunteti ortodoxa practicanta, ne-ati mai linistit si parca altfel si cititm articolele dvs., anti-Biserica stiind ca sunteti realmente ingrijorata de binele Bisericii si ca nu vreti sa ofensati pe nimeni. Suntem recuoascatori Bunului Dumnezeu ca a ridicat asemenea cruciati in aceste zile apocaliptice, care sa remarce si sa denunte slabiciunile Bisericii, nu pentru a o denigra, ci cum ziceti, pentru a o curati, ca “aurul in topitoare”.

Si daca tot vorbim despre chivernisirea banului public, de ce am incepe cu Biserica? Presa vuieste de risipirea acestor bani. Citeam mai demult ca suntem pe locul 129 la drumuri, din 133 de tari analizate. Doar Bosnia si vreo 3 tari din lumea a treia au drumuri mai proaste. Sau sa vorbim de alte scandaluri care au tinut prima pagina? Macar o biserica tine sute de ani si isi desfasoara o activitate concreta in acest timp, mantuind suflete si vindecand oameni (atat prin Tainele sale cat si prin lucrari misionare de asistenta medicala). O simpla statuie (bust) costa undeva intre 30000-40000 de euro... Dar potrivncii Bisericii vorbesc de parca ei sunt singurii contribuabili la bugetul public si numai din banul lor s-ar face toate bisericile. Pai daca stam sa ne revendicam partea de contributie la Buget, atunci ar trebui, ca buni crestini ce suntem sa contestam multe destrabalari finantate din bugetul ai carui contribuabili suntem si noi. Pai nu? La fel cum zic si ei ca nu de biserici avem nevoie, ci de spitale si azile, tot asa putem spune si noi ca nu de stadioane avem nevoie, unde se injura si se omoara, nici de concerte in care se blasfemiaza si se prosteste lumea, si asa mai departe, ci de spitale si azile, vorba lor. Doar si crestinii contribuie la buget... Ceea ce ne duce la punctul urmator: constructia de biserici.

c) ei bine, potrivnicii Bisericii nu se marginesc numai a critica verbal Biserica, ci contesta si constructia de biserici. Un alt aspect care-i arde (pe langa finantarea de la Buget) este distrugerea spatiului verde si ca „sunt mult prea multe biserici”. Trebuie remarcat faptul ca marii ecologisti, care calca iarba in picioare cand merg la picnicuri duminica dimineata, care n-ar ridica o scama de pe jos, cum spunea cineva, carora nu le pasa de gardul viu din fata blocului, daca se usuca sau nu, acestia se vaita pentru spatiul verde distrus prin construirea de biserici. Ar prefera mai bine sa-l stie parloaga, maidan unde-si fac nevoile cainii, decat loc consacrat de rugaciune. Dar nota bene, daca orice altceva s-ar face pe acel loc inverzit, in afara de biserica, este bine primit. Atunci nu se mai vaita ca o sa-si plimbe copiii prin pronaos sau ca nu mai miroase a iarba uda la jumatea lui august.

PE CONTRASENS **. BISERICILE TINERILOR

Caz concret: In municipiul Bacau, in complexul sportiv, care cuprinde bazinul de inot, sala de atletism, sala sporturilor, baza de tenis si stadionul, cu terenurile de sport aferente, o fundatie a decis sa construiasca o mica bisericuta, in opinia mea, foarte frumoasa, care sa fie dedicata tinerilor. Concret, aceste activitati (dedicate tinerilor ortodocsi) se vor stabili pe viitor, insa initiativa este binevenita.

Bisericuta are o suprafata de aproximativ 700 metri patrati, si o inaltime nu mai mare de de 40 de metri, la nivelul turlelor. Ca amplasare, se situeaza intre blocurile din zona, pe un spatiu „verde” unde-si fac patrupedele nevoile. Privitor la acest spatiu verde, trebuie mentionat ca unele persoane direct implicate in cadrul primariei au privit stramb acest proiect, deoarece necesita sacrificarea a... doi copaci. In zona, nu prea mai sunt alte biserici, deci nevoie ar fi. De altfel, la o popoulatie de aproximativ 160 000 -170 000 de ortodocsi, Bacaul are vreo 25 de biserici. Macar ca nu toti sunt ortodocsi practicanti, dar faceti si voi socoteala, cam cati ar reveni unei parohii? Si atunci, sa-i credem pe cei care spun ca si-asa sunt prea multe biserici? Mai ales ca fie iarna, fie vara, fie frig, fie inaduseala, nu numai ca bisericile sunt arhipline, dar si spatiul din jurul lor este ocupat. Ce alta dovada mai plauzibila poate fi invocata in ideea construirii de biserici, daca nu asta? Dar deh, cine doarme duminica pana tarziu, sau pleaca la picnic, nu are cum observa aceasta lume si de aceea i se pare ca bisericile sunt pustii. Iata si o imagine din alt unghi, pentru a va face o vedere de ansamblu.

Dinspre rasarit:

Dinspre apus:

Despre aceasta biserica se spune ca strica spatiul verde. Bun. Fie. Dar hai sa mergem pe fir cum se spune. Putin mai departe incepe, cum am spus, complexul sportiv. Iar undeva in acest complex era un parc. „Oraselul copiilor” se chema. Cand eram mic, tata ma lua deseori in acest parculet, pentru ca era mai aproape, iar cand am mai crescut, il frecventam si pentru ca eram inscris la diversele sali de sport din zona. De multe ori ne strangeam cu totii la un „folbal” pe terenurile de langa stadion, strecurandu-ne prin gardurile sparte din acest parc, pentru ca nu prea aveam voie altfel :). Altfel spus ma legau amintiri frumoase de acest loc. Ati sesizat ca vorbesc la trecut? Da, pentru ca astazi, arata asa:

Fara scranciobe, fara banci, fara copii, fara bicilisti, pustiu. Va intrebati de ce? Simplu: pentru ca si aici se va construi. Ce? Nu stiu exact, ultima data era planificat un centru comercial, Billa, parca. Daca nu, altceva. Problema este insa urmatoarea: la distrugerea acestui parc nu au fost protestatari. Nu tu pichetari, nu tu amenintari, nu tu codeli ca se taie copacii, nu probleme cu autorizatiile si alte asemenea. Din contra, o mobilizare generala din partea autoritatilor, tacere rusinoasa din partea altora care acum isi manifesta nemultumirea ca-si vor plimba cainii si juniorii prin pronaos din lipsa spatiului verde, iar per ansamblu indiferenta, laxitate si uitare. Ca sa nu zic interese (financiare). Mai mult, deplasandu-ne spre stanga, pe langa stadionul din care se vede un colt, dam de un mic deal, inverzit, in aceeasi nota cu imaginile de mai sus. Un deal pe care zbenguiam cu cheia in gat cand aveam 5-6 ani, unde ne cataram dupa gorgoaze, agude si mere padurete. Nu va mai spun ce partie grozava pentru sanius! Astazi, parte din el e parcare, in alta parte e Petrom, iar alta e de vanzare... Unde mai pui ca vor sa demoleze actualul stadion, iar in locul lui sa construiasca un hotel de paispe stele...

(Alte imagini cu acest loc aici)

Asadar, spatiul verde se distruge cam peste tot in orase, iar urbea lui Bacovia nu face nici ea exceptie. Insa, de protestat se protesteaza numai cand se fac biserici. Unul din motive ar fi ca noi crestinii suntem oameni pasnici. Nu injuram, nu blestemam, nu amenintam, suntem datori a ierta, a intoarce obrazul. Si de aia multi isi permit. Insa cu siguranta, atitudinea lor va fi observata si amendata de Dumnezeul cel Viu. Asa cum si Sfantul Arhanghel Mihail, in cearta pentru trupul lui Moise a zis diavolului: „Sa te certe pe Tine Dumnezeu”, tot asa sa facem si noi, sa-i dam in plata Domnului, ca a Lui „este cearta si El da rasplatirea”. Ceea ce am vrut sa subliniez, a fost, pe de o parte lasitatea „ecologistilor” care se mobilizeaza numai cand e vorba de construit biserici, iar pe de alta falsitatea argumentelor invocate de ei si lipsa de obiectivitate de care dau dovada, dar pe care o pretind de la ceilalti.

Un alt fapt suparator pentru unii este ridicarea de capele in licee si scoli. Recent, cateva licee din Bacau au sfintit cate o capela, unde elevii se vor putea ruga in momentele libere. De asemenea, se va sluji si Sfanta Liturghie si se va oferi consiliere duhovniceasca. Eu personal, mi-as fi dorit sa fi avut o asemenea capela unde sa-mi petrec “ferestrele” dintre ore, pentru ca se intampla, desi rar ca un profesor sa nu vina, iar unele orele scolare sa nu se succeada una dupa alta. Fostii mei colegi, in asemenea momente populau barurile dimprejur, localuri unde se auzea ca si desfranau, desi nici toaleta scolii nu a fost ferita de astfel de momente. Este putin probabil ca acei elevi care mergeau prin baruri, sa fi venit la capela, macar de-ar si fi existat, insa, ar fi fost un loc de reculegere pentru noi astialalti. Si mai sunt sigur ca lumina zilei si de urmatorul fapt: ca eu nu le-as fi spus lor “curvelor” sau “desfranatilor” pentru ce faceau, dar ei mi-ar fi facut sicane daca m-ar fi vazut iesind din capela liceului. Mentionez acest lucru pentru a vedea ca “fanatismul” nu caracterizeaza exclusiv pe crestini, asa cum se vaita unii. Din contra, un crestin adevarat, respecta libertatea data aproapelui, uraste intotdeauna pacatul, dar niciodata pcatosul. Un crestin adevarat cunoaste lesniciunea pacatuirii si lanturile cu care pacatul incatuseaza, devenind o a doua fire. Trebuie mentionat ca unele licee au si camine pentru cei veniti din mediul rural, deci o capela ar fi foarte binevenita, camerele internatelor fiind mai mereu zbuciumate.

d) per ansamblu, Biserica este vazuta ca un factor retrograd, un perpetuu ev intunecat. Dar, asa cum remarca si Pr. Andrew, „ceea ce lumea numeste 'factori progresivi' sunt de fapt factori regresivi – regresivi spiritual. Acest paradox se datoreaza faptului ca noi ortodocsii, avem un sistem axiologic radical diferit de cel al lumii, care 'zace in pacate', cum spune si Sfantul Apostol Ioan. Noi avem o perspectiva nemuritoare, vesnica, in timp ce ei au una temporala, muritoare. Intreaga filosofie a lumii este filosofia mortii. Ei spun: 'traieste confortabil, bucura-te de viata cat mai poti, traieste numai pentru tine, pentru ca in final vei muri. Oricum vei muri'. Dar cum poti trai confortabil, cand sabia mortii atarna deasupra ta? Noi, crestinii, nu iubim moartea, cum face lumea, noi iubim Invierea. Noi nu suntem primitivi spiritual, noi suntem avansati spiritual – ei sunt primitivii deoarece cred in moarte.” Iar acelasi parinte, despre salvarea dorita prin stiinta afirma: „Stiinta este pur si simplu o forma moderna de idolatrie. Stiinta este cunoasterea creatiei. Idolatria antica presupunea venerarea creatiei; idolatria moderna presupune venerarea cunoasterii creatiei, adica a stiintei. Dar e un stadiu la fel de primitiv ca venerarea soarelui, lunii, muntilor, pietrelor, marilor si raurilor. Paganii din antichitate erau sclavii idolilor lor, aducandu-le sacrficii umane, iar astazi, noi suntem sclavi moderni, aducand aceleasi jertfe umane stiintei Cernobalului sau tehnologiei in vitro. Idolatria presupune ca nu mai suntem liberi sa-l cinstim pe Dumnezeu, Creatorul. Este evident ca nu ne putem inchina in acelasi timp materiei (divinizandu-o, nn) si Creatorului. [...] Spatiul, spre exemplu. Acum 50 de ani, trimiteau primii sateliti, iar in zilele noastre l-au “militarizat”, au “sateliti ucigasi”. Daca ar ajunge oamenii sa traiasca pe Luna, ce credeti ca se va intampla? Se vor omori intre ei, asa cum fac si pe Pamant. Un scop al vietii prin tehnologie? Doar daca acel scop este sclavia.”

Biserica a demonstrat prin sinaxarul sau bogat ca este singura Cale de urmat, singura solutie la probleme, singura biruitoare a mortii. Acest lucru nu este deplin recunoscut pentru simplul fapt ca nu toti sunt(em) traitori adevarati. Insa nu exista nici un dubiu asupra ce avem de facut, ramane doar sa implinim. Decat sa stea intr-o stare de indracire, toti acesti contestatari sa vina la Biserica si sa puna umarul la salvarea neamului romanesc si omenesc. Daca nu, exista si alternativa lor, aceea de a crea o minunata lume noua, unde sa nu mai fie durere, sclavie, uriciune, batranete, constiinta, responsabilitate, Dumnezeu, moralitate, boli, neputinte, o lume in care fiecare isi va lua portia de soma si se va considera fericit... ***

Mihail B.

* http://www.evz.ro/articole/detalii-articol/873765/Romania-produce-de-zece-ori-mai-multi-teologi-decat-in-89/

** ContraSENS este blogul unui ziarist din Bacau, care a criticat constructia de Biserici din banul public, amenajarea capelelor in licee, avand per ansamblu, o atitudine anti-Biserica. Desi blogul gazduieste si subiecte de bun simt, aceste postari seculariste au stat la baza acestui articol.

*** Aluzie la cartea lui Aldous Huxley, Minunata lume noua.

STRĂINU CERCEL VREA SĂ VACCINEZE ELEVELE FĂRĂ CONSIMŢĂMÂNTUL PĂRINŢILOR

2009-10-28T17:38:00.006+02:00

Se întâmplă în România, Uniunea Europeană etc., sub coordonarea ministerului "Sănătăţii", dar şi cu consimţământul tacit al colegilor din presă. Ascultaţi numai argumentele "economice" ale Străinului dar şi comentariile "pertinente" ale moderatoarei de la Realitatea. Să fie la ei!

REALITATEA.NET - Streinu-Cercel: Elevele vor fi vaccinate împotriva HPV fără aviz din partea părinţilor

(un tipizat prin care părinţii pot refuza vaccinarea fetiţelor se poate găsi aici)

PĂRINTELE DAN BĂDULESCU: SFINŢI PĂRINŢI "HELIOCENTRIŞTI"?

2009-10-25T19:17:00.007+02:00

În ultima vreme au apărut în planul dezbaterilor teologice bisericeşti şi păreri şi reacţii legate de cosmologia scripturistică şi patristică.

Celui ce se apleacă cu dragoste şi răbdare spre acest subiect atât de important chiar şi pentru mântuire, i se descoperă adevărate „taine” peste care s-a aşternut – de către anume oameni insuflaţi de… - un adevărat strat gros de praf şi rugină. Dar, odată ce lumina harului împrăştie aceste straturi de greşeală, hulă, necredinţă şi uitare, răsare încet-încet un cosmos alcătuit de Dumnezeu pentru om într-o anumită ordine, dimensiune, vechime, alcătuire. În el mărturiile scripturistice şi patristice descriu timp de mii de ani un univers mărginit, în continuă mişcare în centrul căruia tronează nemişcat Pământul, ca singur corp vieţuit, pe care S-a întrupat ca om Fiul lui Dumnezeu, şi unde va avea loc a doua venire şi Înfricoşata Judecată.

Aşa au primit, mărturisit şi crezut toţi proorocii începând cu Moise, toţi Sfinţii Părinţi cel puţin până în sec. XIX, şi după unele surse demne de crezare chiar Seth şi Adam la începuturi.

Ştim cum s-a schimbat treptat această revelaţie dumnezeiască începând cu sec. XV şi Copernic, apoi Galilei, Keppler şi ceilalţi. Sistemul „heliocentric” al acelora a devenit „acentric”, universul este dacă nu chiar infinit cu dimensiuni uriaşe, are o vechime de multe miliarde de ani, Pământul este o biată planetă printre nu ştiu câte, rotindu-se ca un titirez pierdut undeva în spaţiu.

Această învăţătură atee a intoxicat practic minţile şi inimile tuturor generaţiilor din sec. XX, şi a pătruns chiar şi în sânul Bisericii noastre. Astfel se pot explica unele reacţii, dacă nu chiar incredibile, atunci măcar întristătoare, ale unor fii ai Bisericii, din orice cin ar fi.

Astfel, am întâlnit pe internet 2 exemple recente pe care le vom aborda ca pildă pentru cele menţionate. În ambele este vorba de atribuirea concepţiei heliocentriste unor Sfinţi Părinţi din trecut, ei devenind în opinia celor ce au emis aceste enunţuri un fel de „Copernic înainte de Copernic”! Să le luăm pe rând...(textul integral se poate citi aici)

UPDATE: Învăţătura Bisericii (Sfânta Scriptură şi Sfinţii Părinţi) despre facerea lumii, alcătuirea cosmosului, lucrarea astrelor, mecanica cerească, geocentrism, heliocentrism, reprezentanţi. O conferinţă a părintelui Dan Bădulescu susţinută la Arad, anul acesta, de Sfântul Ioan Scărarul.

Cosmologia bisericească from Constantin Dan on Vimeo.

NIMENI PENTRU ROMÂNIA

2009-10-25T18:48:00.001+02:00

Potîrcă Constantin Ninel (Candidat Independent), Antonescu George Crin Laurenţiu (Partidul Naţional Liberal), Becali George (Partidul Noua Generaţie – Creştin Democrat), Kelemen Hunor (Uniunea Democrată Maghiară Din România), Vadim-Tudor Corneliu (Partidul România Mare), Geoană Mircea-Dan (Alianţa Politică Psd+Pc), Băsescu Traian (Partidul Democrat Liberal), Iane Ovidiu-Cristian (Partidul Ecologist Român), Oprescu Sorin-Mircea (Candidat Independent), Cernea Remus-Florinel (Partidul Verde), Rotaru Constantin (Partidul Alianţa Socialistă), Manole Gheorghe-Eduard (Candidat Independent), conform Biroului Electoral Central .

O IDENTITATE PIERDUTĂ

2009-10-20T10:14:00.007+03:00

Până la generaţia paşoptistă, Dacia reprezenta numele simbolic al reunificării celor trei provincii istorice: Transilvania, Moldova şi Ţara Românească.
Reportajul documentar investighează cauzele subterane care au determinat ca Unirea să fie făcută sub numele de România.

Interlocutori: conf. univ. dr. G.D. Iscru, Universitatea „Dimitrie Cantemir”, conf. dr. Horia Ciugudean, Muzeul Unirii din Alba Iulia, conf. univ. dr. Dan Dungaciu, Universitatea Bucureşti, prof. univ. dr. Nae Georgescu, Universitatea "Hyperion" din Bucureşti, prof. dr. Theodor Codreanu, Huşi, dr. Napoleon Săvescu, preşedinte „Dacia Revival International” din New York, Vladimir Brilinsky, redactor şef „Dacia magazin”, Timotei Ursu, consultant „Dacia Revival International’, Mariana Terra, redactor „Dacia Magazin”, Dr. Mihai Popescu, Biblioteca Militară Naţională.

SEMNE. TVR1. SÂMBĂTĂ 17 OCTOMBRIE 2009. ORA 8.00
O IDENTITATE PIERDUTĂ
Producător: Dan Micu
Director de imagine: Ion Cristodulo
Realizator: Rafael Udrişte

(la o rezoluţie mai bună, reportajul-documentar se poate descărca aici)

NAE IONESCU DESPRE SMINTELILE IERARHILOR DE IERI...

2009-09-29T20:49:00.007+03:00

Reproducem câteva articole ale lui Nae Ionescu despre smintelile din biserica vremii lui. Nimic nou sub soare, după cum ştim: într-o ţară muribundă, ierahii de astăzi se reorganizează...

„Scandalul bisericesc”

Iubitorii de scandal, mai mult decât de senzaţional chiar, pot să fie mulţumiţi. Există - sau se încearcă stăruitor a se creşte - un nou „scandal bisericesc”.

Cred că fenomenul este specific aşezării publice româneşti. Nu cunosc, în orice caz, întâmplări analoage aiurea. Poate pentru că Biserica noastră ar fi mai rea? Pentru că chiriarhii noştri ar fi mai plecaţi păcatului sau „opinia publică” mai puritană? Nu.

Ne aducem doar aminte de blestemăţiile pe cari le povesteşte istoria religioasă despre diferiţii capi de Biserici; cunoaştem şi noi, în zilele noastre, proeminente personalităţi ecleziastice de prin alte părţi, a căror viaţă privată nu din cele mai pure. Şi totuşi, de scandaluri bisericeşti nu se aude. De ce?

Pentru că nicăieri, ca la noi, nu se amestecă politica în Biserică. Treceţi, vă rog, în revistă tulburările prin cari a trecut Biserica noastră în ultimul sfert de veac. Care este chiriarhul atacat numai pentru „păcatele” lui? Ce proces a fost deschis, care să nu aibă un substrat politic? În ce împrejurare numai dragostei de Biserică a provocat la acţiune pe acuzatori?

Există în viaţa noastră religioasă publică o categorie de oameni cărora nu poţi recunoaşte nici o meserie precisă. Ei apar însă - sau, în orice caz, îi poţi identifica uşor - în orice scandal bisericesc. Asta e meseria lor: aduna acte constituie dosare, fără nici un scop precis, ca pe un eventual articol de vânzare. Oricui. Căci dosarul poate fi tot aşa de bine cumpărat de „victimă” ca şi de adversarii ei.

La aceşti oameni, ca la un izvor sigur de informaţie, se adresează cine are nevoie de o campanie. Dar, vedeţi, fabricarea şi adunarea de acte împotriva episcopilor este, într-un fel..., o industrie. Iar ca industrie ea este supusă tuturor progreselor tehnice; deci, şi standardizării. Dosarele acestea au început să aibă de la o vreme aceeaşi înfăţişare; se poate, de pildă, uşor stabili că acuzaţii ridicate astăzi împotriva P.S. Ghenadie al Buzăului sunt la fel cu cele formulate pe vremuri în contra Î. P. S. Miron Cristea.

Biserica poate fi rentabilă. Dar oamenii de conştiinţă ar trebui să intervină pentru a se curma cu sistemul. Şi poate că chiar actualul scandal, în care s-a pus atâta patimă şi incorectitudine, în care acuzatorii au folosit acte ca să-şi creeze elemente de acuzare, ar trebui să fie prilej pentru o asemenea acţiune.

Ştiu că e greu; e, totuşi, absolut necesar să se isprăvească cu amestecul laicilor şi al politicienilor în Biserică. Ce rost au interpelările parlamentarilor în chestiuni ecleziastice? Să se facă ordine sau dreptate? Dar nu există un Sinod al Bisericii Ortodoxe? Şi atunci, cu ce drept se încearcă a se sustrage „acuzatul” judecătorilor lui naturali?

De la cruce, la topor

Toţi zeloşii „ortodoxiei”, cari s-au simţit jigniţi de articolele noastre în legătură cu balastul pe care îl reprezintă pentru Biserică „sprijinul” statului, sunt datori să ia poziţie faţă de faptele ce vor fi relatate mai jos, după cum au luat faţă de amintitele articole.

Iată faptele. În judeţul Tecuci, un preot, primar al comunei sale, şi-a schingiuit un adversar politic în aşa hal, încât nenorocitul a sucombat chinurilor. În acelaşi judeţ, un alt preot, tot primar, a culcat la pământ cu trei focuri de revolver pe un consătean, şi acesta adversar politic. Martorii spun că focurile au fost trase de la distanţă de un metru, în timp ce executatul era ţinut pe loc de doi „prieteni politici” ai preotului ucigaş.

Lucrurile au fost povestite în parlament de către deputatul Ion Răducanu; şi chiar dacă tribuna Camerei nu ar fi un loc de răspundere, profesorul Răducanu este un om care cunoaşte sensul cuvintelor. Asupra exactităţii faptelor nu poate exista, deci, nici un fel de îndoială. Şi nici asupra calificativelor cari au spintecat cupola Camerei: tâlhar, ucigaş, bandit, criminal; toate aplicate - din nenorocire, pe drept cuvânt - unor slujitori ai altarului.

Sigur că nimic din toate aceste nenorociri nu s-ar fi întâmplat, dacă preoţii respectivi nu ar fi făcut politică şi nu ar fi fost primari. Mai ales. Ştim doară că, în mai toate satele noastre unde-şi face loc o înduşmănire între preot şi o parte a satului, pricina e politica. După cum ştim că, din aceeaşi pricină, în cele mai multe locuri, învăţător şi preot, ceea ce s-ar numi cărturărimea satului, se războiesc.

Cine e vinovat în toate aceste nenorocite întâmplări? Desigur, episcopul, care nu înţelege să-şi ţină preoţii departe de patimile mărunte - dar, precum se vede, şi sângeroase - fatal legate, într-un cerc restrâns, de luptele politice. Fatal; căci ceea ce într-un oraş mare poate rămâne în domeniul principiilor sau în cadrul abstract al partidelor (nu se cunosc oameni politici cari se atacă cu străşnicie aproape insultătoare în public, dar ştiu să fie în particular prieteni?) se transformă în sat într-o inimiciţie de-a dreptul personală.

Deci, vinovat este episcopul; dar nu personal. Ci prin sistem. Căci, în Biserica noastră autocefală, dar trăind ca o ciupercă la umbra statului politic şi politicianizant, chiar desemnările de episcopi se fac tot după indicaţiuni politice. Vreţi să numărăm înaltele feţe bisericeşti cari ocupă scaunele de păstorire în virtutea unor merite duhovniceşti? La ce bun să mai atacăm persoane, atunci când ele nu sunt decât roade ale unui sistem? Se poate, omeneşte vorbind, opune chiriarhul pretenţiilor oamenilor politici cari îi vor pe preoţi instrumente de stăpânire lumească a statului? E o glumă! Mi se pare că nu există Biserică în care să se poată număra aţâţi chiriarhi depuşi din scaun câţi avem noi; şi toţi din motive şi prin maşinaţii politice.

Statul e politic; şi nu e în fapt o abstracţie; ci el se confundă, practic, cu oamenii politici cari îl conduc. Iar oamenii politici îşi cer personal răsplata pentru sprijinul pe care statul îl acordă Bisericii. Ei contează pe preot, ca pe un element dator să îi ajute politiceşte. Aşa se explică faptul că un mare elector, discutând organizarea partidului, cerea ca preotul să facă parte de drept din conducerea politică a statului. Ceea ce, evident, s-a admis; răposatul mare elector fiind un om „de realităţi”.

Asta e, deci, sistemul. Şi iată unde am ajuns cu el: la schingiuire şi la crimă. De bună seamă, cazurile se vor lua în cercetare. Nu vom spune că nu se va face nimic. Chiar dacă guvernul va găsi modalitatea unei amnistii pentru a salva „prestigiul politic” al partidului, e greu să credem că Biserica va mai îngădui la altar asemenea bestii. Dar nu e de-ajuns. Procedarea de la caz la caz e un paleativ. Biserica - astăzi autonomă - are îndatoriri mai largi. Sfântul Sinod e adunat în sesiune obicinuită. Nu s-ar putea ridica şi această problemă?

Primatul spiritualului

Actul de curajoasă hotărâre al P.S. episcop al Orăzii, Roman Ciorogariu, prin care se cere preoţilor să demisioneze din partidele politice, sub citarea canonului apostolic că nimeni nu poate sluji la doi stăpâni, este - în atmosfera de anarhie şi de uitare a sfintelor aşezări în care se zbate Biserica noastră - un suprem cordial.

Nu este vorba de eficacitatea actului în sine. Poate că, la urma urmelor, îndreptăţirea canonică a pastoralei P.S. Roman nici nu e aşa de clară şi că e nevoie de o interpretare prin ocol a textelor, pentru ca aplicabilitatea lor să fie reală.

Pe de altă parte, realitatea socială e la noi prea puternică faţă de cea religioasă, pentru ca porunca episcopului de Oradea să găsească ascultare.

Canoanele? Dar noi am dat texte precise, nu interpretări, după care Î.P.S. Miron a căzut sub afurisanie, pentru că a acceptat să funcţioneze ca membru al înaltului Consiliu de Regenţă! S-a mişcat cineva în ţară şi în Biserica noastră? Sinodul se adună, Sinodul se risipeşte fără ca cineva să îndrăznească a-şi aduce aminte că mai există şi o lege a lui Dumnezeu, faţă de care e răspunzător. Doar eu, unul singur, nu am deznădăjduit. Şi aştept ceasul în care mâna lui Dumnezeu se va lăsa greu asupra înfruntătorilor.

Deci, dară, nu în efectele ei materiale imediate ne bucură pe noi hotărârea P.S. Roman de la Oradea, ci în spiritul ei. Este ca un semn care depăşeşte puterile noastre de acţiune şi de înţelegere.

Nu se poate ca P.S. episcop să nu se fi bătut din vreme cu gândul acesta. Nu se poate ca ideea răspunderii pentru năvala pălămidei lumeşti în grădina lui Dumnezeu, care i-a fost dată în grijă, să nu-i fi frământat gândurile şi conştiinţa.

E un act nepolitic - desigur. Dar tocmai aci îi vedem noi valoarea: în marea întoarcere sufletească, graţie căreia un om prea respectat, de grea şi înaltă răspundere, depune printr-o asemenea acţiune mărturie pentru primatul spiritualului. Când? Într-o vreme când patriarhul ţării acceptă un loc în regenţă, iar Sinodul bâjbâie în cele mai grele rătăciri.

Părinte Roman, pe răbojul păcatelor noastre, Dumnezeu nu va întârzia să cresteze fapta ta răscumpărătoare. Fii sigur. Şi asta e tot ce poţi nădăjdui mai mult!

Între „Roma locuta”1 şi „toleretur”2

Cuviosul monah Gherasim trece la catolici. Este ultima veste pe care o primesc în legătură cu frământările din Biserica noastră. Înainte de această a doua moarte a lui (căci, intrând în monahie, Gherasim a murit după trup, iar trecând la catolicism, el moare a doua oară, după suflet), înainte de această a doua moarte a lui, deci, cuviosul Gherasim era călugăr în schit, la Durău. Întâmplări a căror orânduire nu a stat în mâna şi în puterea lui l-au adus în anii din urmă ca slujitor pe lângă Biserica patriarhală din Bucureşti. Era un umil rob al treburilor zilnice, dar de bună seamă că, deasupra sufletului lui, nesigur şi neancorat în Hristos, stăpânea o minte ageră, în care elementul formal al gândirii sărbătorea orgii de rudimentară, dar implacabilă dialectică. Nenorocirea a căzut pe capul lui năprasnică - există mai grozavă nenorocire pentru un pravoslavnic decât această alunecare spre drumurile Romei? -, năprasnică, pe măsura uscăciunii credinţei lui şi pe măsura încrederii în raţiunea lui, în buna lui logică.

Pentru că fostul cuvios Gherasim nu a făcut decât să tragă, aşa uscat de credinţă cum era, consecinţele dintr-o stare de lucruri care, pe zi ce trece, se înscăunează mai hotărât în Biserica noastră. Ierarhia noastră bisericească se catolicizează în apucături - asta o simţea nefericitul Gherasim, cum o simţim fiecare din noi; şi atunci, consecvent şi curagios, el a luat-o înainte; trecând într-o ordine de aşezări în care toate lucrurile acestea, după care se doresc ierarhii noştri, sunt gata făcute şi - din punctul acesta de vedere - bine făcute.

Ultimele întâmplări din Biserica românească îl vor fi împins încă mai mult spre drumul rătăcirii; pentru că niciodată nu s-a dovedit mai precis ca în aceste împrejurări că în sufletul chiriarhilor noştri români hălăduieşte duhul papistaş al puterii pentru putere. O întreagă serie de greşeli, care mai de care mai grele, au sfârşit prin a arunca Soborul nostru în afară de Ortodoxie. Am rugat, am protestat. Degeaba. Nu ai dreptul să te ridici împotriva hotărârii Sfântului Sinod. Roma locuta. Roma a zis. Sfântul Sinod a hotărât - plecaţi-vă noroade.

De la nenorocita schimbare a calendarului, făcută fără nici o pregătire şi fără nici o grijă pentru sufletele oamenilor, toată sforţarea Sinodului nostru a fost una singură: să-şi salveze prestigiul. Târguri ruşinoase s-au încheiat, umilinţe groaznice au fost îndurate între patru ochi, vrajbă s-a aruncat între fiii aceleaşi Biserici, ameninţată cu destrămarea; orice! Nimic nu era prea scump dacă „autoritatea” Sinodului putea să rămână în picioare.

Autoritatea? Zic ei! Căci, în fapt, un Sinod care se dovedeşte a fi ignorant până şi în cele mai elementare adevăruri pravoslavnice, ale cărui cărţi pastorale sunt sfârtecate până la desfigurare - şi fără ripostă - de ştiinţa în ale teologiei de o ceată de tineri laici, care nu ştie de ce a luat o hotărâre şi e gata a o lua pe oricare, numai să se găsească stăpânul lumesc, deţinător al sacului cu grăunţe care să i-o indice şi să i-o impună, un Sinod ca acesta nu are şi nici nu cere autoritate pentru el. Ci cere altceva; mai simplu şi mai urât; el cere o recunoaştere a continuării stăpânirii lui. Atât.

Şi pentru asta - orice! Ca un al doilea Petru, părintele Gurie, întors la Chişinău şi scăpat de sub duhul rătăcirii care stăpâneşte pe sinodalii din Bucureşti, se căieşte şi declară sus şi tare în faţa norodului că nu va respecta hotărârea de la 24 ianuar şi 8 februar. Ci va prăznui Paştele la 5 mai. Rumoare la Bucureşti? Aş, nu! Ce veţi face? - Noi, nimic. O să-i lăsăm pe basarabeni să serbeze la 5 mai, şi asta e! - Veţi da vreo dezlegare? - Dezlegare, nu, dar vom tolera.

Ei, da, vom tolera. Cunoaştem. Era fatal. După Roma locuta, ce alt putea să urmeze decât toleretur? Sfântul părinte de la Roma poate fi satisfăcut de şcolarii săi! ... Cucoană Mărie de la Sinaia, care ţi-ai părăsit Biserica şi te-ai ostenit odată până în prăpădul Bucureştilor, ca să mă întrebi, cuprinsă de spaimă şi durere: „Acum noi ce facem?”, aprinde o lumânare pentru sufletul răposatului nostru frate, fostul monah Gherasim, căzut în catolicism, şi roagă-te pentru iertarea grozavelor lui păcate, săvârşite, toate, din îndemnul marilor lui chiriarhi.

[1]. „Roma a zis” (lat.). Formă prescurtată a maximei lui Augustin „Roma locuta, causa finita”: odată ce s-a pronunţat Roma, chestiunea este închisă (Sermo 131, 10)

[2]. „Se tolerează” (lat.)

Cine tulbură pacea în Biserică

La Bucureşti s-a adunat în săptămâna trecută marele congres al Bisericii Ortodoxe. Fiecare eparhie care stă sub stăpânirea vreunui vlădică trimite în această adunare câte şase delegaţi (patru mireni şi doi preoţi) cari, împreună cu mitropoliţii, episcopii şi arhiereii de scaun, sunt chemaţi, tot la trei ani, ca să hotărască în trebile gospodăreşti ale Bisericii.

Acum, când s-au făcut alegerile pentru această adunare, era la cârma ţării domnul general Averescu. Şi în loc să fie aleşi ca delegaţi oameni temători de Dumnezeu şi cu dragoste pentru sfânta noastră Biserică, au învârtit ei lucrurile aşa, că ne-am pomenit în congres tot cu liberalii şi averescanii pe cari îi întâlnim în sfatul ţării, la Cameră şi la Senat, când pot ei să măsluiască alegerile şi să fure urnele.

Deci, dară, când s-au văzut ei adunaţi la Bucureşti, mai mult în de ei, s-au socotit că poate n-ar fi rău să facă un necaz stăpânirii de astăzi şi au ridicat pe unul de-ai lor, altfel om cu multă învăţătură de carte, dar bătut de Dumnezeu cu păcatul înfruntării dreptăţii, şi l-au pus să spună că la fraţii noştri din Ardeal se întâmplă tulburare grozavă, că stăpânirea de astăzi a aşezat peste tot în locurile de frunte, ca prefecţi, primari, profesori în şcolile mai înalte, tot papistaşi, şi că fraţii noştri pravoslavnici sunt înlăturaţi din tot locul.

Pasămite, li se rupea liberalilor inima de dragul Bisericii noastre dreptcredincioase; şi uitau că tot ei au coborât din scaun şi pe mitropolitul Ghenadie, şi pe mitropolitul Atanasie, care a fost un mare cărturar al Bisericii noastre, şi pe vlădica Gherasim de la Roman, care a fost un sfânt; şi că tot ei au adus stricarea cea mare în Biserică, atunci când au dat poruncă să se schimbe calendarul, peste voia vlădicilor, de s-a frânt anul trecut ţara în două, când cu prăznuirea Paştilor.

Vasăzică, s-a ridicat unul din ai lor, cu glas mare, şi a strigat primejdia care ne paşte pe noi, pravoslavnicii; că, adică, stăpânirea oploşeşte peste tot la cârma trebilor ţării numai papistaşi. Când au auzit una ca asta, toţi vlădicii şi preoţii cari erau de faţă s-au îngrijorat foarte. Şi a fost o zarvă şi o tulburare, cum nu s-a mai pomenit în Biserica noastră. Căci, în adevăr, mare păcat şi durere ar fi fost, dacă stăpânirea, care e pusă acolo sus, nu numai prin hotărârea noastră, ci şi prin vrerea lui Dumnezeu, ne-ar fi înfruntat legea noastră din moşi-strămoşi şi ar fi dat la o parte din toate locurile de cinste din Ardeal pe fraţii noştri pravoslavnici.

Numai că, până la urmă, când au cercetat să vadă dacă arătările acestea ale liberalilor şi averescanilor sunt adevărate, oamenii au dovedit că toate erau mincinoase şi că măcar atâta durere şi grijă pentru dreapta credinţă câtă e la liberali se găseşte şi la stăpânirea de astăzi.

Şi s-au întors vlădicii noştri cu scârbă de la tulburători. Ba chiar, unul din ei, vlădica Visarion Puiu, episcop la Bălţi, în Basarabia, om cu frica lui Dumnezeu, a spus mai ieri că el va ridica glasul în sfatul ţării, la Senat, unde este, şi va înfrunta pe cei cari cu înşelăciune au încercat să tulbure apele liniştite ale credinţei, numai ca să ridice ţara împotriva stăpânirii de astăzi.

Şi astfel au fost ruşinaţi şi în această adunare bisericească liberalii şi averescanii, cari toată viaţa lor nu au ştiut, şi nici acum, după ridicarea ţăranilor, nu au învăţat, ce e frica de dreptate şi scârba de minciună.

Stăpânirea însă are de datorinţă să ia seama: ca Biserica să fie pusă la adăpost de stricarea asta; pentru că altfel s-ar putea să fie rătăcirea din urmă mai amară decât cea dintâi.

Cezaro-papism

Mişcarea de alunecare pe planul înclinat al catolicismului, în care a intrat Biserica Ortodoxă Română, e departe de a lua sfârşit. Toate încercările noastre de a atrage atenţia de la caz la caz asupra acestei primejdii au rămas zadarnice. E şi greu, de îndată ce, în ierarhia noastră bisericească, nu mai există duh pravoslavnic. Diavolul stăpânirii lumeşti a pătruns în toate încheieturile Bisericii şi, dacă îl goneşti dintr-un loc, astupând o gură de iad, el apare în altă parte. E o muncă de Danaide.

Ieri, erau mănuşile de mătase roşie, de cardinal, ale părintelui patriarh. Astăzi, proiectul de regulament al Patriarhiei, făcut de d-l doctor I. Matei. Că acest d-l Matei - ştiţi, bărbatul d-nei Sanda! - este un personagiu nefast, am mai spus-o mai demult şi în repetate rânduri. Prin împrejurări pe cari nu le cunoaştem însă, a devenit unul din indispensabilii părintelui patriarh. Şi asta e suficient pentru ca acţiunea lui de infestare a Bisericii să continue, nesupărată de nimeni,

Astfel, s-a ajuns să i se încredinţeze redactarea regulamentului de care vorbim. Iar d-l Matei, teolog absolut, moaie pana nouă în călimară şi scrie: Art. 1. Capul Bisericii autocefale Române este Î.P.S. Sa Patriarhul.

Patriarhul - cap al Bisericii Ortodoxe? Noi ştiam că o asemenea erezie e condamnată în pravoslavie: cezaro-papism. Noi ştiam că, aşa cum mărturisim şi în Simbolul credinţei („... Şi într-una sfântă, SOBORNICEASCĂ ŞI APOSTOLEASCĂ Biserică...”, auzi, domnule Matei, nu „in unam sanctam, APOSTOLICAM...”), capul Bisericii Ortodoxe Române este Sfântul Sinod.

A aşeza în fruntea Bisericii autoritatea personală a Patriarhului este o aberaţie. Se simte în organizaţia noastră nevoia unei autorităţi vecinie prezente? Este Sfântul Sinod o adunare care se mişcă greu şi nu poate ţine şedinţe în permanenţă? Foarte bine. Să se delege atunci un sinod restrâns, compus din 5-6 chiriarhi, cari să se adune o dată în fiecare săptămână. Dar cap personal, nu!

E timpul să ne întrebăm încotro mergem. Într-un aşa de scurt timp, trei manifestaţii caracteristice: BUST patriarhal, MĂNUŞI ROŞII cardinaliceşti şi acum, CAP ALB. Se poate o mai categorică scăldare în apele papistaşilor?

"OBAMA SOCIALISTUL"

2009-09-16T21:05:00.012+03:00

Fotoreportaj de la cea mai mare demonstraţie conservatoare desfăşurată sâmbătă, 12 septembrie, la Washington: peste 1 milion de americani au mărşăluit împotriva transformării Statelor Unite într-un stat comunist.

Linkuri utile:
www.dailymail.co.uk

UPDATE: YOUTUBE

AXA BRUCAN-OBAMA (HAPPYFISH TV)

29 AUGUST: TĂIEREA CAPULUI SFÂNTULUI IOAN BOTEZĂTORUL

2009-08-29T23:23:00.000+03:00

Predica Părintelui Gheorghe Calciu Dumitreasa:

Tăierea capului Sf. Ioan Botezătorul from Constantin Dan on Vimeo.

DAN DUNGACIU: „UNIREA CU ROMÂNIA, O CALE DE INTEGRARE A MOLDOVEI ÎN UE”

2009-08-25T12:10:00.006+03:00

foto: Adevărul

George Rădulescu, Adevărul, 25 august 2009

Fostul subsecretar de stat în MAE afirmă că despre un parcurs normal de aderare a Chişinăului la spaţiul comunitar s-ar putea vorbi, cel mai devreme, peste 20 de ani. Este România pregătită să-şi regândească relaţia cu Rusia? Dar Moscova este interesată de o dezgheţare a legăturilor cu Bucureştiul? În ce condiţii ar mai putea fi înlăturate efectele Pactului Ribbentrop-Molotov, la 70 de ani de la semnarea acestuia? Cum ar putea ajunge Republica Moldova în spaţiul comunitar? Iată doar câteva dintre marile întrebări la care am încercat să găsim un răspuns, alături de profesorul Dan Dungaciu, unul dintre puţinii experţi români în problematica spaţiului ex-sovietic.

(Continuarea interviului aici.)

MĂNĂSTIREA DE LA AIUD, UN DEMERS NECESAR PENTRU RESTITUIREA MEMORIEI ACESTUI NEAM ŞI DEMNITĂŢII SALE

2009-08-22T08:12:00.007+03:00

Sfinte oseminte de la Aiud

fotografie de Mihai Bălan

În legătură cu proiectului noului aşezământ care se va construi la Aiud, am reţinut un cuvânt lămuritor rostit de părintelui Arsenie Papacioc: " Să se facă mănastire, fără adaos. Să se facă mănăstire - mănăstire!".
Comunicatul de presă dat publicităţii ieri de Federaţia Română a Foştilor Deţinuţi Politicii şi Luptători Anticomunişti certifică încă o dată - chiar dacă nu cred că mai era nevoie - faptul că la Aiud vom avea o mănăstire închinată sfinţilor mucenici anticomunişti români. Şi că în mănăstire "va fi rănduit şi un centru dedicat memoriei martirilor români jertfiţi sub teroarea comunistă". Dumnezeu să ne ajute!

Adăugire: Mă doare sufletul pentru că tineri evlavioşi, care se arată şi iubitori de dreptate (între ei monahi) continuă campania denigratoare la adresa iniţiatorilor proiectului de la Aiud, nesocotind răspunsul la o întrebare edificatoare asupra "demersului lor": la ce le foloseşte? La ce le va folosi ratingul bun al blogurilor "ortodoxe" pe care le administrează dacă acesta este consecinţa manipulării informaţiilor, a răstălmăcirii cuvintelor duhovnicilor noştri? Cum poţi să te împărtăşeşti astăzi, iar a doua zi să te "împrăştii" pe blog sau prin comunitate?
Cum spunea Sfântul Ioan Gură de aur? "Când sufletul se obişnuieşte cu păcatul, care este nemilos, boala sa iese la suprafaţă şi este văzută de toţi. Dar aşa cum porcul, atunci când se tăvăleşte în noroi, este mulţumit şi nu mai simte mirosul murdăriei, la fel şi omul, când este robit de obiceiul cel rău, nu-şi mai dă seama de mirosul greu al păcatelor sale, pentru că se obişnuieşte cu ele. Şi aşa cum pământul peste care aruncăm seminţe este cu neputinţă să dea roade dacă nu este udat, la fel se întâmplă şi cu sufletul, care nimic bun nu rodeşte, oricâte cuvinte i-am spune noi, dacă el nu a fost mai întâi udat cu apa vie ce izvorăşte din Sfintele Scripturi. Ce creşte pe pământul care nu este cultivat? Spini şi buruieni. Ce creşte în sufletul care nu este cultivat duhovniceşte? Fapte necurate şi viclene. Cu cât un pământ este mai puţin cultivat, cu atât cresc buruieni mai multe şi mai sălbatice. Cu cât sufletul este mai puţin cultivat, cu atât este cuprins de patimi mai sălbatice, înmulţindu-se păcatele sale, care îl duc la moarte."
Să ne rugăm pentru cei care nu vor sau nu pot încă să înveţe legea tăcerii (a se citi a smeririi). Doamne ajută!

PATRIMONIUL DACILOR PE APA SÂMBETEI?

2009-07-18T12:04:00.004+03:00

Tudor la Sarmizegetusa Regia
Fotografie de Vladimir Brilinsky

SEMNE. TVR1. SÂMBĂTĂ 18 IULIE 2009. ORA 7.55

Chiar dacă sunt protejate prin lege, cetăţile dacilor din Munţii Orăştie, vestigii de o valoare excepţională, incluse în patrimoniul mondial al UNESCO, sunt angrenate într-un proces de distrugere iremediabilă, consecinţă atât a lipsei de implicare a instituţiilor abilitate, a sustragerii pieselor de valoare din siturile arheologice cât şi a mutilărilor deliberate.
Vom rămâne martorii ,,inocenţi" ai acestei tragedii ireparabile a patrimoniului cultural şi spiritual pe care s-a clădit civilizaţia creştină românească?

Interlocutori: Vladimir Brilinsky, redactor şef al revistei "Dacia magazin", dr. Napoleon Săvescu, preşedinte "Dacia Revival International" din New York, prof. univ. dr. Nae Georgescu, Universitatea "Hyperion" din Bucureşti, prof. dr. Theodor Codreanu, Huşi.

Editor imagine: Dana Galeriu
Director de imagine: Ion Cristodulo
Realizator: Rafael Udrişte
Producător: Dan Micu

Vacanţă plăcută. Ne auzim mai spre toamnă, de-om mai fi :)).

DEPUTAŢII AU APROBAT ORDONANŢA PRIVIND PAŞAPOARTELE BIOMETRICE. 206 PENTRU, 13 ÎMPOTRIVĂ ŞI 13 ABŢINERI.

2009-06-24T10:22:00.003+03:00

Bucureşti, 23 iun /Agerpres/ - Deputaţii au aprobat cu 206 voturi pentru, 13 împotrivă şi 13 abţineri Ordonanţa de Urgenţă nr. 207/2008, care modifică Legea nr. 248/2005 privind regimul liberei circulaţii a cetăţenilor români din străinătate.
Pe 12 mai, deputaţii din Comisiile de apărare, politică externă şi drepturile omului au finalizat discuţiile pe marginea Ordonanţei amintite, în cadrul căreia au fost adoptate o serie de amendamente care reglementează problema mult discutată a paşapoartelor biometrice.
Cu toate acestea, proiectul a fost retrimis de două ori la comisia de specialitate.
Ultima dată, deputaţii au retrimis la comisie proiectul ce viza paşapoartele biometrice la 10 iunie, când deputatul social democrat Aura Vasile a solicitat acest lucru întrucât preşedintele uneia dintre comisii - cea pentru drepturile omului - nu semnase raportul final.
Plenul Camerei Deputaţilor mai trimisese pe 25 mai la comisie proiectul de act normativ amintit, propunerea de retrimitere fiind făcută tot de deputatul PSD Aura Vasile, care a afirmat că raportul comisiilor sesizate în fond - Comisia de apărare, cea pentru politică externă şi cea pentru drepturile omului - nu a fost semnat de toţi cei trei preşedinţi de comisie.
Potrivit actului normativ aprobat astăzi, pentru cei care, din motive de conştiinţă, refuză paşaportul electronic (biometric), deputaţii au căzut de acord ca aceştia să poată primi un paşaport simplu, temporar, al cărui termen de valabilitate a fost stabilit la 12 luni.
De asemenea, paşapoartele simple temporare pot fi reînnoite ori de câte ori cetăţeanul doreşte.
Potrivit preşedintelui Comisiei de apărare, democrat-liberalul Costică Canacheu, în ordonanţă termenul de valabilitate al paşaportului temporar era de 6 luni.
'De reţinut că prin tratatele pe care statul nostru le-a semnat prin aderarea la Uniunea Europeană, prin tratatele internaţionale la care suntem parte, în UE vom circula cu cartea de identitate, care şi ea va fi electronică, începând din 2011. În UE, nu vom avea nevoie de paşaport; în afara UE, vom circula cu paşapoartele electronice sau cu cel simplu temporar. Cetăţenii pot opta', a precizat Canacheu.
Preşedintele Comisiei de apărare a adăugat că deputaţii din cele trei comisii au stabilit, de asemenea, ca valoarea unui paşaport biometric să fie de 290 de lei, iar 96 de lei va costa unul simplu temporar.
'Am fost informaţi că Imprimeria Naţională a lansat licitaţia pentru achiziţionarea echipamentelor necesare asigurării securităţii datelor personale', a adăugat Canacheu.
El a dat asigurări că nu se va constitui o bază de date permanentă cu amprentele prelevate pentru paşaportul biometric, acestea rămânând în sistemul informatic doar pe durata emiterii paşaportului. 'După aceea, vor fi şterse. De asemenea, amprentele nu sunt preluate de sistemul criminalistic', a adăugat Canacheu.
Şeful Comisiei de apărare a precizat că solicitările pentru noile paşapoarte vor putea fi făcute la nivelul serviciului local de evidenţă a populaţiei. 'Ordonanţa prevedea ca numai în anumite centre să se facă acest lucru. Noi am prevăzut în lege ca solicitarea să se poată depune la locul în care îşi are domiciliul solicitantul, iar după aceea administraţia să gestioneze aceste cereri', a arătat Costică Canacheu.
Problema paşapoartelor biometrice a fost discutată în comisiile reunite încă de la mijlocul lunii aprilie.
La începutul aceleiaşi luni, patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, Daniel, i-a solicitat preşedintelui Camerei Deputaţilor, Roberta Anastase, să promoveze o serie de amendamente ale BOR la ordonanţa privind introducerea paşapoartelor electronice, în contextul în care actul normativ a trecut tacit de Senat, iar propunerile Sfântului Sinod nu au fost luate în considerare. Amendamentele dorite de Patriarhie vizau eliberarea de paşapoarte simple, temporare, în cazul în care titularul sau părinţii minorilor declară în scris că nu doresc paşapoarte electronice pentru motive de conştiinţă sau religioase.
BOR mai dorea prelungirea valabilităţii paşapoartelor simple temporare de la cel mult 6 luni, cât prevede ordonanţa, la cel mult un an.
În documentul remis de Patriarhie, PF Daniel îşi exprima regretul că aceste propuneri de amendare a ordonanţei nu au fost luate în considerare de Senat.
Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a lăsat credincioşilor libertatea de a opta între noul tip de paşaport biometric şi unul simplu temporar

DUMNEZEU NU APARE LA ŞTIRI

2009-06-23T14:45:00.003+03:00

Dumnezeu nu apare la ştiri,
Dumnezeu nu omoară delfini,
Dumnezeu nu topeşte gheţari,
Dumnezeu n-are Vis nuclear,
Dumnezeu nu votează-n Senat,
Dumnezeu n-a luptat în Irak,
Prea ocupaţi cu distrugerea lumii oamenii sunt…

Pe Dumnezeu nu-l ia nimeni în seama aici pe Pământ…

Dumnezeu ne-a lăsat…
Ne-a lăsat să ne facem de cap…

Pe Iisus l-au făcut Superstar,
Pe Dumnezeu l-au tipărit pe dolar,
Religia e marketing de război,
Oamenii işi fac cruce, dar privesc în gol!

Dumnezeu ne-a lăsat…
Ne-a lăsat să ne facem de cap…

Fără credinţă, corabia umană rătăceşte prin spaţiu,
Se apropie furtuna,
Se-ntunecă lumea…
Totul se vinde, se cumpără totul,
Banii sunt calea, adevărul şi viaţa.

Iisus nu mai vine…

Dumnezeu se mai uită o dată spre lume,
Nu e nimeni să vadă că-ntinde o mână,
Nu e nimeni s-audă că şoapta iubirii
El încă ne-o spune?

Dumnezeu ne-a lăsat…
Ne-a lăsat să ne facem de cap…

MIHAI EMINESCU. MĂRTURIE DESPRE MINE ÎNSUMI

2009-06-12T17:35:00.002+03:00

MIHAI EMINESCU. MĂRTURIE DESPRE MINE ÎNSUMI (2002)

invitaţi: Vladimir Beliş, Dimitrie Vatamaniuc, Ion Filipciuc, Theodor Codreanu, Nae Georgescu, Ilie Bădescu, Mihai Ungheanu, P.F. Teoctist

producători: B1TV, SCARA şi Asociaţia Română pentru Cultură şi Ortodoxie
imaginea: Andi Ioniţă
editor imagine: Cristian Păscăluţă
scenariul: Rafael Udrişte şi Mugur Vasiliu
un film de: Mugur Vasiliu

(La o rezoluţie bună, filmul se poate descărca aici.)

KATERINA SITARAS

2009-06-11T19:21:00.006+03:00

http://www.ancienthymns.com/

Katerina Sitaras - Aghios O Theos
Asculta mai multe audio Muzica

Katerina Sitaras - Holy God
Asculta mai multe audio Muzica

Katerina Sitaras - Heruvic
Asculta mai multe audio Muzica

( Ancient Faith Radio )